Elena VULPE, director, Filiala "O. Ghibu"
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre
(Grigore Vieru)
Plini de mândria de a fi vorbitorii acestui grai străbun şi conştienţi de semnificaţia Zilei Limbii Române, cititorii şi prietenii Bibliotecii “O. Ghibu” s-au întrunit, în data de 30 august, la o adevărată Sărbătoare a neamului, unde şi-au exprimat piosul omagiu pentru Limba Română - “casa fiinţei noastre”, aşa cum a numit-o acad. Mihai Cimpoi. Festivitatea a început cu audiera imnului de stat al R. Moldova şi felicitările unui grup de elevi, adresate participanţilor, cu genericul “Limba română este patria mea”, în care au răsunat aprecieri ale personalităţilor noastre celebre, consacrate limbii -“regina spiritualităţii româneşti”. Pătruns de mesajul sfintelor firi vizionare şi de farmecul celor care ”au scris o limbă ca un fagure de miere”, publicul prezent s-a încins la o discuţie aprinsă cu tema: “Limba - sanctuar, identitate şi fiinţă naţională”, participând la dezbaterea unor probleme importante, propuse de dr. Veronica Postolachi, în discursul susţinut cu mult har şi competenţă. Vorbitorii, mulţi dintre ei, participanţi la acele evenimente de importanţă crucială în procesul de constituire a statului nostru, de obţinere a Independenţei, care s-au înfăptuit acum 22 de ani, au opinat îndelung asupra istoricului Sărbătorii, asupra voinţei ferme a întregului popor şi a luptei sale sfinte pentru oficializarea statutului Limbii Române drept limbă de stat şi revenirea la alfabetul ei latin.
În cadrul manifestării, au fost exprimate reacţii la adresa politicienilor, care mai ezită în privinţa denumirii corecte a limbii noastre, identificându-se ca vorbitori de limbă moldovenească, fapt ce influenţează asupra situaţiei lingvistice şi asupra relaţiilor interetnice. Cititorii au solicitat modificarea art.13 din Constituţie, care stipulează limba de stat ca “moldovenească”, făcând apel la respectarea dreptului la limbă şi la utilizarea denumirii ei corecte. Dar pentru a dezvolta conştiinţa lingvistică a fiecărui vorbitor şi a schimba statutul limbii în societate, nu sunt îndeajuns doar directive politice. Este necesară conjugarea eforturilor întregii societăţi. În opinia participanţilor, trebuie realizate unele acţiuni convergente în următoarele direcţii: să avem mai multă grijă pentru limba maternă, să o cunoaştem mai bine, să ne perfecţionăm graiul, să ne îmbunătăţim exprimarea cotidiană, să o vorbim şi să o scriem corect, pentru a o eterniza. Ne-au bucurat aprecierile utilizatorilor care au menţionat efortul constant al Bibliotecii în consolidarea limbii, amintind de prestigioasa “Oră de română”- un ciclul de prelegeri de cultivare a limbii materne, iniţiat şi susţinut de Filială de-a lungul mai multor ani, prin contribuţia reputatului lingvist Vlad Pohilă, autorul cărţii “Şi totuşi, Limba Română”.
Recitalul poetic ”Noi prin grai suntem popor şi existăm ca neam prin limbă ”a produs o revelaţie puternică asupra tuturor, savurând, din farmecul inepuizabil, sacralitatea şi continuitatea limbii, căci “fiecare cuvânt este o pagină de istorie”(O. Densuşianu), iar “limba este tezaurul cel mai preţios..., depozitul cel mai sacru, lăsat de generaţiile trecute şi care merită a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile ce-l primesc”(V. Alecsandri). Aceste cuvinte testamentare, alături de aspectul profund ontologic al limbii în aprecierea eminescieană “Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”, au răsunat ca un elogiu Limbii române, în rostirea pură, dulce şi melodioasă a elevilor de la LT Minerva, S. Haret. Gh. Asachi, M.Eliade pentru care limba este o problemă de conştiinţă naţională, întocmai aşa cum specifica Grigore Vieru: “a vorbi sănătos limba mamei este o datorie patriotică”. Manifestarea s-a încheiat cu recitalul unei poezii ce a răsunat în premieră: “Limba Română în străinie”, semnată de Eugenia Bulat şi adresată celor risipiţi prin lume, urmată de cântecele Răsai, Graiul neamului, Pentru ea, O mie de clopote, Limba noastră. Astfel, bibliotecarii, prin discuţii, vers şi cântec, au transmis această energie a Sărbătorii tuturor cititorilor bibliotecii, care s-au pătruns de sentimentul datoriei sacre de a păstra şi cultiva limba maternă - floarea eternă a dăinuirii noastre. Sărbătoarea Limbii Române este incompatibilă cu statutul de eveniment perimat, ea rămîne, pentru totdeauna, o condiţie sine qua non a existenţei şi unităţii poporului român de pretutindeni.
