AICI E CASA MEA DE ZI ŞI NOAPTE, AICI EU CRED ÎN VIAŢĂ ŞI ÎN ZEI

Elena DABIJA, director Centrul Academic Imternaţional Eminescu, grad superior

Chişinăul anul acesta a ajuns la 575 de ani de la prima menţiune documentară ca localitate. Pe parcursul acestor ani a devenit o capitală de invidiat pentru noi, acei care zi de zi trăim şi muncim în diferite domenii pentru prosperarea oraşului. Noi, oamenii suntem acei de care depinde prezentul şi viitorul Chişinăului – oraşul speranţelor noastre.

În cadrul şedinţelor Cenaclului “Aici e casa mea de zi şi noapte, aici eu cred în viaţă şi în zei”, care se organizează la Centrul Academic Eminescu sunt invitaţe personalităţi ale capitalei din diferite domenii. Scopul nostru este ca tinerii prezenţi la aceste şedinţe să cunoască aceste personalităţi, sa le cunoască domeniul de activitate, să obţină unele lecţii de omenie şi dragoste faţă de meleagul natal, să le urmeze exemplul civic şi profesional.

La şedinţa din luna februarie invitat şi oaspete drag a fost Ştefan Sofronovici –scriitorul, folcloristul şi patriotul neamului, care a captivat liceenii şi profesorii de la Liceul “Liviu Rebreanu”, dar şi pe noi-bibliotecarii prin dialogul său deschis. Cu vocea sa plăcută-domolă invitatul a dat frâu amintirilor din copilărie, din tinereţe şi a vorbit despre prezent. Rând pe rând le-a povestit pe toate ce ţin de activitatea sa, dar şi din acele mai personale – toate îmbucurătoare: s-a născut în satul Batâr, judeţul Lăpuşna într-o familie de opt copii. După absolvirea şcolii medii din sat, în anul 1974, urmează studiile la facultatea de filologie a USM. În anul 1979 se angajează la lucru în calitate de etnograf la Asociaţia Artizana. Apoi lucrează în administraţia Teatrului Naţional “Mihai Eminescu”, în calitate de director la Teatrul etnofolcloric “Ion Creangă” şi la Teatrul Actorului de Cinema. A fost profesor de limbă şi literatură română la şcoala nr. 64 din Durleşti, cancelar la Mitropolia Basarabiei, collaborator ştiinţific superior la Muzeul Literaturii Române “Mihai Kogălniceanu” de la Uniunea Scriitorilor, apoi a activat în domeniul turismului. Recent este doctorand şi cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei-sectorul Folcloristică. Are pasiune pentru poezie şi le publică în presa periodică din Chişinău şi din Bucureşti. A prezentat prima sa plachetă de versuri “Noi nu avem pământ de dat” – dedicaţie părinţilor Eufrosinia şi Ion Sofronovici cu care vine să bată la uşa sufletului aproapelui. Ne-a destăinuit: Vrăjit de taina poeziei, / De rostul gândului profet, / Purtând povara omeniei / În suflet eu rămân poet.

A recitat mai multe din poeziile sale atât de variate după tematică: poezii religioase care ne îndreaptă cu gândul şi sufletul spre Dumnezeu; poezii patriotice, scrise cu gândul la Neam şi la Ţară; poezii de dragoste – despre dragă, iubită, soţie; poezii despre baştină şi poezii diverse. Poetului drag Mihai Eminescu i-a dedicat poezia “Un luceafăr străliceşte” şi acrostihul “Eminescu”:

Eminescu – o scară la cer,

Moştenire de Neam şi de Ţară,

Ideal luminat de-Adevăr,

Neclintit ca şi Steaua Polară.

E al nostru Profet şi Orfeu,

Străbătând peste timpul uitării,

Cu-al său cânt îmblânzind ca un Zeu

Universul în zbuciumul mării.

Nicolae Dabija în prefata cărţii scrie: “Ştefan Sofronovici vorbeşte de strămoşi, istorie, limbă, morminte, ceruri, cupole, cu sentimentul că le apără, cu sentimental că le ajută să fie, să reziste, să mai reziste… El emite mesaje, care ar mobiliza, către contemporani, către viitorime, către strămoşi. Versul lui are ritm de marş şi de doină, de imn şi de horă.”

Pe lîngă succesele sale personale are şi realizări împreună cu soţia Tatiana, care conduce ansamblul folcloric de cântece populare “Ţărăncuţa” de la grădiniţa nr. 2 din Durleşti. Au editat cartea “Ilenuţa Româncuţa” – o culegere de folclor valoroasă din repertoriul ansamblului folcloric “Ţărăncuţa”, care cuprinde două părţi: Din zestrea neamului şi Din zestrea “Tărăncuţei”, rânduite în subdiviziuni tematico-funcţionale: Folclorul obiceiurilor de calendar (cântece de stea şi colinde, hăituri, teatrul folcloric); Folclorul obiceiurilor de familie (conocărie, iertăciunea,cântecul miresei); Cântece istorice şi balade; Lirică populară (cântece: păstoreşti, de dragoste, de dor şi jale, de recruţie, de ostăşie, de război, de familie, de înstrăinare şi singurătate, satirice şi umoristice, de petrecere, strigături). Doctorul Tudor Colac în prefaţa culegerii menţionează: “Capitolele menţionate scot la iveală rând pe rând nestemate din tezaurul folkloric basarabean transpuse cu cu rigurozitate ştiinţifică, meticulozitate şi răbdarea care îi caracterizează pe semnatari.” Cartea, valoroasă şi elegantă are un aparat ştiinţific ce include: Cuvânt introductiv, Glosar, Indice de informatori şi Indice de cîntece. Culegerea este un succes al unui cuplu truditor şi demn de laudă, buni cunoscători ai tradiţiilor locale, care se v-a bucura de success atât printre specialişti-folclorişti, cât şi printre bibliotecari, profesori stidenţi şi alte categorii de împătimiţi ai creaţiei populare. După ce Ştefan Sofronovici a mărturisit despre toate realizările sale, tinerii i-au pus şi unele întrebări şi bineânţeles l-au mulţumit pentru lecţia de omenie care le-a oferit-o. La acestă şedinţă s-a cunoscut şi s-a promovat o personalitate, a fost o întâlnire-şezătoare captivantă “la poarta vorbelor frumoase” atât de binevenită pentru invitat şi pentru acei prezenţi în sală – adevărat act de cultură.

A doua zi am primit un sunet prin telefon de la domnul Ştefan Sofronovici, care mi-a mai mulţumit odată de organizarea întâlnirii cu aceşti tineri dornici de a cunoaşte, exprimându-şi doleanţa de a mai fi invitat la un dialog şi cu alţi liceeni. În speranţa că vom organiza îi mulţumim pentru truda sa şi-i dorim sanatate şi noi realizări. Iar cititorilor acestui mesaj le propunem să lectureze aceste culegeri din colecţia Centrului Academic Eminescu şi a altor filiale a Bibliotecii Municipale “B. P. Hasdeu”.