MITUL CĂRŢII

Elena DUBENCU, bibliotecar, Biblioteca Publică „Al. Donici”

Cartea este un univers dumnezeiesc pe care am moştenit-o ca pe o cunună prin suflarea străbunilor. În carte, în primul rând, găsim istoria neamului, credinţa sacră, mister, ştiinţă, filosofie, arta creaţiei şi multă, multă lumină. Convingătoare sunt cuvintele marelui nostru cronicar Miron Costin: „...Nu iaste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.” Nu găsim o altă definiţie atât de reuşită, încât să cuprindă în limitele ei această complexă datorie de zi cu zi – Cartea. Dacă biserica este Casa Domnului, Biblioteca este Templul Spiritual Uman. Dragostea de lectură e cea mai uriaşă putere prin care omul în esenţă devine Om şi merită admiraţie. Spre deosebire de celelalte surse de informaţie (radioul, televiziunea, cinematografia, internetul ş.a.) nimic nu poate înlocui Cartea, un adevăr care nu poate fi dezminţit. Lectura este o parte componentă a vieţii omului. Lectura te dezvoltă, te ajută la teme. Sub pana învăţătorilor, cronicarilor, scriitorilor clasici şi contemporani Cartea este componenta majoră a culturii noastre de secole. Eminescu defineşte reuşit şi arată în mod ireproşabil influenţa pe care o exercită asupra educaţiei Cartea:

„Tu mi-ai deschis a ochilor lumină, M-ai învăţat ca lumea s-o citesc...”

În Minunea cărţii Nicolae Dabija scrie cu luare aminte: „Cartea cu ajutorul cuvintelor fixează gândirea, ideile, întâmplările lumii. Ca aceasta să nu se uite.” În poezia regretatului nostru poet naţional Grigore Vieru Legământ îl defineşte pe Luceafărul poeziei române drept cult al cărţii:

„Ştiu: cândva la miez de noapte Ori la răsărit de Soare Stinge-mi-s-or ochii mie Tot deasupra cărţii Sale.”

Lectura suplimentară lărgeşte spectrul de cunoaştere. În cărţi găsim cunoştinţe, bucurie, alinare, înţelegere, curaj. Cartea te predispune la meditaţie. Capacitatea de a citi sfintele şi frumoasele cărţi nu este ceva cu care ne-am născut, ci trebuie educată în fiecare zi. Lectura este necesară ca şi apa pe care o bem, ca şi pâinea. Fără lectură ne-ar fi mult mai greu să ne cunoaştem pe noi înşine ca popor, ca identitate naţională. Importanţa lecturii a fost semnalată din cele mai îndepărtate timpuri. Manualele de retorică şi tratatele de gramatică din antichitate conţin recomandări referitoare la expresivitatea vocii în timpul lecturii. Lectura presupune o examinare atentă a textului. O carte o citeşti când voieşti, cum doreşti şi de câte ori vrei. Roger Charter, clasic al istoriei practicilor şi citirii, aprecia rolul cititorului: „Fără cititor textul nu este decât un text virtual, lipsit de existenţa adevărată.” Cartea închisă îşi păstrează taina, odată ce este deschisă, cititorul pătrunde în tainele ei. Ion Dodu Bălan ne obligă să vedem în lectură actul prin care textul capătă sens şi eficacitate: „Citind trebuie să faci eforturi, să înţelegi ceea ce citeşti şi să reţii ceea ce înţelegi.” Astfel de lectură culturalizează cititorul, îl luminează, inspiră dragostea de ordine, de dreptate, de virtuţi, de bunul simţ. Cugetările clasicului român Alexandru Vlahuţă le putem raporta la realitatea contemporană: „În casa în care nu intră o carte pentru suflet, acolo-i beznă.” Sau: „Ce de lucruri bune şi frumoase dorm uitate în cărţi pe care nu le mai deschide nimeni?” Lectura este necesară nu numai în măsura prevăzută de curriculumul şcolar. Dorinţa pentru lectură trebuie să se împletească armonios cu pasiunea pentru studiu. Lectura numai în aşa mod îşi poate atinge scopul instructiv-educativ. Cartea citită te face să citeşti şi alte cărţi şi numai toate împreună formează baza rezistentă a culturalizării personalităţii elevului. Prin lectură inima se purifică şi se sfinţeşte prin emoţii curate care te ridică spre culmile adevăratei bucurii de a fi Om. Cu ajutorul cărţilor bune izvorăşte izbânda, culminează ocrotirea şi paza lui Dumnezeu. Lecturile de orice tip duc la cunoaştere, la acel ansamblu de posibilităţi şi moduri de a veni în acord, contact cu ceva despre care se doreşte a afla cât mai multe. Cititorul nostru găseşte în lecturile căutate ceea ce de obicei viaţa nu-i oferă. El se îndreaptă spre text ca spre nişte fermecătoare grădini, unde imaginaţia şi speranţele se împletesc armonios. În acest fel creaţiile literare confirmă puterea lor de oglindire a sufletului. Mirajul lecturii este dătător de speranţe şi fericire. Biblioteca vine să stimuleze pasiunea pentru lectura tinerilor care în prezent se simt atraşi mai mult de calculator şi televizor decât de cuvântul scris. La activităţile organizate în Biblioteca Publică „Al. Donici” mulţi din participanţi au spus că după intensitatea impresiilor nici internetul, nici televiziunea nu se compară cu dialogul viu şi schimbul de opinii cu autorul unei cărţi.