vineri, 15 ianuarie 2010

AVEM NEVOIE MEREU DE EMINESCU...

Claudia PARTOLE

Mi-e milă şi-i compătimesc pe acei care cred că au terminat de citit toate cărţile: pe acei care consideră că nu mai sunt pe lume pentru ei lucruri necunoscute şi nici învăţători al căror sfat ar fi bine să-l asculte. Într-o bună zi aceştia ajung săraci şi pustiiţi...
Nu pot să-i înţeleg nici pe acei care cred că nu mai au nevoie de EMINESCU. Aşa cred ei cu gândul şi dorinţa de a stăpâni averile acestei lumi. Sufletul lor, însă, tânjeşte după Eminescu! În sufletul lor este El...
Acel care nu are nevoie de protejarea nimănui, aparţinând Eternităţii. Or, aceasta, nu le permite muritorilor să-i ştirbească nimic din ce-i aparţine...
Nimeni în neamul nostru dintre acei care ne călăuzesc prin Cuvânt n-au spus atâta Adevăr! Nimeni până, dar şi după trecerea-i prin lume (şi prin neamul care ne are!), n-a răspuns la atâtea întrebări şi cu toate astea – a fost şi umilit, şi biciuit de ai săi, asemeni lui Iisus...
De 160 de ani încoace ne-am făcut mai bogaţi şi mai luminoşi la chip, fără să ştim, fără să realizăm schimbarea noastră la faţă.
Cred că atât cât ne va avea El şi îl vom păstra Noi – prin suflet pe El, vom fi un Neam de viţă nobilă aici pe pământ...
Centrul Cultural EMINESCU de aici, din acest spaţiu pus la încercarea uitării, este asemeni unui memoristic, unei celule a memoriei care nu permite atrofierea creierului. De 10 ani, de când activează acest Centru, există şi încrederea că Luceafărul veghează şi memoria Basarabiei...
Iar eu, când simt că mă doboară morile de vânt, ascult confesiunea eminesciană venită printr-o Glosă, iar atunci când sfidez involuntar trecerea Timpului, aud o şoapta dragă:
Cu mâine zilele-ţi adaogi,/ Cu ieri viaţa ta o scazi,/ Având cu toate astea-n faţă,/ De-a purure ziua de azi...”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu