miercuri, 22 iulie 2009

INVITAŢIE LA LECTURĂ



Cărţile care merită citite.

Cei trei muşchetari de Alexandre Dumas, Franţa – 165 ani.
Titlul original: Les trois Mousquetaires. Editată pentru prima dată în anul 1844, la Paris de către editorul Baudry, reeditată şi în alte ţări, printre care şi în Timişoara, la Editura „Facla”, 1988.
Cei trei muşchetari este cea mai celebră carte din cele 150 de cărţi scrise de Dumas. D'Artagnan, eroul lucrării, este un tânăr gascon care întruchipează stereotipurile ce îi au în prim-plan pe burghezi. Înarmat doar cu o scrisoare de recomandare către dl De Tréville, comandantul muşchetarilor regelui Ludovic al XIV-lea, şi cu ştiinţa de a mânui sabia, acest tânăr îşi croieşte drum prin Parisul secolului al XVII-lea în căutarea norocului.






Măgarul de aur de Lucius Apuleis, Madauros, Algeria de azi – 540 ani.
Titlul original: Metamorphoson libri. Editată pentru prima dată în 1469, această carte a intrat în patrimoniul literaturii universale, fiind tradusă în diferite limbi şi reeditată. O ediţie a acestei cărţi apare în Bucureşti, la Editura pentru Literatură, 1968.
Măgarul de aur este unicul roman latin păstrat integral. Lucius, un tânăr aristocrat roman obsedat de magie, este transformat din greşeală de iubita sa în măgar. În acest chip, trece printr-o serie de aventuri care îl fac să cunoască şi să se implice în viaţa mizeră a sclavilor şi a oamenilor liberi nevoiaşi care, la fel ca Lucius, sunt trataţi de stăpânii lor bogaţi precum animalele. Este unica mărturie literară directă din antichitatea greco-romană despre viaţa claselor de jos.






Război şi pace de Lev Tolstoi, Rusia – 140 ani.
Titlul original: Voina i mir. Prima apariţie a cărţii a fost în 1869. Reeditată în Bucureşti de Editura „Univers”, în 4 volume, în 1985; la Moscova, Editura „Hudojestvennaia literatura”, 1968, vol. 1-2, 3-4; şi Chişinău, Ed. „Gunivas”, 2002. Război şi pace impune un alt fel de a scrie romanul şi acest specific ţine de modul în care îşi supune romancierul viziunea întregului. Ca să poată monta multitudinea de scene cu tot atâţia protagonişti, autorul are nevoie de o coagulare a materiei epice şi miza acestei coagulări i-o asigură ideea de apartenenţă la viaţa de roi. Eroii romanului tolstoian sunt tineri, a căror tinereţe coincide cu tinereţea istorică a naţiunii lor. Prinţul Andrei Bolkonski suferă de orgoliul de a culege gloria pe câmpul de luptă, modelul tainic al aspiraţiilor sale fiind, chiar în încrâncenata bătălie cu inamicul, Bonaparte. Se observă că obsesia napoleoniană face victime printre cei mai viteji şi mai nobili dintre ruşi.





Candide de Voltaire, Franţa – 250 ani.
Titlul original: Candide sau L'Optimisme. Editată pentru prima dată în 1759, reeditată mai târziu la Chişinău de Editura „Litera Internaţional”, 1974; şi Paris, Editura „Bordas”, 1972, Candide de Voltaire a fost influenţat de mai multe dezastre de la jumătatea veacului al XVIII-lea, în special de cutremurul din Lisabona, izbucnirea războiului de Şapte Ani din statele germane şi nedreapta execuţie a amiralului englez John Byng. Eroul poemului, tânărul Candide, şcolit în filosofia optimistă de tutorele său, Pangloss, este dat afară din magnificul castel în care a copilărit. Restul romanului detaliază greutăţile şi dezastrele întâlnite de Candide şi însoţitorii săi în călătoriile lor.


Eugénie Grandet de Honoré de Balzac, Franţa – 175 ani.
Titlul original: Eugénie Grandet. Reeditată şi în 1981 la Bucureşti de Editura „Cartea Românească”, această carte are la bază povestirea unei familii burgheze. Obsedat de câştigurile băneşti, tatăl lui Eugénie îi limitează experienţa de viaţă, distrugându-şi în final familia. Romanul dezvăluie tot răul făcut lui Eugénie, deşi aceasta încearcă să-şi afirme demnitatea morală prin acte de generozitate. Critică morală adusă lăcomiei şi sărăciei vieţii provinciale, romanul combină personajele convingător construite, cu o înţelegere sociologică adâncă a schimbărilor din societatea franceză. În prezentarea realistă a tatălui lui Eugénie în chip de zgârcit tiranic, Balzac descrie avariţia nu doar ca „păcat” individual, ci ca o reflectare a nihilismului lumesc al finanţismului specific capitalismului din sec. al XIX-lea.


Peripeţiile năpăstuitului călător de Thomas Nashe, Anglia – 415 ani.
Titlul original: The Unfortunate Traveller sau The Life of Jacke Wilton. O ediţie relativ recentă e în anul 1984, editată de Editura „Univers”, Bucureşti.
Peripeţiile năpăstuitului călător este probabil cea mai bună nuvelă elisabetană. Este povestea complexă şi tulburătoare a lui Jack Wilton, un tânăr amoral, recrut în armata lui Henric al VIII-lea, care trece printr-o serie de aventuri periculoase, începând cu momentul în care intră în graţiile Seniorului Proastei Guvernări al armatei, un vânzător de cidru. Wilton îl convinge pe acesta că regele îl consideră spion inamic şi capătă, în schimb, multă băutură gratis. În final, regele află şi intriga este demascată, iar Wilton este biciuit. Apoi, Wilton călătoreşte prin Europa, fiind martorul distrugerii Utopiei Anabaptiste din Münster şi apoi în Italia, al unui eveniment mai spectaculos şi mai crud, execuţia a doi criminali, Zadoch şi Cutwolfe. Wilton revine îngrozit în Anglia, unde jură să rămână până la sfârşitul vieţii.


Rubrică susţinută de Valentina DOROFTI şi Daniela GORINCIOI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu