Vol. 1: – 253 p.
Vol. 2: - 255 p.
Prima ediţie: 1920
Acţiunea romanului începe mai întîi cu drumul ce duce din Armadia spre Bistriţa şi trece prin satul Pripas, incluzînd aici casa învăţătorului Zaharia Herdelea, care este de fapt casa familiei Rebreanu din Prislop, casa lui Macedon Cercetaşu, casa primarului, şi casa lui Ion al Glanetasului, eroul principal al romanului. Acţiunea începe la hora de duminică, la care iau parte toţi locuitorii satului. Aici, Ion nu joacă la hora cu Florica lui Maxim Oprea, ci cu Ana lui Vasile Baciu, promisă de tatăl ei lui George Bulbuc.
„Drumul care duce spre Pripasul piti între coline, deschide şi închide naraţiunea epopeică a lui Ion, roman apărut în 1920 ca rezultat al unei fervorări deosebite a căutării de sine a autorului. „Descrierea drumului pînă la Pripas şi chiar a satului şi a împrejurimilor corespunde în mare parte realităţii” nota însuşi Rebreanu în Mărturisirile din 1932, la o oră cînd procesul scrierii romanului era absolut încheiat.” M. Cimpoi
[…] Nicăieri în literatura română viaţa satului n-a fost evocată cu atîta forţă realistă, atît de viguros şi pătrunzător. Condiţia lui Ion rezumă tragedia istorică a ţăranului fără pămînt şi dacă parvenirea socială a personajului este reprezentativă doar pentru o mică parte a acestei ţărănimi, ambiţia de care el este devorat defineşte sufletul ţărănesc în general. Teribilă, forţarea lui Ion de a-şi depăşi condiţia capătă dimensiuni universale şi înfrîngerea sa în lupta cu soarta implacabilă aduce aminte de prăbuşirea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii şi supărării lui Ion adună în cuprinsul ei, concentrată, închisă parcă, întreaga existenţă de altădată a Transilvaniei româneşti. Lumea ţărănească, cu straturile ei, nu fără comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate, lumea intelectualităţii satului: învăţătorului, preotul, apoi autorităţile: primarul, jandarmul, notarul, lipsa politicienilor în goana după voturi; de asemenea datinile ardele specifice, legate de horă, nuntă, înmormîntare, într-un cuvînt – viaţa satului în toate înfăţişările sale alcătuieşte în cuprinsul romanului un amplu şi magestral caleidoscop. Ioneste o densă monografie sau, mai precis, o epopee a satului românesc de peste munţi…Dumitru Micu. Scurtă istorie a literaturii române, II, ed. Iriana, Bucureşti, 1995. 110 p.
Rubrică susţinută de Maria BIVOL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu