Maria Pilchin în dialog cu cititorii

 

Angela Olărescu,

șef, Biblioteca „Hristo Botev”

          În prezent țara noastră merge cu pași siguri spre Uniunea Europeană. Pe zi ce trece se îmbunătățește traiul populației din țară, multe probleme economice și sociale sunt soluționate pozitiv, altele sunt în plan de soluționare. Dar mai rămân și unele care încă nu sunt rezolvate, dar sunt foarte alarmante, dureroase chiar, cu care mai are de lucrat societatea. Printre acestea este și migrația populației care aduce la destrămarea familiilor, copii adesea rămași în grija bătrânilor, care au problemele lor de sănătate, sau a altor rude ori cunoscuți, fapt ce influențează comportamentul lor, starea lor morală și fizică. Această problemă este una strigătoare la cer, de parcă am vrea să spunem cu voce tare, ca să ne audă toate mamele plecate peste hotare în căutarea unor salarii mai bune, unei vieți mai bune, unui trai mai decent: Nu uitați de copii! Salvați copiii!

          Cartea „Doggy”, autor Maria Pilchin, tratează anume această temă – migrația femeilor în străinătate și copii însingurați, neglijent îngrijiți, fără dragoste și cultură părintească, aceasta fiind inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2024”, ediția a XXI, categoria copii. Promovând cartea „Doggy” spre lectură și discuție la liceele partenere, am constatat că cartea este foarte solicitată. Colaborarea cu liceele facilitează organizarea și desfășurarea activităților cultural-educative. Parteneriatul pe care îl avem cu Liceul Teoretic „George Meniuc” din Chișinău pe parcursul a mai multor ani, de comun acord cu doamna bibliotecară Elena Cortac, este unul durabil și fructuos. Datorită acestui fapt Biblioteca „Hristo Botev” în data de 18 aprilie 2024 a organizat și desfășurat la Liceul Teoretic „George Meniuc” o întâlnire cu scriitoarea Maria Pilchin. Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii liceului, la care au participat elevii claselor a V-a.

          Subsemnata, Angela Olărescu, a vorbit despre activitatea literară a poetei, prozatoarei, traducătoarei, criticului literar Maria Pilchin. Versurile și prozele scriitoarei au fost traduse în mai multe limbi: franceză, engleză, spaniolă, rusă, greacă, ucraineană. Este deținătoarea a mai multor distincții și premii literare din Republica Moldova și România. În anul 2023 scriitoarea Maria Pilchin a fost desemnată cu Premiul Cartea Anului în cadrul Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret pentru cartea „Doggy”. Participarea Mariei Pilchin la multiple evenimente culturale în calitate de moderator, intervievat, cu dezbateri și discursuri o face cunoscută în viața culturală din țara noastră.

          Dna Angela Olărescu a prezentat expoziția de carte „Maria Pilchin – tânăr scriitor contemporan”, cărți prezentate din colecția Bibliotecii „Hristo Botev”, ce reflectă viața și activitatea literară a scriitoarei. Printre ele se afla și prima carte a scriitoarei „De mână cu Marele Joker: Eseuri literare” (2013), scrisă la vârsta de 30 de ani, ce reprezintă eseuri literare asupra unor cărți ale autorilor autohtoni. O altă carte de la expoziție este „Omul-acvariu”, autor Ivan Pilchin (2020), în care scriitoarea Maria Pilchin este în calitate de traducător al versurilor din limba rusă în limba română. Mă voi referi încă la un volum de valoare în care scriitoarea Maria Pilchin este coautor – „Lidia Kulikovski : Biblioteca de mâine” (2023), ce este o carte cu interviuri despre activitatea prodigioasă a dr. conf. Lidia Kulikovski desfășurată pe parcursul a mai multor ani, Domnia sa fiind o personalitate notorie din Republica Moldova, generatoare de idei noi, programe, autoare de cărți, ex-director general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” care a depus un mare efort în dezvoltarea acestei instituții și a relațiilor cu colegii de breaslă din alte țări, în primul rând din România. Observăm că Maria Pilchin are o activitate literară variată și prodigioasă.

          Apoi elevii au prezentat o scenetă „Familia mea” în baza cărții „Doggy”, dramatizând unele fragmente din povestire, fiind pregătiți de profesoara de limbă și literatură română Alexandra Ceban. Ulterior copiii au adresat multe întrebări ingenioase scriitoarei. Maria Pilchin, dialogând cu copiii, le-a destăinuit că s-a format ca scriitor, ca personalitate prin lectură, îndemnându-i să citească, căci cartea te formează om curajos, responsabil, încrezut în sine, să nu aibă frică, căci frica este ceea ce ne oprește să facem multe lucruri frumoase în viață. E bine să ai un scop, să înveți din greșeli, să faci schimbări atunci când e nevoie. A vorbit frumos despre anii de școală, despre prietenia cu colegii, cum erau uniți între ei, dar, ca în fiecare școală, se mai întâmplă mici conflicte între copiii, dar care se rezolvă în scurt timp. Citea mult în copilărie, atât în limba română, cât și în rusă.

          Răspunzând la întrebările elevilor, Maria Pilchin a menționat când și cum a scris această carte, cine i-a fost primul critic literar, accentuând că este o carte pentru toate vârstele, o povestire din care avem cu toții câte ceva de învățat, în care se descriu diferite situații ce au loc în școală, la bibliotecă, acasă. Este o carte în care visele te salvează de realitatea crudă, în care a imagina înseamnă a te proiecta în viitor pentru a exista. Eroul principal al cărții este un copil cu numele Andrei Mătăsaru, mama căruia este plecată peste hotare, iar el este lăsat în grija unei cunoscute. Este un copil lipsit de dragostea părintească, mereu flămând, nu tot timpul supravegheat, la școală toți îl numeau Doggy, ce înseamnă cățel. Toți colegii îl obijduiau, nu se jucau cu el, el simțindu-se singuratic. Dar ne bucură faptul că, răzbătând totuși în lume, adultul Andrei Mătăsaru, devine medic veterinar prin propria străduință, își schimbă porecla din copilărie în vocație deschizând o clinică veterinară în Anglia. Se simte fericit că a devenit om în viață și o are alături de el pe mama sa, cea mai scumpă ființă.

Scriitoarea Maria Pilchin a promis că cartea va avea prelungire, căci întâlnirile cu cititorii o impun să scrie partea a doua a acestei povestiri, care va avea un final și mai fericit și îl va întoarce pe eroul principal, Andrei Mătăsaru, în Moldova. Ne-a destăinuit că pe scena teatrelor din Chișinău și București (România) va fi jucată piesa „Doggy” după cartea cu același nume.

Din practică ne-am convins că întâlnirile cu scriitorii sunt foarte benefice pentru cititori, astfel ei se apropie mai mult de opera scriitorului, o studiază mai profund, fiind motivați să citească împrumutând cartea de la bibliotecă, cunosc noi nume de scriitori.

          În final, am mulțumit autoarei Maria Pilchin pentru această povestire tristă, dar realistă, care s-a dovedit a fi una de succes, fiind foarte bine și accesibil scrisă.

Din nou la drum

 

Ion Arsenii,  bibliotecar, Biblioteca „Transilvania”

Salutare dragi amici ecologiști! Ardeți de nerăbdare să aflați ce descoperiri s-au făcut la ultima noastră activitate-expediție de la serviciul „EcoResponsabil”? Să știți că și noi suntem la fel de nerăbdători să vă povestim ce am descoperit, deoarece vrem să vă ținem la curent cu tot ce se întâmplă la activitățile noastre. Nu vrem să scăpați niciun detaliu, nicio frântură sau vreo emoție din experiența noastră. Deci, faceți-vă cât mai confortabil și acordați-ne puțină atenție. Suntem siguri că ceea ce veți afla vă va inspira, motiva și impresiona.

Iată că de la ultima noastră expediție „ABC-ul reciclării” am plecat spre următorul punct care se numește „Din nou la drum”. Probabil că, nedumeriți, vă întrebați: „Oare ce-o mai fi și asta?” Poate că titlul acestei expediții vă șoptește ceva sau cumva încercați cu mintea să pătrundeți sensul. Adevărul este că și noi nu am înțeles despre ce este vorba până nu am ajuns acolo.

Odată ajunși acolo am văzut o groază de mijloace de transport. Oriunde te întorceai, puteai zări fel de fel de mașini, autobuze, microbuze, vapoare, nave maritime și de croazieră, elicoptere, avioane și alte invenții nemaivăzute. Atunci ne-am dat seama că în această expediție vom avea de furcă cu mijloacele de transport.

La început, sincer vorbind, nu prea ne-a încântat această împrejurare în care am ajuns. Ne-am atașat emoțional atât de mult de recentele descoperiri, încât cu greu am plecat de la ultima noastră expediție. Când am ajuns aici, na-ți-o bună! Ne așteptam la altceva; de exemplu, să vedem niște procese ecologice sau să experimentăm ceva interesant, dar nici prin gând să vedem atâtea mijloace de transport. Ne întrebam ce legătură are toate aceste mijloace de transport cu ecologia. Chiar eram pe punctul de a face cale întoarsă. Vream să lăsăm totul baltă și să ne îndreptăm spre altă direcție. Dar, în același timp, nu doream să părem niște lași. Ne spuneam unui altuia că trebuia să fie ceva la mijloc, de vreme ce acest punct face parte din universul ecologiei. Gândul că până la urmă vom găsi ceva bun ne-a resemnat. În final, așa a și fost. Ne-a trebuit doar nițică răbdare, dar și perseverență. Vorba ceea, Per aspera ad astra, s-a adeverit și în situația noastră.

Dar până a vă povesti care a fost legătura cu mijloacele de transport și ecologia, vrem să vă relatăm ce s-a întâmplat după ce ne-am hotărât să rămânem.

Ei bine, la fel de meticuloși ca furnica și cu aceeași râvnă a unei albine, am început să cercetăm atent fiecare mijloc de transport. Ne-am împărțit în 3 grupuri. Primul grup avea să se ocupe de mijloacele de transport terestre, al doilea – de cele maritime și al treilea – de cele aeriene.

Nu ne-a luat mult timp și am descoperit atâtea posibilități, atâtea lucruri poți face cu ajutorul mijloacelor de transport: călătorii, lucrări, deplasări... Câtă ușurință și câte avantaje! În doar câteva ore poți ajunge de la un capăt de pământ la celălalt. Și nu doar aici pe pământ, dar și în afara lui, în spațiu. Atunci ne-am zis: „Asta da descoperire!” Alergam cu însuflețire de la un grup la altul și ne tot spuneam ce lucruri noi descopeream. Eram atât de entuziasmați, că am și uitat de mâhnirea de la început.

Fiindcă aceste mijloace de transport ofereau atâtea oportunități, am început să ne facem diferite planuri de vacanță. Deja ne vedeam pe o navă de croazieră, călătorind pe mare sau debarcând în diferite porturi ale celor mai mari orașe turistice. Sau ne visam zburând cu avionul și aterizând lângă o plajă luxuriantă. Planurile noastre de viitor au străpuns limitele imaginației.

La un moment dat parcă am și uitat unde suntem, ca și când pierdusem din vedere obiectivul nostru. Aveam impresia că nu ne aflam pe un teren de cercetări ecologice, dar la o expoziție de mijloace de transport.

Apoi, unii dintre noi a observat că aceste mijloace de transport, odată puse în funcțiune, emană cantități enorme de gaze toxice. Aceste gaze toxice sunt foarte dăunătoare omului și mediului înconjurător. Știam din precedentele expediții că arderea combustibililor fosili nu sunt deloc benefice, ba chiar foarte dăunătoare, dar mașinal respingeam aceste aduceri-aminte.

Pe lângă transportul cu motor pe bază de combustibil, am descoperit transportul electric. Această ultimă descoperire ne-a readus la realitate. Atunci toți am exclamat într-un glas: „Evrica”. În sfârșit, am înțeles care era legătura cu mijloacele de transport și ecologia. Mediul înconjurător iubește transportul nepoluant. Ceea ce a urmat a fost o experiență de neuitat.

Înțelegând cât de bune sunt transporturile electrice, le-am sortat și am decis să le arătăm altora cât de extraordinare sunt. Am descoperit mașini electrice, biciclete, trotinete, trenuri de mare viteză, toate electrice, care nu poluează deloc. Marea ne-a fost satisfacția că am înțeles diferența dintre un transport tradițional și altul electric. De asemenea, am înțeles că aparențele înșeală și că nu întotdeauna ceea ce e frumos e și sănătos.

Cu aceste amintiri și experiențe frumoase am plecat spre direcția: „Puterea unui copac”.

Cartea – un bun prieten de viață

 

Lidia Cîssa, bibliotecar, Biblioteca „Hristo Botev”

Atâtea cuvinte frumoase  sunt scrise despre carte. Mulți oameni de vază și-au exprimat admirația și recunoștința față de carte, această minunată creație a oamenilor. Spre exemplu, renumitul scriitor american Ernest Hemingway scria: „Nu există prieten mai loial decât cartea”; „Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca și cea materială”, – a remarcat un alt mare cărturar român Nicolae Manolescu. Într-adevăr, rolul cărții în viața noastră e de neprețuit: ne îmbogățește cunoștințele, ne ajută să cunoaștem lumea din jur, ne dezvoltă memoria, imaginația, vocabularul, ne formează ca personalități etc. Se pare că toate aceste beneficii ale lecturii cărților le cunoaștem încă din copilărie, dar pe parcursul vieții ne convingem că așa și este. 

Despre utilitatea lecturii și a cărților în viața omului s-a conversat la întâlnirea scriitorului Grigore Chiper cu elevii Colegiului Național de Comerț al Academiei de Studii Economice a Moldovei care a avut loc în data de 11 aprilie 2024 la Biblioteca „Hristo Botev”. La eveniment s-a discutat cartea „Cu romanul în vacanță”, inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește 2024”, ediția a XXI-a, pentru categoria de utilizatori Adolescenți. Despre  Programul „Chișinăul citește”, inițiat de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” le-a vorbit elevilor dna Angela Olărescu, șef al Bibliotecii „Hristo Botev”, dezvăluind scopul și obiectivele Programului – de a promova prin lectură celor trei categorii de utilizatori (copii, adolescenți, adulți) cărțile de valoare ale scriitorilor autohtoni care pun accent pe problemele stringente ale societății noastre  actuale ce necesită soluționare sau care ne ajută să cunoaștem mai bine istoria poporului nostru, pentru a nu repeta greșelile din trecut și a  merge spre viitor pe o cale mai clară și mai corectă. Apoi dna Angela Olărescu l-a prezentat pe autorul romanului menționat – prozatorul, poetul și criticul literar dl Grigore Chiper. 

Grigore Chiper s-a născut în satul Copanca din raionul Căușeni. Este licențiat al facultății de filologie a Universității de Stat din Chișinău (1981). A debutat cu cartea de poezie „Abia tangibilul” în anul 1990. În palmaresul său de creație literară scriitorul are un număr destul de impunător de cărți de poezie și proză, o parte dintre care biblioteca noastră le are în colecția sa  și care au fost prezentate la explozia de carte „Grigore Chiper – poet, prozator, critic literar”, amenajată cu ocazia acestui eveniment, precum: „Opera poetică”, „Voci în pustiu”, „Semințe de betel”, „Absintos. Nori de cerneală” ș.a. Pentru activitatea literară a fost distins cu diverse premii naționale și internaționale prestigioase: Premiul National al Tineretului (1991), Premiul Uniunii Latine (Paris, 1997), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998, 2002, 2014),  Premiul filialei Chișinău a USR ( 2014), Laureat al Premiului Balcanica (Brăila, 2017). 

În continuare a urmat o succintă prezentare a cărții „Cu romanul în vacanță” pentru aceasta  luând cuvânt dna Lidia Cîssa, bibliotecar la Biblioteca „Hristo Botev”. Cartea a fost tipărită în anul 2023 la Editura „Prut International”. Este o culegere de nuvele, deci de proză scurtă, ce include 13 nuvele cu subiecte contemporane  în care cartea își are un rol anumit. Tema centrală a nuvelelor este omul contemporan din țara noastră cu problemele, căutările, vacanțele și lecturile sale. Recunoaștem în ele viața actuală din Republica Moldova: tranziția, migrația (din sate spre oraș, din țară spre alte țări), localitățile depopulate ș.a. Cartea ne sugerează și ideea că, pe lângă toate lucrurile bune ce aduce în viața omului, cartea ne poate fi și un bun prieten de companie în călătoriile noastre de odihnă întreprinse cu diferite ocazii prin țară sau peste hotare. Personajele din carte, pe lângă faptul că merg la serviciu, la piață, fac mesaj, de asemenea mai și citesc. Cartea pentru ei este un refugiu, ce îi scapă de rutină, plictiseală, oboseală ce se întâlnește atât acasă, cât și în călătorii. Cartea e ceva ce îi relaxează, îi regenerează, îi face mai atenți la ceea ce derulează în jur – peisaje pitorești, exotice, obiceiuri și tradiții ale altor oameni, păsări, animale de pe alte litoraluri etc. Adesea personajele fac o paralelă cu realitatea, reflectează asupra celor trăite de ei.

Viața noastră trece în goană, multe trec pe lângă noi, deoarece trăim  într-un secol al vitezelor, al digitalizării, separându-ne de lumea din jur. Ca să se salveze de monotonia aceasta, adesea lumea caută ceva senzațional, fantastic, zguduitor, superiori cu super puteri, ce le-ar adăuga adrenalină, ce de multe ori nu are nimic cu realitatea. Subiectele din nuvele sunt liniștite, dar, după cum se exprimă un cititor, de parcă ne leagănă cu valurile unei mări liniștite, eterne și abia după ce parcurgem ultimele  rânduri ale textului, aceasta năvălește peste noi cu senzații și descoperiri sincere. Autorul ne propune să atragem atenția nu atât la subiect, cât la starea interioară a personajului, să ne oprim și să cugetăm asupra vieții noastre, asupra faptelor noastre, cine suntem, unde mergem și cum mergem.

          În final, elevii au interacționat cu autorul despre cartea „Cu romanul în vacanță”. Preventiv elevii au citit și discutat despre carte împreună cu bibliotecara Ala Namașco și profesoara de limbă și literatură română Galina Vasiliu. Unii elevi, dintre cei care au citit cartea în întregime sau parțial, și-au expus opiniile, impresiile cu care au rămas după lectura cărții, au adresat autorului diverse întrebări ce țin de unele personaje din carte, de activitatea literară a scriitorului, debutul lui literar, munca de scriitor. Autorul a vorbit despre valoarea cărților în viața sa și a oamenilor în genere, a dezvăluit motivul de ce acordă preferință prozei scurte. Discuția a decurs într-o atmosferă plăcută, degajată și plină de sinceritate.

Rămânem în așteptarea de noi cărți ale scriitorului și a altor întâlniri și discuții utile pentru utilizatorii noștri.

Oamenii frumoși creează ocazii frumoase

 

Dumitru Dan Maxim, Biblioteca „Onisifor Ghibu”

Sala „Nuciferă” a devenit centru de atracție pentru numeroșii scriitori, jurnaliști și oameni de cultură din diverse domenii, dar și prietenii familiei Bantoș – astăzi, 12 aprilie, zi de vineri cu lumini de primăvară – pentru că am asistat la un interesant eveniment cultural – lansarea cărții „Regăsirea de sine în literatura română” semnată de Ana Bantoș, critic literar și cadru didactic universitar, apreciată atât în mediul academic, cât și de promoțiile de studenți de la facultățile de filologie română de la noi.

Directorul bibliotecii, dl Vitalie Răileanu, criticul și poetul, pe post de gazdă, a creionat inspirat portretul protagonistei, amintind de volumele precedente semnate de Ana Bantoș și, nu în ultimul rând de recentul, „pe care îl avem în mâini” și pe care îl prinse cu clama verbală a unei viziuni, a unui punct de vedere critic: „oricât ar insista criticii literari asupra unor analize a operelor colegilor scriitori, factorul subiectiv rămâne prezent în analizele lor, – ăsta ar fi și riscul profesiei – dar, ceea ce o caracterizează pe dna Bantoș e faptul că, în analizele sale, promovează ADEVĂRUL ...”.

Scriitoarea Maria Pilchin, studentă și colegă de birou a protagonistei, la moment, însă, moderatoare a evenimentului, a remarcat faptul că dna Bantoș „este consecventă în concepțiile sale critice și că și-a construit elegant cartea, trecând în registru și „crizele identitare”, care transpar în textele scriitorilor noștri în etate ori a celor mai tineri”. Pilchin a trecut microfonul și altor invitați – poeți, prozatori, critici etc. – printre care și Arcadie Suceveanu, bunul și apreciatul prieten al familiei din timpurile tinereții și a studenției fără de griji, care a apreciat noua apariție editorială „drept cea mai de valoare carte prin care autoarea, în timp, s-a depășit pe sine”.

Poeta Margareta Curtescu a atras atenția auditoriului asupra faptului că autoarea volumului „readuce discursul critic în albia normalității și este fidelă criteriului estetic, iar datorită acestui volum, ea conturează tabloul general al literaturii basarabene și readuce nume de scriitori, parcă uitate, dar valoroase.”

De această dată pe post doar de lector a volumului, dna Viorica-Ela Caraman, a ținut la aserțiunea conform căreia „literatura, dincolo de condițiile sistematizării, structurării și a clasificării de către specialiștii în domeniu, rămâne un joc etern”, în care sunt antrenate demult generații de cititori și critici.

Cuvinte de mulțumire și felicitări pentru noua apariție au adresat și alți invitați ai evenimentului, amintind și de apariția primului număr al Revistei „Limba Română” , din anul în curs, revistă semnată, timp de mai mulți ani, de către Alexandru Bantoș, dar elaborat și cu concursul direct a Doamnei Ana Bantoș, autoare a numeroase articole de analiză și critică literară.

Echipa Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, care a creat anturajul agreabil și buna dispoziție, se alătură felicitărilor și vă invită la următoarele evenimente culturale ca o gazdă grijulie și mereu la dispoziția bunelor și frumoaselor intenții a oamenilor buni și interesanți.

BiblioPicii în acțiune

 

Svetlana Rotaru, șef sector,

Biblioteca „Transilvania”

 

„Fii bun de câte ori se poate și întotdeauna se poate”.

Dalai Lama

Schimbările sociale din Republica Moldova au generat noi aptitudini în procesul de educare și instruire a personalității. Reforma sistemului de învățământ actual promovează noi strategii didactice în scopul formării personalității, începând cu o vârstă preșcolară, care asigură o adaptare la cerințele curente ale realității.

De aceea, Serviciul „BiblioPicii” de la Biblioteca „Transilvania”, care se bucură de un real succes la utilizatori, are un plan bine gândit, pentru a-și desfășura toate activitățile propuse. În fiecare miercuri din săptămână, Biblioteca „Transilvania” este „invadată” de pici, tătici, mămici și bunici din sectorul Ciocana, care așteaptă cu nerăbdare și curiozitate să se prezinte și să fie implicați în activitățile propuse.

Acest moment justifică scopul principal al serviciului, cel de a familiariza copii cu comunitatea. Ținând cont de faptul, că sunt micuți, de o vârstă fragedă, fiecare temă este însoțită de mici comentarii, explicații, cum se organizează un joc adevărat, cum se colorează desenele sau cum se teatralizează și citește o poveste. Fiecare exercițiu, poveste sau joc, are o menire bine determinată în dezvoltarea memoriei, vorbirii, atenției, gândirii, motricității fine și motricității grosiere. Este bine cunoscut faptul, că motricitatea fină include tot ceea ce pot face degețelele copilului. Punând în mișcare degetele, la ei se dezvoltă porțiunile creierului, responsabil de dezvoltarea vorbirii, memoriei, gândirii și a altor însușiri. De asemenea desenatul, gimnastica ușoară a degețelelor, decuparea din hârtie și modelarea cu plastilina, ba chiar și din aluat, sunt exerciții extrem de benefice pentru copil. S-a dovedit acest moment la activitatea, cu modelarea colăceilor din aluat, care a fost o provocare de a simți aluatul în mâinuțele mici ale copiilor, finisându-se cu succes.

Următoarea  motricitate este cea grosieră, care înseamnă abilitatea micuțului de a face mișcări, de a-și pune în aplicare mușchii spatelui, abdomenului, mâinilor și picioarelor. Dezvoltarea acestor abilități are legătură directă cu capacitatea copilului, de a observa și a cunoaște de sine stătător lumea înconjurătoare. Este în beneficiul copilului, să poată să-și țină echilibrul, să stea în mai multe poziții, să-și controleze mâinile, să-și țină corpul într-o poziție corespunzătoare prin puterea mușchilor, să se orienteze în spațiu. De aceea, la fiecare activitate, copiii împreună cu mămicile lor învață să danseze cu diferite figuri de dans.

            Așadar, la Serviciul „BiblioPici” se joacă fără reguli! Copiii fac regulile, bibliotecarul doar îi atrage subtil, nu organizat, nu obligat în activități ludice, și ei sunt foarte curioși. Așa îi educăm de mici, jucători ingenioși, că să poată învinge înainte de a lupta, în afaceri, în viață, configurând activ jocurile pe care le vor juca – construim viitor. Da, poate e prea tare spus dar, educând prin joc ca metodă acționară, de gândire, ei nu-l vor abandona niciodată

            Cu certitudine activitățile Serviciului ne-au convins, că dacă sunt utilizate în mod adecvat, cu înțelepciune, cu empatie, cu efecte pozitive maxime –  pot fi o puternică și pozitivă forță transformatoare, atât pentru copii cât și pentru părinți. 

            Ca o concluzie, țin să recunosc, că efectele pozitive ale jocului, bunei dispoziții în contexte diferite, sunt fantastice, pentru că urmăresc educarea unei relații părinte-copil, bazată pe dragoste alături de principiul „ascultăm respectuos și empatic și acceptăm emoțiile copilului”.  

            Menționez cu mândrie că, Serviciul „BiblioPicii” a Bibliotecii „Transilvania”, are menirea de a organiza și socializa cu toată comunitatea de copiii. Sunt bineveniți toți copiii cu părinții lor la acest serviciu.

Dezvoltarea financiară la copii de la vârste fragede - investiția în educația financiară precoce

 

Svetlana Rotaru, șef sector, Biblioteca „Transilvania”

„Fiecare copil pe care-l instruim, este un om pe care îl câștigăm”. Victor Hugo

            Dezvoltarea abilităților financiare începând de la o vârstă fragedă este esențială pentru formarea unor obiceiuri sănătoase în gestionarea banilor și pentru construirea unui viitor financiar stabil. Investiția timpurie în educația financiară poate oferi copiilor un avantaj semnificativ în navigarea prin lumea banilor pe măsură ce cresc.

Serviciul „Micii antreprenori” de la Biblioteca „Transilvania”, filiala Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu” se încadrează exact în acest postulat, care este un adevăr fundamental, fiind ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat.

            Așadar, voi remarca în acest articol, că importanța activităților din cadrul Serviciului sunt incontestabile, deoarece la ele explorăm modalități practice de dezvoltare a educației financiare la copii încă de la o vârstă fragedă.

            Tot mai frecvent ne convingem de faptul că învățarea prin jocuri și activități interactive sunt unele dintre cele mai eficiente modalități de a învăța de la o vârstă fragedă. Jocurile de rol, simulările economice și alte activități ludice pot fi adaptate pentru a învăța copiii concepte financiare de bază, precum bugetare, economisire și investiții, asta facem și noi cu copii la activitățile noastre. Ele sunt nu numai educative, dar și distractive, ceea ce îi ține captivați pe copii și îi ajută să își dezvolte abilitățile financiare, fără să simtă, că învață în mod tradițional.

            Părinții oricum, joacă un rol crucial în modelarea comportamentului financiar al copiilor lor. Este important, ca ei să fie modele pozitive și să își implice copiii în discuții deschise despre bani încă de la o vârstă fragedă. Prin implicarea lor în activități financiare simple, precum cumpărarea de produse sau economisirea pentru un obiectiv, părinții pot oferi exemple practice și pot iniția discuții care să îi ajute pe copii, să înțeleagă conceptele financiare și să dezvolte abilități de gestionare a banilor.

            O modalitate eficientă de a dezvolta obiceiuri de economisire la copii, este să le oferim ocazia, să își stabilească propriile obiective financiare și să-și urmărească progresul către acestea. Prin crearea unui plan de economii și stabilirea unor recompense pentru atingerea anumitor mileuri, copiii vor învăța importanța stabilirii de obiective și a gestionării banilor în vederea atingerii acestora. Este important ca obiectivele să fie realiste, și să fie adaptate la nivelul de înțelegere și capacitățile financiare ale copiilor.

            Educația financiară nu este un proces static și trebuie să fie adaptată la nevoile individuale ale fiecărui copil. Pe măsură ce copiii cresc și își dezvoltă abilitățile și cunoștințele financiare, este important să le oferim informații noi și provocări adecvate nivelului lor de înțelegere. În plus, este esențial să rămânem deschiși la întrebările și preocupările lor legate de bani și să le oferim sprijinul și îndrumarea necesară pentru a naviga în lumea financiară în continuă schimbare.

            De aici rezultă că dezvoltarea abilităților financiare la copii încă de la o vârstă fragedă, este o investiție esențială în viitorul lor financiar. Prin implicarea în activități interactive, modelarea comportamentului pozitiv și oferirea de oportunități de învățare și creștere continuă, putem contribui la formarea unei generații mai responsabile și mai bine pregătite din punct de vedere financiar. Este timpul să ne concentrăm eforturile noastre în direcția educației financiare precoce pentru a asigura un viitor financiar mai luminos pentru copiii noștri.

            Asta o facem acum, în parteneriat cu Instituția Publică Liceul Teoretic cu Profil Sportiv nr. 2, clasa a IV-a, ghidați de învățătoarea Inga Bujor, care sunt un exemplu bun de urmat de alți copii de vârsta lor.

Impresii de lectură: „Cu romanul în vacanță” de Grigore Chiper

 

Lidia Lungu, profesoară de limba și literatura română, 

Instituția Publică Liceul Teoretic „Traian”

Opera „Cu romanul în vacanță” de Grigore Chiper reprezintă o narațiune motivațională pentru adolescenții din ziua de astăzi, întrucât autorul îi îndeamnă să-și formeze deprinderea de a lectura în timpul liber. După cum poate fi observat și din titlu (alăturarea substantivelor roman și vacanță în cazul acuzativ), odihna trupului și a minții sunt râvnite cu înverșunare de omul contemporan, prins în rutina activităților cotidiene.

Imaginați-vă un sejur de o săptămână pe litoralurile Mării Egee, în unele dintre cele mai frumoase zone ale Greciei, cu o carte în mână. Nu-i așa că-i fantastic? Dar cum vi se pare ideea de a merge într-o excursie în orășelul elen Ouranoupoli sau chiar pe muntele sfânt Athos? V-ați putut închipui că veți călca pământurile acestei țări, despre care ați învățat la materia școlară istoria românilor și universală, la capitolul „Grecia Antică”? Păi bine, nu e mit, e ceva real, palpabil, sesizabil, ceea ce i se întâmplă protagonistului cărții, un bărbat cu vârsta de peste patruzeci de ani, de meserie scriitor. 

            Printre pasiunile sale, un loc de cinste îl ocupă lectura, căci practică această activitate mentală nu numai acasă, întins într-un fotoliu confortabil, dar și în transportul public, în timp ce călătorește („Aveam și o carte de povestiri cu mine. Am deschis-o și am început să citesc primul text. (...) E tehnica utilizată frecvent în scenariile de film.”), chiar și în vacanță („Citeam din romanul lui Khaled Hosseini... Ajunsesem și eu în fine la partea în care Amir își trăia viața americană...”). Un exemplu relevant, care demonstrează faptul că naratorul este un cititor avizat este: „Personajului lui Alecsandri i se părea drumul de întoarcere mai lung. (...) Mă gândeam ce temă bună e să se analizeze atitudinea celor două personaje din romanul Annei Gavalda (verificatorul ortografic încă nu reacționează la numele ei) vizavi de alte două personaje dintr-o piesă de Alfred de Musset.”

            Deși practică profesia de profesor universitar, de vocație fiind creator al frumosului este, de fapt, o persoană care are probleme de ordin familial, material, existențial, ca oricare alta. Un moment emoționant din carte este secvența în care tatăl protagonistului, octogenar, se stinge din viață. Descrierea realizată de narator este de o sensibilitate aparte:

„Tata a fost un om viguros, vânjos, chiar dacă suferea de mulți ani de hipertensiune și stenocardie. O cauză și o consecință. În definitiv, o combinație fatală. A iubit dintotdeauna viața și a luptat atât cât a putut pentru ea. Nici nu a irosit-o, nici nu s-a cramponat de ea ca un fir de pai. Poate fi caracterizat drept optimist incurabil, dar și persoană cu toate simțurile la locul lor. Când mama îl certa să nu mai sădească atâția pomi și plante legumicole, (...) avea răspunsul său standard: „Dacă nu ne vom folosi noi de ele, se vor folosi alții” ”.

            V-ați gândit vreodată că părinții noștri nu au vârstă? Tu ești copilul lor iubit și răsfățat atâta timp cât ei sunt în viață, iar odată cu trecerea lor în neființă, de parcă ȚI-AI PIERDE RĂDĂCINILE, te-ai dezrădăcina?! Ei sunt temelia noastră, alături de ei, împreună cu ei, în cinstea lor, creștem spiritualicește, făurim, ne autodepășim condiția. Citind pasajul morții și al ceremonialului înmormântării tatălui, involuntar mi-am reamintit următoarele versurile, scrise de poeții neamului nostru, Dumitru Matcovschi și Vasile Romanciuc, piloni ai culturii românești din spațiul basarabean:

            „Părinții noștri luminoși ca sfinții,

coborâtori din dor și suferințe (...)

Ei seamănă cu pomii din câmpie

ce cresc în timp neobosit și demn.” („Părinții” de D. Matcovschi)

 

„ - Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,

Fii stăruitoare și-nvață

A scrie, dar, te rog, fără greșeli,

Un singur cuvânt, numai unul: Viață! (...)

 

Pe lângă inima mamei, moartea umbla.

Ce cauți, moarte, așa de devreme?” („Infarct” de V. Romanciuc)

 

În ce privește spațiul desfășurării evenimentelor, el este unul citadin, atât de intim cititorului chișinăuian, încât, pe parcursul lecturii, ai impresia că te plimbi pe străzile capitalei, mergi la cinema împreună cu prietenii tăi, călătorești cu transportul public pe drumurile hodorogite, care sunt „reparate” de niște muncitori lâncezi și leneși. Citez: „Cineva observă că muncitorii mai bine ar turna asfalt peste toată piațeta peticită, decât să cârpească a lehamite găurile.”.

De la lucruri lumești, banale, haideți să trecem și la aspecte ce țin de teoria literară, cum ar fi motivul sublimului/al perfecțiunii și fugit irreparabile tempus, abordate în creația luată în discuție. Citez: „... ce bine că ești frumoasă! - Dacă nu ești frumos, poți compensa prin bunătate, curaj, compasiune, intelect. - Dar nu vei atinge niciodată perfecțiunea, remarcă bruneta. - Nu există perfecțiune, constat eu ca și cum amărât. - Aveți dreptate.”; „Zilele trec una după alta ca niște obiecte înaintând prin ceață mai ușor decât s-ar părea la prima vedere. E vineri.” Cine dintre dumneavoastră nu s-a gândit să încetinească timpul, să-l oprească în loc sau să revină la zilele nevinovate și luminoase ale copilăriei? „Timpul este liber, dar nu are preț. Nu îl poți deține, dar îl poți folosi. Nu îl poți păstra, dar îl poți cheltui. Odată ce l-ai pierdut, nu-l poți recupera niciodată.” (Harvey Mackay)

Dar în ce privește absolutul? Îl visăm cu toții de la mic la mare, de la oamenii simpli la cei de creație, sau la înalții demnitari ai statului.

Multe aș mai putea adăuga referitor la cartea „Cu romanul în vacanță”, dar vă las pe voi înșivă să pătrundeți în universul acestei creații și să-i deslușiți mesajele. După cum afirma Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu: „Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi înțelesul și filozofia vieții.”