vineri, 19 martie 2010

VALERIU BABANSKY – UN SCRIITOR CU SUFLET LUMINOS

Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal
Filiala „Ovidius”


Miercuri, 17 martie, în cadrul cenaclului „Ovidius” a avut loc comemorarea regretatului scriitor şi publicist Valeriu Babansky şi lansarea romanului „Mojud”, ultima operă a sa, apărută post-mortem în toamna anului 2009 la editura „Magna-Princeps”. Curiozitatea pentru a citi romanul este indusă din start, deoarece apare dorinţa de a descifra ce înseamnă acest cuvânt, necunoscut până acum. Aflăm că este eroul principal: „... îl chema Mojud, ceea ce, în sensul strict al cuvântului, însemna cel care este prezent, cel care are prezenţă interioară, cel care este conştient de sine şi de lumea din jur, or, de aici şi sensu-i mai larg, esoteric, de cel care se află mereu în clipa trăită, dar la o anumită adâncime sau înălţime, de la care este în stare a-i depăşi cercul existenţial şi a se instala în veşnicie, în taina acesteia, într-o Taină a tainelor ei, inefabilă şi de aceea cu neputinţă de a fi explicată cuiva”. În prefaţa cărţii, scrisă laconic de Vladimir Beşleagă, s-ă reuşit prezentarea ascendenţei literare a poetului şi prozatorului Valeriu Babansky, ce a lăsat drept moştenire o operă de o incontestabilă valoare artistică, care a trăit şi muncit mereu fascinat de splendoarea ideilor pure: Frumos, Adevăr, Credinţă, Iubire. În faţa publicului din sală dl Beşleagă a confirmat încă o dată: scriitorul Valeriu Babansky a fost un om de o ţinută morală exemplară şi de o vastă erudiţie. El a fost prieten cu scriitorul Nicolae Vieru, care a plecat tot devreme şi subit din viaţă şi, probabil, acum s-au întâlnit şi văd de acolo, de Sus, ce spunem şi facem noi pe Pământ.


Frumoase şi tămăduitoare pentru suflet melodii au indus o atmosferă deosebită în sala bibliotecii, fiind interpretate de cunoscutul viorist Radu Tălămbuţă. Soţia, dna Nina, printr-un cutremurător eseu, şi-a exprimat regretul pentru plecarea prea devreme a acestui Om cu Suflet Luminos, cu o rugă către Dumnezeu de a fi blând cu el, deoarece L-a iubit din tot sufletul său mare.
Amintiri de pe vremea când îşi prezentau împreună primele cărţi scrise de ei au fost expuse de scriitorul Victor Dumbrăveanu, menţionând că pentru a citi cărţile acestui autor trebuie să ai o dispoziţie aparte, un suflet liniştit, deoarece în aceste lucrări el a construit o lume a sa, prin care s-a ridicat mai sus de cotidian, a construit un Templu al Sufletului.


Gheorghe Cucu, coleg de serviciu timp de mai mulţi ani, a remarcat că toţi menţionau profunzimea sufletului acestui om, care ridica şi năruia în sinea sa biserici şi catedrale. Multe lucruri din cele ce le spunea, le-au înţeles doar după ce el a plecat din această lume şi resimt mari păreri de rău pentru aceasta. Important pentru noi, bibliotecarii aflaţi în sală, a fost să aflăm credo-ul scriitorului, pe care îl spunea ades prietenilor: „Toate trec pe astă lume, doar cărţile rămân. Datoria noastră este să aducem aceste cărţi cât mai aproape de cititori”. Compozitorul Constantin Rusnac a citit versurile poetului Valeriu Babansky, versuri care de fapt sunt nişte cântece pascale, pentru care a făcut două lucrări muzicale, ce vor fi interpretate de cor.
Valeriu Babansky avea un gust artistic fin, care a fost exploatat din plin în timp ce a activat la diverse redacţii de ziare şi reviste, a menţionat scriitorul Victor Prohin, care o perioadă îndelungată a fost coleg de muncă cu el. Împreună cu alt mare regretat al neamului nostru, scriitorul Andrei Vartic, a reuşit să editeze în timpurile grele ale anilor 90, pentru un scurt răstimp, o minunată revistă isoterică – „Quo Vadis”.
Este printre noi o lume de „scriitori neînţeleşi”, care încearcă să ne spună lucruri minunate, dar nu sunt apreciaţi la timp, a remarcat scriitorul Nicolae Popa, care a încercat să argumenteze de ce în romanul „Mojud” Victor Babansky a mers şi mai mult spre forme isoterice de exprimare, ca o răbufnire a sa pentru că nu era înţeles. Prin acest discurs el i-a intrigat şi incitat pe cititori să i-a cartea în mână, deoarece trebuie să ascultăm pe cei mai înţelepţi ca noi.
Scriitorul Ioan Mânăscurtă a adus mulţumiri celor care au contribuit la editarea unei cărţi excelente şi din punct de vedere poligrafic, la lansare fiind prezent şi pictorul Anatol Danilişin, care a ilustrat mai toate operele acestui autor. Şi-a reamintit Ioan Mânăscurtă de ultimele întâlniri de lucru cu Valeriu Babansky, care aştepta cu nerăbdare apariţia acestui roman, caracterizat de Vladimir Beşleagă drept „ ... un testament şi un îndemn spre înţelegere între oameni de pe diferite continente şi de diverse confesiuni...”, venind şi cu un îndemn de a nu uita să spunem cuvinte frumoase şi de apreciere la timp, deoarece acum are mari regrete că nu a stat să asculte mai mult timp acest om cu Suflet Luminos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu