LECTURA ELEVILOR ÎN ŞCOALĂ: PROBLEME, SOLUŢII, DOLEANŢE

O. BODACI,

Şcoala nr. 59

Atunci cînd întîlnim un intelectual de marcă, trebuie să-l întrebăm ce cărţi citeşte. (Ralph Walda Emerson)

Este lucrul ştiut că cartea, lectura dezvoltă vocabularu, imaginaţia, memoria, cunoştinţele şi atitudinea pozitivă faţă de viaţă.

Şi totuşi majoritatea părinţilor şi profesorilor sunt îngrijoraţi de nivelul scăzut de lectură a elevilor. Aceasta nu înseamnă că elevii nu citesc, doar că citesc mult mai puţin decît părinţii lor. Atinci apare întrebarea: De ce? Ce sa întîmplat?

Părinţii dau vina pe profesori: „Programa şcolară e supraîncărcată şi copii obosesc”. Profesorii consideră că elevii pierd timpul în faţa calculatorului, utilizînd internetul ca o sursă uşoară pentru găsirea informaţiei, referatelor la temele cerute, fără a fi citite de elevi respectiv.

Internetul încearcă să înlocuiască cartea. Însă internetul, oferind informaţie, nu oferă şi cunoştinţe.

Orice bibliotecar va spune că cei mai fideli cititori sunt copiii claselor primare. Din 100% de cititori claselor I-IV le revine 50%, claselor V-VIII – 20% şi claselor IX-XI – 30%.

Cei mici sunt captivaţi de imagini, de informaţie nouă, de anturajul bibliotecii şi, chiar, de mirosul cărţilor. Apoi se schimbă interesele, se mai adaugă la aceasta şi obiecte noi cu cerinţe ridicate, profesori noi.

Abia în clasele IX unii revin la lectură, se gîndesc că mai au examene, teze şi încep a răsfoi cărţile mai des. 80% de aceste cărţi sunt conform programei şcolare. Celelalte 20% e literatura biletristică, însă de obicei nu din fondul bibliotecii dar din fondul personal al bibliotecarului, sau a elevilor ce împrumută cărţi unul de la altul. Ar citi ei şi mai mult, dar cărţile în bibliotecile şcolare se schimbă rar şi în cantităţi atît de mici încît nici nu se observă.

Întrebaţi oricare bibliotecar cîtă literatură universală în limba română este în bibliotecă. Sunt sigură că vă vor răspunde că marea majoritate este în limba rusă, dar aceea prezentă în română este scrisă cu caractere chirilice.

În ultimii ani au apărut multe cărţi noi – detective, aventuri, fantastică etc. Din păcate ele nu ajung în bibliotecile şcolare. Şcoala reprezintă o comunitate restrînsă de elevi şi profesori şi ei au nevoie nu numai de literatura curriculară şi metodică, dar şi cărţi pentru suflet, pentru relaxare. Cititorii în primul rînd vin în biblioteca şcolară şi apoi la cele publice.

Dar părinţii verifică regulat temele copiilor nu comunică suficient cu profesorul pentru a cunoaşte reuşita propriului copil şi se adresează la şcoală numai în caz dacă sunt nemulţumiţi de notele băiatului, fetei sau pentru a căuta „adevărul” cînd sunt colectaţi banii.

Părinţii singuri nu citesc, dar mite un copil. Vrem un copil învăţat? Pentru aceasta trebuie să îl învăţaţi să citească, să vă bucuraţi împreună de fiecare rînd, pagină, carte citită.

E nevoie de a citi împreună cu copilul, de a citi alături de copil, de a discuta asupra lecturii, de a încuraja să viziteze biblioteca.

Ar fi bine dacă părinţii ar vorbi despre lectură şi reuşita şcolară, ar argumenta cu exemple din propria experienţă. Nici într-un caz nu trebuie transformată lectura în pedeapsă.

Ar recomanda părinţilor să procure cărţi conform intereselor şi cu timpul lucrurile se vor schimba.

Este dovedit faptul, ca stimularea lecturii la elevi dă roade cînd noi, bibliotecarii şcolari ghidăm părinţii în universul lecturii copiilor: Ce? Cum? Cînd să citească. Colaborarea activităţii bibliotecarului şi diriginţelor de clasă în acest aspect a rămas în umbră ultimii ani.

E timpul să revenim, că-ci copiii sunt cea mai mare bogăţie a părinţilor, dar şi mîndria lor.