FLORI PENTRU MAMA

Larisa UNGUREANU

Aşa şi-a întitulat vernisajul pictoriţa Iulia Lozovanu. Pe data de 27 mai curent la flilala ”Tărgovişte”, la întâlnirea cu pictoriţa, au venit elevi de la şcoala nr. 5 ”Al.Donici” din sectorul Buiucani. Ei nu au văzut niciodată un pictor, deaceea dorinţa de a asculta, de a se afla în anturajul unui creator a fost foarte mare la elevii celor două clase – a III şi a IV. Lecţiile de pictură, în aceste clase, trec conform programului şcolar, dar mai mult se axează pe desene. Ce înseamnă arta plastică, ce fel de genuri sunt, lecţii din istoria picturii, personalităţi – toate acestea elevii urmează să le afle.

Iulia Lozovanu a povestiti copiilor câteva date biografice. S-a născut în satul Pituşca, raionul Călăraşi. În clasa a II, la lecţia de desen, a fost încurajată de învăţătoare. Avea de mică o atracţie deosebită pentru desen, care a devenit mai apoi sensul vieţii ei. A învăţat în satul natal, apoi şi-a continuat studiile la şcoala de pictură ”I. Repin” din Chişinău. După care a intrat la Academia de Teatru, Muzică şi Arte Plastice. A lucrat cu copiii, predând desenul în şcoala din satul Cruglic.

Pictează mult. Are mai multe teme. Expoziţia de faţă în care au fost vernisate circa 45 de tablouri, din ele 2 icoane şi două portrete – ale bunicii şi ale mamei, cele mai scumpe fiinţe din lume, includ un cilclu de floristică: diverse flori – de câmp, de primăvara, de grădină, ”furate” de la fotografi, flori din vazele vecinelor etc. ”Nu am avut niciodată îndeajuns bani, ca să-mi cumpăr un buchet frumos de flori, pe care să-l pictez, de aceea am pictat florile pe care le-am avut, le-am văzut, le-am împrumutat de la vecine. Toate aceste flori le dăruiesc mamei mele. De aceea şi expoziţia am întitulat-o ”Flori pentru mama”, a ţinut să explice Iulia Lozovanu.

Pictoriţa le-a vorbit copiilor despre şcoală, despre copilărie, despre desen, pictură, despre frumuseţea naturii. ”şi un ciulin poate fi frumos, chiar dacă în realitate toată lumea, inclusiv animalele, îl ocolesc, fiindcă înţeapă, dar într-un tablou el poate deveni foarte frumos!” Le-a vorbit despre culori, despre miracolul lor: culori calde, culori reci, despre felul cum se alege o culoare, cum potriveşte pictorul culorile între ele ca să dea naştere unui tablou. ”Pictorul vede cu ochii, simte cu inima, dar tot ce simte şi gîndeşte îi ”curge” prin mână, iar mâna le aşează pe toate într-o compoziţie anuimtă”.

Iulia Lozovanu le-a vorbit copiilor fără să se grăbească, le-a vorbit aşa ca ei să înţeleagă, le-a vorbit cu multă căldură şi dragoste despre ceea ce este apropiat sufletului ei – despre credinţă, despre natură, despre mamă, bunică, despre frumuseţea lumii. Le vorbea de parcă timpul real se oprise în loc şi intraseră cu toţii într-un timp de poveste. I-a condus prin bibliotecă, s-a oprit în faţa fiecărui tablou, explicându-le când, de ce şi cum l-a pictat. Pictorţia a răspuns la întrebările copiilor, care au fost foarte diferite: când pictează, cât pictează, foloseşte şi creioane, pictează în aquarelă etc.

Copiii o ascultau cu respiraţia oprită. Probabil, această întâlnire la sfârşit de an şcolar a fost cel mai frumos lucru care li s-a întâmplat. În final, au fost serviţi cu cireşe, ”primele cireşe aduse din grădina bunicii”, după care Iulia Lozovanu i-a invitat la o şedinţă de pictură, propunându-le câtorva copii, în special, celor care au cântat despre mama şi au spus poezii, să le deseneze, în creion, portretul.

În încheiere, le-a mulţumit copiilor pentru că au venit la primul ei vernisaj de pictură, încheindu-şi discursul cu ”Adio, copilărie! Bine ai venit, maturitate!” Copiii şi diriginta, doamna Veronica, i-au mulţumit pictoriţei Iulia Lozovanu pentru această minunată zi, pentru clipele petrecute împreună, pentru cireşe, fotografii şi ... amintiti de neuitat. ”Din această clipă, expoziţia a prins ”grai”, acum ştim cum respiră fiecare tablou, ce spune şi ce exprimă, a conchis doamna Veronica. Ne-am dori să avem mai multe întâlniri de acest fel”.