marți, 17 august 2010

CĂRŢI JUBILIARE: MIHAIL SADOVEANU


Sadoveanu, Mihail

Venea o moară pe Siret / Mihail Sadoveanu. – Bucureşti: Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956. – 319 p.
Prima ediţie: 1925

„Apa şi boierii curg la vale”, spune unul din personajele cărţii, repetînd o veche zicală izvorînd din bogata înţelepciune populară. Constatarea vine ca o concluzie firească a întregii povestiri în care acea întîmplare năprasnică cu ploi, puhoaie şi oameni năcăjiţi, din anul 1888, atunci cînd moş Pahomie, podarulde la Buciumeni, Androne Brebu şi alţi gospodari din sau au văzut o ciudată privelişte, cum venea o moară pe Siret, e doar o culme pentru înţelegerea mai degrabă a mersului vremii. În vîrtejul acelor frămîntări se dezvăluie deopotrivă suferinţa şi măreţia celor asupriţi, ca şi josnicia aurită sau numai slugarnică a stăpînilor de pămînturi şi robi din acele vremi.

Scurta poveste a întîmplărilor Aniţei e ca lumina unui fulger ce deschide cititorului porţi spre viaţa unor oameni, a unui sat, a unei epoci acum apusă pentru totdeauna. Călăuză neîntrecută în asemenea hălăduiri în timp şi spaţiu către tainicile cele mai ascunse ale sufletului omenesc, autorul reînvia chipuri ale trecutului pentru o aspră judecată a prezentului. Căci orînduielile din vremea cînd scria asemenea întîmplări erau în multe privinţe aidoma celor din timpul marilor puhoaie de la 1888, ba mai aspre chiar.

În anii aceia crunţi, cerul a slobozit întîi valuri de căldură care au ars cîmpurile. Pe urmă, peste holdele scrumite s-au prăvălit ploi năprasnice care au umflat apele revărsîndu-le peste maluri. Podul de şăici peste Siret s-a rupt şi a pornit către Galaţi şi către Marea cea mare, iar prin golul rămas a putut să se strecoare o alcăuire ciudată, un fel de casă, furată de ape.


Sadoveanu, Mihail
Neamul Şoimăreştilor / Mihail Sadoveanu; ed. îngrijită, postfaţă, tabel cronologic şi referinţe critice: Teodor Vîrgolici. – 183 p.

Vocaţia lui Mihail Sadoveanu pentru evocarea trecutului istoric naţional a fost evidentă încă din partea iniţială a activităţii sale creatoare. În 1904, cînd apare întîiul său roman istoric, Soimii, N. Iorga releva că: „Sadoveanu are simţul trecutului, un simţ cu totul special”. Strădaniile sale în această direcţie au cunoscut o evoluţie ascendenţă, calitativ superioară de la o etapă la alta.

Publicat mai întîi în Viaţa Românească,în 1912 şi 1913, şi apoi în volum, în 1915, Neamul Şoimăreştilor a fost elogios apreciat, încă de la apariţia lui, şi considerat, pe bună dreptate, o realizare de netăgăduită superioară calitativă în evoluţia romanului istoric sadovenian. În recenzia publicată în revista Ramuri (Drum drept), în numărul 30 aprilie 1915, N. Iorga sublinia: „M. Sadoveanu dă un roman istoric, care e, o spunem de la început, un adevărat roman istoric.


Sadoveanu, Mihail. Baltagul.

… Baltagul nu este altceva decît balada populară a Mioriţei transpusă de munte şi în cadrul unuia dintre cele mai pasionate romane de aventuri. Pornind de la datele primare şi autentice, confirmate de documente, ale baladei – căci Mioriţa e o dramă a transhumanţei -, autorul reeditează complotul sîngeros al celor trei ciobani pentru a da prilej văduvei celui răpus să pornească, însoţită numai de feciorul ei, înarmat cu „baltagul” răzbunător, o adevărată expediţie ca să se afle osemintele soţului şi să-i împlinească ritualul înhumării – căci presentimentul n-o înşală - şi, în acelaşi timp, să pedepsească pe ucigaşi…

Rubrică susţinută de Maria BIVOL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu