PARTENERIAT DE SUCCES ÎNTRE FILIALA „TRANSILVANIA” ŞI GRĂDINIŢA-CREŞĂ NR. 135 DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

Cristina BALANUŢA,

Bibliotecar, Filiala „Transilvania”

 

 Acum citeva luni în urmă, la Filiala „Transilvania” a început o frumoasă şi fructuoasă conlucrare cu Gradiniţa-creşă nr. 135 din municipiul Chişinău.

Astfel de evenimente au loc periodic în biblioteca noastră, ea fiind o punte de legatură între comunitate şi instituţiile partenere, prin care să se asigure mai bună comunicare şi colaborare cu comunitatea în ansamblu.

Conlucrarea dintre aceste doua instituţii a avut drept scop, facilitarea procesului de integrare a copiilor cu disabilităţi în spaţiul socio-cultural.

Gradiniţa-creşă nr. 135 din municipiul Chişinau este o instituţie educativă care are ca benefeciari copii cu necesităţi speciale şi anume cu probleme de văz şi nu numai, care sunt incluşi în procesul educativ alături de copiii normali.

Filiala „Transilvania” colaborează cu o multitudine de institutii educative din municipiul Chisinau şi cu toate a stabilit un parteneriat trainic, care ani de ani, generaţii cu generaţii îndrumaţi cu ajutorul sfaturilor din cărţi copiii, tinerii şi toti actorii acestor instituţii pe cele mai corecte drumuri ale vietii, deoarece prin carte mereu mergi pe drumuri deja bătătorite de cei care au gândit-o şi au scris-o.

Colaborarea cu Grădiniţa 135 a devenit o conlucrare specială, deoarece deţine copii speciali, care necesită metode speciale de lucru. Momentele de întâlnire cu aceşti copilaşi a condus şi la o revizuire a cunoştinţelor noastre în lucru cu astfel de copii, ca lucrători ai bibliotecii publice.

Domeniile de formare ale parteneriatului nostru s-au constituit în 3 module: Lecturi şi jocuri active, Atelier de creaţie, Discuţii, dezabateri, toate având ca finalitate integrarea copiilor cu nevoi speciale în viaţa socială, culturală şi artistică. Toate aceste module sunt compuse din diverse activităţi cu diverse tematici.

Întilniri cu scriitorii, în cazul nostru cu Titus Ştirbu, a manifestat enorm copiii. A fost o manifestare pozitivă şi stimulatoare, fiindcă dupa această întâlnire cu Titus Ştirbu, copiii au înţeles, că ei la fel pot face acest lucru, „eu tot pot crea poeziii”, astfel că nu peste mult timp unii din copilaşi au alcătuit cele mai frumoase poezii dedicate orasului Chişinau. Poeziile au fost postate pe blogul MicAmic al bibliotecii. (http://cbalanuta.blogspot.com/).

La fel nu putem trece cu atenţia peste alte lucru create de către aceşti copilaşi, ei fiind în pas cu orice sărbătoare sau evenimente importante ale culturii noastre. Ei au creat cele mai frumoase mărţişoare, au încodeiat ouă originale, au pictat desene, care au întruchipat fantezia şi gândurile stimulate de venirea primăverii, a anotimpului florilor, păsarelelor şi a eroilor îndrăgiţi din basmele citite.

Pe lângă faptul că împreună cu aceşti copii am creat multe lucruri frumoase, jocul a fost prioritar în activităţile petrecute cu ei, fiindcă, joaca este pentru un copil ca un job pentru noi, o activitate respectabilă, serioasă, care îl ajută să crească, în care se implică total. El învaţă să stăpânească noi gesturi şi noi capacităţi. Dar este, de asemenea, o activitate placută, o ocazie de amuzament, la care se participă în funcţie de preferinţe. Pentru micuţi, totul este sinonim: a se juca, a experimenta, a munci, a visa, a descoperi, a învăţă.

La fel şi discuţiile au avut un loc prioritar în activitatea noastră. Am discutat pe marginea Drepturilor Copilului, cum sunt acestea respectate şi care alte drepturi consideră ei, ar mai trebui să se respecte referitor la copii.

Cărţile sunt un univers minunat în care trebuie să pătrundă copiii. Educaţia şi dezvoltarea copilului sunt promovate de cărţi. Însă nu toţi copiii gasesc o plăcere în citit sau nu toţi reuşesc să savureze această plăcere din mai multe motive, unul din el fiind cel de disabilitate de văz. Iar atractia pentru citit nu poate fi impusă. Copiii trebuie să găsească o valoare proprie în cărţi, pentru a citi cu placere. Copiii de la Grădiniţa 135 au gasit această valoare poate mai puţin în a citi şi mai mult în a asculta, şi mai apoi a crea, a reda în desen, cântec, poezie, teatru, ceea ce au audiat.

Lucrul cu copiii de la Grădiniţa 135 din municipiul Chişinău a demonstrat că copiii au nevoie de carte, de vizite la bibliotecă, fiindcă printre cărţi ei se simt mai puternici, iar dialogul dintre carte şi copil este unul absolut nediscriminatoriu.