joi, 18 februarie 2010

GRIGORE VIERU ÎN MEMORIAM LA CENTRUL ACADEMIC INTERNAŢIONAL EMINESCU


Elena DABIJA
Director CAIE
Pe când apunea ziua naşterii lui Mihai Eminescu, răsărea ziua morţii lui Grigore Vieru. Clipa nefericită pentru neamul nostru a venit în noaptea de 18 ianuarie 2009, când Grigore Vieru, cel care s-a situat mereu în umbra lui Mihai Eminescu, a ajuns alături de Poet. Grigore Vieru a murit de Eminescu. Fiind fibră din fibra eminesciană şi eminescian până în adâncul fiinţei Grigore Vieru spunea: „Noi n-am rămas la Eminescu, noi am ajuns la Eminescu. La Eminescu nu se rămâne, la Eminescu se ajunge”. Astăzi când este alături de Mihai Eminescu nu ne rămâne decât să-i urmăm povaţa, dar cu referire la Măria Sa: „Noi n-am rămas la Grigore Vieru, noi am ajuns la Grigore Vieru. La Grigore Vieru nu se rămâne, la Grigore Vieru se ajunge ”. Era tânăr când a scris poemul LEGĂMÂNT, care acuma pe un panou reprezentativ îl citim de îndată ce ridicăm scările la Centrul Eminescu. Grigore Vieru este viu, precum este viu Mihai Eminescu, prin creaţia sa lăsată moştenire, prin cărţile sale care se vor edita şi reedita mereu, prin statuile care i se vor înălţa, prin melodiile şi poeziile fredonate din leagănul copilăriei şi până la adîâci bătrâneţe, prin activităţile culturale organizate de multe instituţii de învăţământ şi cultură.
Poetul Copilăriei, al Mamei, al Ţării, al Dragostei, etc. a fost omagiat cu multă dragoste, durere şi recunoştinţă la Centrul Academic Eminescu. Sala devenea neâncăpătoare pentru doritorii de a participa şi a se manifesta la activităţile organizate zi de zi în incinta CAIE. Plîngea lumînarea aprinsă alături de portretul şi cărţile Poetului, care cu lumină ei feerică ne lumina feţele în timp ce copiii cu voci tremurătoare fredonau melodii şi citeau versuri.
În cadrul ZILELOR EMINESCU am primit în dar cu autograf cartea de versuri Grigore Vieru LINIŞTEA LACRIMII, îngrijită şi postfaţată de eminescologul Tudor Nedelcea, care am lansat-o în cadrul Săptămânii Grigore Vieru. Cartea cuprinde versuri simple pentru lectură, dar atât de profunde după conţinut. Cercetătorul şi scriitorul Tudor Nedelcea în postfaţa cărţii ne mărturiseşte despre prima întâlnire cu Poetul dar şi cu soţii Doina şi Ion Aldea-Teodorovici în august 1991 la Orşova: „Într-un splendid asfinţit de soare, l-am văzut pentru prima dată pe Grigore Vieru, urcând scările... Văzându-l din profil, cu pletele-i de Făt-Frumos, cu un mers mai mult alunecat, cu zâmbetul lui angelic, am avut impresia că-l vad pe Dumnezeu. Atât era de frumos şi divin Poetul. M-am repezit pur şi simplu să-i sărut mâna (cum făceau altădată feciorii de ţărani faţă de părinţi sau naşi) pentru ca imaginea (pe care o credeam ireală) să nu dispară. Grigore Vieru „vorbea” în perle”.
Elevii de la şcoala primară nr. 9, şcoala nr. 83 al cărui nume îl poartă au participat la serata literar-muzicală „Grigore Vieru – Copilul cel mare al neamului”. Liceenii de la liceele „Traian” şi „Tudor Vladimirescu” au fost actorii matineului „O, mamă, dulce mamă...în versul melodios al poeţilor Mihai Eminescu şi Grigore Vieru.” Versul eminescian se contopea cu cel vierian şi ne exprima toată dragostea poeţilor faţă de MAMĂ – FIINŢĂ, MAMA – ŢARĂ. Copiii de la liceul „Mihai Eminescu” au participat la ora de lectură multimedia „Vers melodios...” fiind profund încântaţi de vocile duetului Doina şi Ion Aldea -Teodorovici, care au dat muzicalitate versurilor „Eminescu”, „Trei culori”, „Răsai”, „Pentru Limba Noastră”, „Serenadă”, „Două lacrimi gemene”, „Clopotul învierii”, „Pace lumii”, „Iartă-mă”,etc. Unele activităţi au fost organizate extramuros: la Grădiniţa nr. 40 a avut loc o serată literar-muzicală comemorativă „Eu sunt Poetul acestui neam” şi orele de lectură „Cartea ghioceilor”, „Soare, soare, Domn frumos; la liceul „l. Rebreanu” am organizat ore de lectură, expoziţii şi prezentări de carte „Copilul cel mare al neamului”, „Grigore Vieru – un Orfeu al limbii române”, „Taina care mă apăr㔄Grigore Vieru – Poetul copilăriei”. Copiii au venit cu dedicaţii lirice, scrisori şi gazete de perete în memoria lui Grigore Vieru.
Adam Puslovic, poetul din Belgrad şi oaspete de onoare în ianuarie la ZILELE MIHAI EMINESCU , organizate în incinta Centrului Eminescu şi-a început discursul cu poemul MAI LIBER CA ZĂPADA, dedicat lui Grigore Vieru. Ne-a lăsat manuscrisul poemului pe care îl propun spre lectură:

Uneori, uitam că sunt un om liber.
Visez şi nu mă trezesc.
Îmi trezesc doar inima
să o ascult atent cum
bate şi nu bate.
Să o strâng de gât
cu sărutul cuvintelor
risipite şi uitate
undeva prin mine.
La o întrebare nevinovată
răspund greu
de tot: Mamă!
Brusc aud cum trece
un înger, purtând
sub aripi ultimul surâs
al unui om din Basarabia.
Care este simplu de tot, el
surâsul cel nevinovat, el
surâsul de pomină, surâsul
de sărbători...cu Iisus.
Nu voi uita
că sunt un om
mai liber ca zăpada!
27.01.2009

Pentru noi, bibliotecarii în fiecare zi e Ziua lui Mihai Eminescu şi a lui Grigore Vieru. Apoi aceste zile le adunăm în săptămâni, în luni, în ani, decenii... Avem o datorie sfîâtă de a le citi înţeleapta lor operă, de a o valorifica şi promova. Şi scriem prin ei, Poeţii – CARTEA VEŞNICĂ A NEAMULU, a ETERNITĂŢII.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu