BIBLIOTECA „OVIDIUS”, GAZDA EXPOZIŢIEI DE PICTURĂ

Irina BULGARU, studentă la Colegiul Tehnologic

Am avut o deosebită plăcere de a debuta cu prima mea expoziţie de pictură în incinta bibliotecii "Ovidius", căreia îi mulţumesc mult pentru gazda oferită, pentru organizarea excepţională a acestui vernisaj. Îmi va rămâne pe mult timp în amintire debutul meu expoziţional, graţie doamnei Elena Butucel, directoarea acestei instituţii, care are grijă să promoveze tinerii, să-i încurajeze.

Această expunere reprezintă o părticică din mine, pictura găsind-o cea mai potrivită modalitate de a mă afirma. O conştiinţă încărcată are nevoie să se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune a gândurilor şi simţurilor ce-l domină pe autor. Arta este cea care m-a inspirat cel mai mult in viaţă, tot ea m-a făcut să privesc lumea într-o manieră proprie, acordând o deosebită atenţie unor lucruri ce-mi aduc inspiraţie si-mi avantajează spiritul creativ.

De mică iubesc sa mă joc in culori, sa-mi mânuiesc creionul spre redarea chipurilor omeneşti (încă din şcoală obişnuiam la ore să desenez pe copertă şi pe ultimele foi ale caietelor chipuri de oameni, siluete, fără ca să realizez despre pasiunea mea către fiinţa umană, ce-o purtăm în subconştient. Deşi nu am o experienţă profesională atât de mare, dorinţa şi pasiunea a fost cea cu care „am colaborat” foarte mult în timpul liber, şi cu ajutorul cărora am evoluat până la etapa actuală .

Primele ore de desen le-am avut acum 3 ani la Colegiul Tehnologic unde-mi fac la moment studiile (la specialitatea „design vestimentar” ) împreuna cu profesoara de desen şi pictură Raisa Alexa. Ea mi-a fost MAMA în lumea artei, cea care m-a ajutat să fac primii paşi şi să evoluez până la moment. Dna Raisa fiind o fire inovatoare şi creativă ne surprindea mereu cu tehnici şi metode noi de desen pentru redarea unor structuri şi aspecte neobişnuite şi originale. Fără a ne sili ne-a cultivat în noi germenul artistic şi setea de frumos şi artă.

În expoziţia mea puteţi observa dominaţia portretului în majoritatea lucrărilor. Fiind adepta mişcării ideologice „Iluminismul” mă întorc spre încrederea în legile naturale şi ordinea universului, precum şi încrederea în capacităţile inovatoare şi simţul raţiunii fiinţei umane. Iar portretul fiind o modalitate de cunoaştere psihologică a personajului.

Reprezentarea portretului fiind oarecum dificilă din mai multe motive, unul dintre care fiind că fizionomia umană este unica pentru fiecare individ în parte, chiar dacă noi oameni avem aceleaşi elemente constructive în comun, trăsăturile diferă de la om la om. Poate acest lucru m-a făcut să îndrăgesc şi să mă ambiţionez în dezlegarea acestui mister, al chipului uman. Portretul vorbeşte de la sine, nu are nevoie de text sau descriere, el doar transmite gânduri şi întrebări celor care contemplează asupra tablourilor, el afişează expresia naturii umane.

Foarte mult mă inspira Bătrânii, şi mă impresionează faptul ca intr-o privire şi nişte riduri ei îşi oglindesc o viata întreagă, o înţelepciune şi o experienţă trăită uluitoare, pe care noi trebuie în veci s-o apreciem! Mă inspiră lucrurile vechi, casele risipite, chiar şi Rugina. Rugina care sub aspectul ei strigător ascunde atâta viaţă şi o valoare de neînlocuit. Frumosul există oriunde, iar noi trebuie să învăţăm a-l percepe, a-l observa şi valorifica. Arta este cea care m-a îndrumat spre a-mi căuta şi găsi „ frumosul”.

„Precum soarele colorează florile, aşa si arta colorează viata”. În viaţa mea deja a pătruns culoarea! Pentru aceasta vreau sa le mulţumesc si părinţilor mei, care mi-au fost, susţinerea şi alinarea în drumul ales. Mereu ziceau precum Confucius: ”Alege-ti o meserie care-ţi place şi nu va trebui să lucrezi nici măcar o zi din viaţă”.

Pe viitor tind spre a-mi spori experienţa profesională, spre mai multe expoziţii în urma unei munci asiduie, fiindcă: „ În faţa ta ai un elev pe care trebuie neîncetat să-l înveţi. Acela eşti chiar tu însuţi” .

Vă mulţumesc din suflet pentru toate !