„...SĂ LĂSĂM URME BUNE PE PĂMÎNT...”

     Silvia TIMOFTI,   

şefa filialei „A. Donici” 

 

Acestea au fost cuvintele scriitorului Aurelian Silvestru din cadrul întîlnirii cu cititorii bibliotecii noastre.

Programul ”Chişinăul citeşte o carte” a devenit deja o tradiţie în filialele Bibliotecii Municipale ”B. P. Hasdeu”. Nu am neglijat acest fapt nici anul acesta şi pe data de 27 octombrie 2011, l-am avut ca oaspete pe Aurelian Silvestru - poet, prozator, publicist, pedagog şi psiholog, director-fondator al Liceului Experimental de Creativitate şi Inventică ”Prometeu”.

Întîlnirea a fost rezultatul lecturii cărţii ”Cel rătăcit”, propusă pentru programul ”Chişinăul citeşte o carte” anul curent şi pe marginea căreia s-a făcut o dezbatere între scriitor şi elevii clasei a VIII-a D de la Liceul Teoretic ”Ion Creangă”.

Cu cîţiva ani în urmă Aurelian Silvestru a mai avut o întîlnire cu publicul bibliotecii noastre.  În acel an cartea sa ”Templul bunătăţii”, de asemenea, a fost propusă pentru programul ”Copiii Chişinăului citesc o carte”. El a venit însoţit de ansamblul ”Victoria speranţei” de la liceul ”Prometeu”, care ne-a prezentat un frumos spectacol muzical.

Pe fondalul cîntecelor interpretate (înregistrare audio) de aceşti copii talentaţi, moderatoarele programului din anul acesta Ganea Nicoleta şi Verdeş Adelina ne-au făcut cunoştinţă cu unele date din viaţa şi opera scriitorului.

Romanul ”Cel rătăcit” nu a lăsat indiferent pe nici unul din cititorii noştri cărora le-a fost propus pentru lectură. Dna Valentina Teleucă (pensionară) a spus că e a doua carte, după romanul lui Nicolae Dabija ”Tema pentru acasă” care o bucură atît de mult. şi a mai zis: ”Noi avem scriitori autohtoni, contemporani cu care trebuie să ne mîndrim”.

Mulţi din cititori şi-au lăsat opiniile scrise despre carte. Iată ce spune despre roman Bogdan Velişco, elev în clasa 11-a tot din Liceul ”Ion Creangă” (ortografia şi stilistica păstrată):       

• ”Romanul ”Cel rătăcit” de Aurelian Silvestru m-a fascinat prin faptul că e deosebit de alte opere ale scriitorilor moldoveni pe care le-am citit. În general, romanele care se bazează pe fapte istorice sau scrieri din Biblie au o proprietate interesantă de a te face să te proiectezi în trecut. Combinaţia dintre plecarea în trecut şi prezentul ultramodern lor, fie ele ştiinţifice sau de urmărire, face această carte captivantă ăi deosebită”.

O altă cititoare de a noastră, Cristina Ungureanu, elevă în clasa a VIII-a a aceluiaşi liceu ne scrie următoarele cuvinte:

·        ”Lumea nu este perfectă, întotdeauna va avea mici neajunsuri. Citind acest roman îmi dădeam seama că eroul principal este poporul român, care stă la baza civilizaţiei. În roman este bine descris cum omul atrage atenţia la o mulţime de griji mărunte, însă uită adesea de suflet şi de Dumnezeu. Acest roman m-a îndemnat ca întodeauna să las în urmă numai lucruri bune şi să nu uit că binele va fi răsplătit.

     ”Contează, însă, nu cum o găseşti cînd vii, ci cum o laşi cînd pleci...”

Şirul de opinii nu s-a încheiat doar cu cele scrise, ci au continuat şi în procesul de discuţie cu scriitorul. Elevii i-au pus multe întrebări autorului, cum ar fi cele de tipul: cît timp a durat scrierea romanului, ce l-a îndemnat pe autor să scrie acest roman, cine a fost prototipul eroilor principali, de unde i-a venit inspiraţia să scrie cîntece, dece a ales anume această temă, va avea romanul continuare sau nu, etc.

Întîlnirea s-a încheiat cu interpretarea de către elevi a unui cîntec despre profesori, care l-a emoţionat mult pe Aurelian Silvestru. În sfîrşit autorul le-a promis cititorilor noştri că le va aduce în dar mai multe cărţi ale sale, inclusiv şi cele care au apărut recent de la editură. Iar noi bibliotecarii, din parte tuturor cititorilor i-am mulţumit din suflet pentru generozitatea sa şi i-am promis că va fi întotdeauna oaspetele mult aşteptat şi dorit la noi.

BIBLIOTECA „TRANSILVANIA” – 20 DE ANI ÎN SERVICIUL COMUNITĂŢII

Ludmila CAPIŢA,

bibliotecar principal

Biblioteca „Transilvania” 

   

Biblioteca „Transilvania”, filiala BM „B.P. Hasdeu” din sectorul Ciocana, a organizat, Săptămâna uşilor deschise, în perioada 10-16 octombrie 2011, sub genericul Biblioteca Transilvania – 20 de ani în serviciul comunităţii.

Săptămâna Uşilor Deschise a demarat cu Festivitatea de omagiere a 20 de ani ai Bibliotecii „Transilvania”, au fost prezenţi personalităţi de cultură din România cât şi din Republica Moldova. Cu mesaje de salut, împletind amintirile despre zilele de atunci cu observaţii, concluzii, premoniţii, luări aminte legate de ceea ce se întâmplă astăzi la noi.

În alocuţiunile rostite în debutul manifestărilor s-a evocat momentul inaugural din 29 august 1991, în prezenţa înaltelor oficialităţi basarabene, a colegilor din instituţiile de cultură, scriitori, prieteni ai bibliotecii.

Acum 20 ani, patronul nostru spiritual, Traian Brad, îndemna la „conservarea şi înmulţirea bibliotecii”. Dacă Biblioteca se prezintă astăzi sub o nouă şi modernă înfăţişare, atât sub aspectul dotărilor materiale, al informatizării, dar şi al dezvoltării colecţiilor şi serviciilor, acest lucru se datorează în bună măsură receptării generoase şi pline de solicitudine pe care a manifestat-o administraţia locală.

O surpriză  muzicală din partea colegilor din Cluj-Napoca  a fost  un recital muzical  Folclor din Transilvania, susţinut de Amalia Codorean şi orchestra Cununa transilvană a Centrului Judeţean Cluj pentru Promovarea şi Valorificarea Culturii Tradiţionale.

Salonul de toamnă a editurilor transilvănene, fiind la a XIII-a ediţie, este cea mai importantă manifestare dedicată cărţii şi o modalitate de a completa colecţiile bibliotecii, menită să sporeasca prestigiul instituţiei, să atragă publicul la lectură. Colecţiile bibliotecii s-a îmbogăşit cu o donaţie de 400 titluri din partea donatorilor: Institutul de istorie „George Bariţ”; prof. Alin-Mihai Gherman; prof. Aristotel Cocârlă; profesorul Ilie Rad; scriitorul Teodor Tanco.

  În cadrul Salonului de toamnă au fost lansate cărţile: Ion Pop. În faţa mării, Şapte decenii de melancolie şi literatură; Alin-Mihai Gherman. Teodor Corbea, Psaltirea în versuri, Un umanist român: Teodor Corbea; Ilie Rad. Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan, Documentare în jurnalism; Mihai Stan. Exodul. Clone 2; Mihai Cimpoi. Ioan Al. Brătescu-Voineşti: prefacerea firii; Iulian Filip. Miracolul scenei în arta populară, Cumpăna cucului; Tudor Colac. Cinegetica. Dicţionar explicativ.

În aceeşi zi a avut loc şedinţa cenaclului Traian Brad, comemorarea ctitorului Bibliotecii „Transilvania”, Traian Brad. A dat un plus de valoare programului Săptămânii uşilor deschise, unde amintirile fraţilor Vasile, Romul Brad, nepoatei Anca Docolin şi a prietenilor Lidia Kulikovski, Ion Hadârcă, Anatol Petrencu, Doina Popa, Sorina Stanca, Parascovia Onciu. Moderatorul cenaclulului Vlad Pohilă a ştiut cum să vorbească şi cum să îmbine amintirile vorbitorilor sa fie expuse din plin şi fiecare să evidenţieze calităţile deosebite ale lui Traian Brad din toate faţetele vieţii. Această şedinţă a făcut posibilă o apropriere sufletească şi o apreciere a regretatului ctitor. În cadrul cenaclului a fost lansat volumul Un om al faptelor: Vasile Şoimaru : Biobibliografie, elaborată de către Filiala Transilvania și prezentat CD  – înregistrări cu Traian Brad şi Fundaţia Fraţii Brad, prezentat de nepoata Anca Docolin.

            Joi,13 octombrie a fost organizat un atelier profesional: Servicii innovative – Biblioteci inovative,  moderat de dna L. Kulikovski, dr. conf. univ., director general BM „B.P. Hasdeu”. S-au susţinut comunicări ce vizeaza servicii inovative, care vor stimula, atrage la biblioteci utilizatorii, care determină rolul bibliotecii în comunitate ca unul prioritar.

O altă activitate petrecută este şedinţa Salonului de lectură Ceaiul de la ora patru, moderat profesoara de limbă şi literatură română de la Liceul Teoretic Gaudeamus, Alexandra Tănase. A fost o şedinţă deosebită, dat fiind faptul că a fost dedicată aniversării a 20 de ani ai Bibliotecii, unde membrii Salonului au spus gânduri frumoase despre bibliotecă, bibliotecari, au cântat şi recitat din creaţii proprii. Poeziile unora au fost atât de plăcute, că merită apreciate, care ţin să le menţionez: Ana Gabor, poeziaTransilvania mea. Transilvania... / E biblioteca sufletului meu / Ca râu ce curge lin la vale, / Pe lângă toamna cugetului meu / Îmi luminează calea. / Şi apa trece / dar care mereu este însetat / Îşi potoleşte setea de-a cunoaşte / Cine eşti... Cine vei fi... / Iar vuietele valurilor / Te strigă ne-ncetat: / Veniţi, intraţi, luaţi: O CARTE!

O altă elevă este Canciuc Margareta cu poezia Biblioteca sufletului meu. Am citit Romane, Nuvele, Schiţe / Am învăţat Poezii / Am cântat Biografii / Am găsit un prieten / Pe raftul al doilea la litera E.  / Mult sânge s-a vărsat în Transilvania... / Război cu lumea / Cărţile-soldaţi; / Bibliotecarii-generali / Inamici care nu preţuiesc / Nici foaia, nici cerneala. / Dar viaţa mea este la „Transilvania” / Biblioteca mea o port cu mine, / Nu în buzunar / Şi nu în portofel / O port mereu în sufletul meu / Departe de tine / Departe de voi.

Întâlnirea s-a bucurat de un mare succes şi rezonanţă în rândurile participanţilor. Membrii salonului au venit şi cu daruri pentru bibliotecă, a dăruit bibliotecii un album cu imagini de la diferite şedinţe ale Salonului şi cu o broşură intitulată 20 de gânduri despre Biblioteca Sufletului meu.

            Variat a fost programul destinat copiilor de la instituţiile preşcolare şi elevilor claselor primare din sector.  Doi actori de la teatrul Guguţă  au înscenat fragmente din poveştile indrăgite, unde copii s-au distrat cu plăcere, concursuri-victorine, ore de lectură, ore de poveşti, prezentări de carte, dedicate Chișinăului-575, prezentarea expoziţiilor de carte.

            Întâlnirea elevilor şcolii primare G. Vieru cu scriitoarea Claudia Partole, care şi-a mărturisit dragostea faţă de bibliotecă şi cărţi în faţa numeroşilor prichindei, spunând între altele, că anume cartea este cea mai mare descoperire a lumii şi cel mai preţios dar oferit omenirii, pentru că ea este un bun prieten, care nu trădează, dar înţelepţeşte. Poveştile au fost primele cărţi de lectură, pe care le-a savurat în copilărie, îndemnându-i şi pe micuţi să le citească, să le însceneze şi să le îndrăgească. Autoarea şi-a prezentat una din ultimele cărţi editate Floarea iubirii, care a fost propusă spre lecturare în cadrul Programului Copiii Chişinăului citesc o carte. Ca urmare, întâlnirea a decurs firesc, într-un viu dialog, schimb de recitaluri şi de „ghiduşii”, autografe.

            În holul bibliotecii a fost organizat de pictorul Oleg Cojocari un vernisaj de sculptură cu genericul Zborul lui Icar, expoziţie personală postmortum Ion Guţu, Sculpturile copii în tablouri a cointeresat publicul. Uniunea Plasticienilor a dăruit Bibliotecii „Transilvania”  bustul marelui poet Mihai Eminescu, lucrare a sculptorului Ion Guţu, care va aminti publicului despre prezenţa lui în aula bibliotecii.

Pentru elevii de la şcolile din sector: şcoala primară Gr. Vieru, liceele C. Negruzzi, Orizont, Gaudeamus, M. Berezovschi, şcoala primara A. Popovici, zilnic au fost organizate vizite colective, totat 24 cu participarea a 700 copii. Copiilor li s-a prezentat spaţiul bibliotecii după renovare și serviciile pentru copii şi adulţi, noile intrări în colecţiile bibliotecii.

Programul Săptămâna Uşilor Deschise a avut un impact pozitiv. În cadrul săptămânii au fost organizate: 33 activităţi culturale la care au fost prezenţi 832 persoane; 24 vizite colective cu participarea a 700 persoane. În această săptămână, au fost înscrişi 148 de cititori noi şi înregistrate 2562 vizite. Numărul de îmrumuturi constituie 2640 documente.

EVENIMENT CULTURAL LA BIBLIOTECA „LIVIU REBREANU”

În zilele de 17-18 octombrie 2011 Biblioteca Liviu Rebreanu a găzduit un şir de evenimente de importanţă majoră pentru comunitatea chişinăuiană. Un grup de scriitori şi bibliotecari de la Bistriţa-Năsăud, precum şi cantautorul Florin Săsărman, conduşi de directorul Bibliotecii Judeţene Bistriţa-Năsăud Mircea Oliv au efectuat o vizită la Chişinău în cadrul parteneriatului de colaborare între Biblioteca Judeţeană şi Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu.

Vizita la bibliotecă a oaspeţilor noştri de peste Prut a evoluat printr-un program complex ce a inclus o conferinţă, lansări de carte, lecturi publice şi un recital muzical susţinut de cunoscutul cantautor Florin Săsărman.

Cu lansări de carte s-au produs scriitorii: David Dorian - Exerciţii de respiratie - Editura TipoMoldova 2011, Mircea Măluţ - Fragmente din monografiile imperiului, Editura TipoMoldova 2011, Victor Ştir - Alcool si sange - Editura Karuna 2010. În continuare, scriitorii Vasile Dâncu, David Dorian, Mircea Măluţ, Traian Parva Săsărman, Victor Ştir şi Flore Pop au susţinut lecturi din cărţile proprii.

La activitate au participat şi scriitorii noştri precum Renata Verejan, Nicolae Rusu, Vlad Zbârciog, Iulian Filip, care şi-au prezentat noi apariţii editoriale. A fost prezent şi graficianul Valeriu Herţa, coautorul volumului recent apărut Creatori de ex-libris basarabeni: mic dicţionar.

Recitalul muzical Pe muchie de cuţit susţinut de Florin Săsărman a constituit un moment deosebit în desfăşurarea activităţii.

Pe final de eveniment Oliv Mircea, critic de artă a susţinut conferinţa Tensiunea etic-estetic – avantajele artistului din est, în care a prezentat viaţa şi opera pictorului Horia Bernea şi a sculptorului Vasile Gorduz, ambii născuţi în Basarabia, dar care s-au realizat ca artişti în România.

Ca de fiecare dată partenerii noştri ne-au adus o donaţie valoroasă de carte, ne-au renovat echipamentul tehnic  printr-o imprimantă şi un calculator pentru care încă odată ne exprimăm recunoştinţa.

CHIŞINĂU - 575. EXPOZIŢIA DE PICTURĂ CHIŞINĂU-CATEDRALĂ DE SUFLET ŞI LUMINĂ

Elena VULPE, director al Filialei “O. Ghibu”

Cel mai important eveniment al anului, împlinirea a 575 ani de la prima atestare documentară a Chişinăului, nu a lăsat indiferent pe nici un locuitor al capitalei. Cu urări de prosperare şi adresarea La mulţi ani, Chişinău!, pătrunşi deopotrivă de sentimentul euforic al celebrării oraşului din inima ţării, cititorii bibliotecii "O. Ghibu" s-au adunat pentru a sărbători aniversarea într-un spaţiu pe potriva evenimentului. Împodobit în strai de sărbătoare, prin ample expoziţii de documente şi fotografii, spaţiul informaţional al bibliotecii a expus şi a reflectat bibliografia Municipiului Chişinău, proiectând drumul prin istorie şi destin al metropolei natale.

            Ceremonia inaugurală a avut loc pe data de 4 octombrie, într-o atmosferă festivă,  prin lansarea Decadei «Oraşul meu». Programul a început cu audierea Imnului oraşului şi cu onoruri aduse simbolurilor statale: Drapelul şi Stema Moldovei. Agenda a continuat cu o excursie virtuală pe blogului BM «Chişinău, oraşul meu» şi anunţarea Programului Hramului Primăriei. A urmat inaugurarea expoziţiei de pictură cu genericul: Chişinău-catedrală de suflet şi lumină . Vernisajul a adunat, în palmares, o colecţie de circa 100 de tablouri expuse de tinerii creatori de la Colegiile de Arte Plastice «Alexandru Plămădeală» şi «Igor Vieru», prin care şi-au exprimat dragostea şi admiraţia pentru capitala ţării în care s-au născut, locuiesc, îşi fac studiile. În tablouri inspirate din frumuseţea naturală a oraşului, tinerii au reprodus, prin penelul lor iscusit, cele mai îndrăgite locuri ale capitalei: grădini, parcuri, străzi, spaţii înverzite, lacuri, izvoare, plăsmuind peisajul urban în lumini şi culori de un farmec covârşitor. Un capitol aparte a fost consacrat aspectului arhitectural şi monumental cu vechi zidiri de piatră, cu o mulţime de clădiri şi spaţii locative, care reproduc spiritul Chişinăului de altădată. Un interes special au trezit elevii de la Liceele M. Eliade, Gh. Asachi, S. Haret, care au completat expoziţia de pictură cu un panou de machete arhitecturale în miniatură, ce reproduc centrul istoric al Chişinăului: Catedrala, Clopotniţa, Arcul de triumf, Primăria, Statuia "Lupa Capitolina", dar şi edificii de cult: Biserica Bunei Vestiri, Măzărachi, Constantin şi Elena, Ciuflea, Sf. Panteleimon, reflectând credinţa, modul de viaţă şi arhitectura variată a trecutului. Standul expus nuanţează, prin culori de o tonalitate mai deschisă, şi aspectul renovat al Chişinăul modern, care apare «reconstruit», prin măiestria elevilor, în toată splendoarea lui monumentală. Cu nimbul celor şapte coline, conturând aidoma unei inimi harta oraşului «din albe flori de piatră», machetele reproduc spiritul înnoitor al metropolei: Ansamblul Porţile Oraşului, Blocul Romaniţa, Grădina Botanică, Palatul Republicii, Circul, Hotelul Cosmos, Sala cu Orgă, Aleea Clasicilor, Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, teatre, muzee, cinematografe, instituţii de cultură şi învăţământ, redând crâmpee din planul urbanistic general al municipiului şi din biografia spirituală a capitalei. Elevii au fost mândri să-şi vadă încununat efortul muncii lor, fiind aplaudaţi de public şi apreciaţi de bibliotecă prin Diplome de participare la Decada "Oraşul meu". Rând pe rând, ei şi-au impărtăşit impresiile personale, remarcând arta muncii de laborator, stilurile şi tehnicile explorate, dar şi revelaţia care i-a copleşit în plăsmuirea acestor tablouri şi machete. Cuvinte de încurajare şi admiraţie au rostit artiştii plastici V. Cobzac şi V. Bejuc pentru discipolii care nu sunt indiferenţi de soarta şi destinul de viitor al capitalei, fiind interesaţi de monumentele istorice, de locurile şi străzile pitoreşti, de păstrarea centrului istoric,  mistuit, pe zi ce trece, prin demolări neautorizate. Prin această expoziţie, tinerii creatori au demonstrat şi au convins publicul vizitator de ataşamentul pentru oraşul lor drag, împărtăşind speranţa şi visul de a locui într-o capitală renovată în stil european. Expoziţia a relevat spiritul creativ si a reliefat o modalitate aparte de exprimare a atitudinii în faţa oportunităţii de a părăsi meleagul pentru "raiuri" străine ori de a rămîne aici, coborînd , printre noi, realitatea europeană, visată de cei mai mulţi.

ACTRIŢA PAULINA ZAVTONI: SECRETELE MĂIESTRIEI ŞI NU NUMAI ... (aniversarea de 70 de ani)

Este o doamnă sclipitoare, inteligentă, frumoasă. Posedă un simţ deosebit  al umorului, ştie să se descurce în orice situaţie complicată. Activează în teatru deja de 50 de ani! Artistă a Poporului, actriţa Paulina Zavtoni s-a dovedit a fi atât de simplă în conversaţie, dialogul fiind un adevărat moment de a afla lucruri inedited de suflet, de viaţă.

Vine dintr-o familie modestă. Îţi aminteşte cu tristeţe de anii din copilărie, când ţineau în şură câţiva saci cu pesmeţi pentru zile negre. Mama ei, Ana Zavtoni, a rămas văduvă când era însărcinată cu Paulina. Tatăl a murit pe front. “Amintirile scumpe din copilărie sunt mereu cu mine” – zice ea cu nostalgie.

Întotdeauna i-a mers la oameni buni, pentru care simte o atracţie intuitivă. Contactul viu cu oamenii, iată secretul ei.

Era mică, dar avea sentimentul că acele momente, pe care le petrecea în scenă, erau cele mai fericite pentru ea. Şi-a creat, astfel, o dependenţă de teatru, de trăirile inedite, ceea ce a determinat-o să aleagă teatrul. Pedagogii de la şcoala nr.1 (în prezent, Liceul „Gh, Asachi”), au fost primii ei susţinători. Profesoara de limbă rusă, Tatiana Cuzminicina, sub conducerea căreia Paulina a interpretat primele roluri din dramaturgia rusă, i-a cultivat dragostea faţă de teatru.

          Prin anii ’60 a depus actele la Conservatorul „Gavriil Muzicescu”, la catedra Arta actorului, cu specialitatea Actor de Teatru şi Cinema. L-a avut conducător pe Artistul Poporului din RSSM, Arcadie Plaţânda, un om minunat şi cu har. Pedagogi i-au fost şi Artiştii Poporului: Eugeniu Platon, Valeriu Cupcea... Colegi i-au fost actorii care au creat file în istoria teatrului autohton: Spiru Haret, Victor Ciutac, Vitalie Rusu, Veniamin Apostol, Damian Dimitrov, Mihail Curagău, Viorica Chircă, Dina Cocea, Margareta Ureche etc. Inimile lor băteau la unison, erau darnici şi plini de speranţă...

Paulina era studentă când a fost marcată de Nadejda Aroneţkaia, care conducea studioul de pe lângă „Moldova-film”. Anume Aroneţkaia a sfătuit-o să meargă la actorie. Fiind regizoare la Teatrul „Luceafărul”, a inclus-o pe Paulina în trupa sa de actori. „Am avut noroc. Orice actriţă începătoare visează la un asemenea început de carieră scenică, cum a fost al meu, zice ea. Îndată mi s-au propus roluri în spectacole – „Intrigă şi iubire”, „Costumul de nuntă” şi „Flori de câmp” - spectacole pregătite la Moscova pe parcursul studiilor şi care au fost timp de mai mulţi ani cap de afiş al repertoriului trupei, bucurându-se de mare succes”. De asemenea, Aroneţkaia a montat şi „Copilul nimănui” după I. Şkvarkin, cu Paulina Zavtoni în rolul principal. Astfel, Paulina Zavtoni slujeşte scena Teatrului „Luceafărul” de 50 de ani, reprezentând prima generaţie a teatrului.

„Astăzi, noi suntem temelia”, glumeşte actriţa. Model i-au slujit: Domnica Darienco, Ecaterina Cazimirova. Dintre actori ruşi: Iulia Borisova, Vasile Lanovoi, Iurie Iakovlev şi alţi actori, cu care făceau schimb de experienţă în timpul deplasărilor la şcoala vahtangovistă”.

          Spiru Haret... A fost oare vorba despre un destin prestabilit?! 

Când a văzut-o pe tânăra cu două cosiţe în curtea Conservatorului, Spiru a renunţat la visul său de a deveni agronom şi a urmat-o pe ea, Paulina. „Profesia e ca şi dragostea, se alege o singură dată în viaţă. Dacă nu te căsătoreşti cu persoana iubită vei fi nefericit”, spune actriţa. Au fost un cuplu armonios – atât familial, cât şi scenic. Au jucat împreună în „Trei surori” de A. Cehov, „Pe-un picior de plai” şi „Ce frumoasă este viaţa” de Ion Podoleanu. În piesa „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri au fost extraordinarii Loluţa şi Leonaş.

Despre cuplul Paulina Zavtoni - Spiru Haret, Alexandru Grecu, Maestru în Artă, a spus că „este una din legendele scenei basarabene. Am fost „furat” de jocul lor scenic, de personajele acestor actori inconfundabili încă din copilărie. Nu mi-a scăpat niciun spectacol în care să fi jucat aceşti valoroşi artişti. Acest cuplu a dat naştere unei veritabile dinastii artistice...”.

Spiru Haret a fost o fiinţă caldă cu suflet de copil, iar în scenă – un actor splendid. Casa lor era un laborator de creaţie, unde doar în orele de somn nu se vorbea despre teatru… „Eu am avut noroc, afirmă fiul Constantin. Părinţii mei sunt – doi Actori şi doi Părinţi – cu literă mare. Un cuplu tandru şi un ghem de iubire. Au fost toată viaţa împreună: acasă şi pe scena teatrului. Alături şi la bine şi la rău. Lecţiile de dragoste, de fidelitate a părinţilor mei stau şi acum la baza vieţii mele”.

Cu părere de rău, în septembrie ’99, Spiru Haret a plecat... în ceruri, iar soţia sa iubită, Paulina, a fost cea care i-a ţinut de mână şi i-a citit „Tatăl Nostru” până şi-a dat sufletul. A fost o despărţire grea, dar până şi în ultimele clipe ei au ştiut să fie alături „înlănţuiţi” de dragostea şi respectul ce-l aveau unul faţă de celălalt.

„Suntem o casă de artişti... Feciorul Constantin Haret şi nora, Ala Tuz-Haret, sunt actori la Teatrul „A. Cehov”; fiica Lucia Galac, este profesoară la Academia de Arte; cuscrii, Ivan şi Svetlana Tuz, sunt actori şi ei, iar nepotul Anatol Galac studiază la Liceul de Arte... Probabil, destinul ne-a hărăzit, ca eu şi cu Spiru să stăm la temelia dinastiei noastre”.

Sunt momente în viaţă, când simţi un gol imens...

„E ceva firesc, mai cu seamă, în present. Nu te poţi aştepta doar la succes. Munca actorului înseamnă suflet. Te macină îndoielile: te acceptă regizorul, vei putea să interpretezi roul, ai procedat corect, publicul te va înţelege, te va aproba?... Ca urmare, uneori, eşti indispusă. Totuşi, optimismul, dragostea pentru teatru, le tratează pe toate”. Actriţa se străduieşte să fie în formă, să arăte corespunzător, să zâmbească. Nu-i place, când cineva, fie dintre colegii săi, fie alţi oameni, se plâng de starea precară, consideră, că astfel omul transmite energia sa negativă celuilalt. La fel, nu apreciază când o actriţă la vârsta a treia o face pe „tinerica” şi invers. Realitatea fizică, vârsta actorului modifică radical lectura piesei.

Spectacolul pune spectatorul pe gânduri, cum ar fi procedat el în astfel de situaţii... E ceea ce se cere de la Teatru! „Când joci un rol negativ, te gândeşti, de unde atâta răutate în acest om? Oare de la naştere e determinat să ajungă în „acea stare”? interesant e, că rolul negativ are mai multă priză la spectatori, îi dă actorului posibilitatea să se manifeste neaşteptat pentru public. Un actor trebuie să se evidenţieze în diferite ipostaze”. Actriţei Zavtoni i-au plăcut rolurile de caracter, cum ar fi, de exemplu, Fekla Ivanovna din „Căsătoria”... Nu acceptă teatrul ieftin. Recunoaşte că comedia e genul care aduce o sală plină de spectatori, deoarece e mai acceptabilă, mai înţeleasă. Totuşi, tragediile şi dramele sunt şi ele bine primite de spectatori, în special, cele jucate de actori buni.

 Corelaţia: actor – regizor şi cum se face un spectacol reuşit. Rezultatele vor fi benefice, dacă relaţiile dintre regizori şi actori - sunt armonioase, calde. Un spectacol e muncă în echipă. Rar se întâmplă, când dintr-un material slab iese un spectacol cu priză la public. Valoarea unui spectacol depinde de piesă; determinată de un material bun, de regizor talentat şi de trupă extraordinară de actori, care să lucreze zi şi noapte. Profesia nu întotdeauna asigură un trai bogat actorului. „Le spun şi copiilor mei, că actorii n-au fost, nu sunt şi nici nu vor fi bogaţi finaciar. Ceea ce contează, e spiritul, bogăţia sufletească.” De fapt, în zilele noastre, pentru tineri, factorul financiar contează, doar că doamna Paulina se mulţumeşte cu ce are. Altfel, propune să fie reduse preţurile biletelor la teatru, pentru ca fiecare copil să aibă acces la spectacole. Teatrul trebuie să participe la educaţia copilului.

Oricum, şansele tinerilor actori de a se afirma profesional, şi anume, la Teatrul „Luceafărul”, sunt foarte mari. Aici activează mulţi absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Paulina Zavtoni încurajează tinerii. Cu ei actriţa vorbeşte de la egal la egal. E tânără sufleteşte! - o zic chiar studenţii. Este simbolul Tinereţei! „Nepoţii o numesc drăgăstos „Mica”, ne relatează fiica actriţei, Lucia Galac, lector superior la Academia de Arte. Energia ei fulminantă nu se potriveşte cu imaginea unei bunicuţe obişnuite. „Mica” este consultantul principal în procesul de pregătire pentru manifestările artistice, la care i-au parte copiii. Mă bucur că este în continuare solicitată şi antrenată în multiple activităţi. Iar nepoţii, ca şi noi cu fratele cândva, îi duc dorul şi se bucură mult, când au norocul să le fie alături... Cu cât devin mai matură, tot mai mult o înţeleg pe mămica. La ea venim după un sfat, cu ea împărtăşim gândurile, bune şi triste”. Viaţa familiei este îndrumată subtil de Paulina Zavtoni, pilonul spiritual al casei. Ea îi adună la toate sărbătorile. Ii place să-şi vadă nepoţii împreună. „Îmi pare rău că trec anii şi eu îmbătrânesc. Trec anii, mă trec şi eu... Dar m-am conformat!”

Spectatorii o iubesc, colegii se mândresc că o au alături!

Cu siguranţă, actorii Teatrului „Luceafărul” au spectatorii lor, care îi iubesc. Artistă al Poporului, Paulina Zavtoni îi are pe ai săi. Uneori spectatorii o întâlnesc pe străzile oraşului şi-i exprimă dragostea şi respectul. Îi recunosc şi vocea care sună la radioul naţional, cu care colaborează şi în prezent. „Unii spectatori îşi imaginează, că actorul este identic cu personajul din scenă. Teatrul e un miracol! Ei iubesc miracolele, la fel şi pe actori. Iar o părticică mică din dragostea lor, rămâne cu mine, cu modesta mea persoană!” E convinsă că experienţa e importantă pentru un actor, dar nu întotdeauna. Actorul n-are vârstă, el trebuie să uite, că este artist al poporului, că a fost aplaudat, difuzat la radio şi TV etc.

Actriţa se consideră fericită şi împlinită, deoarece Dumnezeu i-a dat sănătate. În teatru e respectată şi utilă. A lucrat cu foarte mulţi regizori şi a fost distribuită în roluri minunate. Le iubeşte pe toate şi susţine că nu s-ar fi lipsit nici de unul, precum nu te poţi lipsi nici de-un deget de la mână. Nu ştie, cât va mai juca pe scenă, dar ar dori ca la clipa despărţirii să ajungă cât mai târziu... Iar spectatorii să vină la Teatrul „Luceafărul” continuu. Cărarea aceasta să nu se termine...

„Am avut norocul să fiu partenera Paulinei în scenă, spune cu mândrie artista emerită şi prietenă, Ninela Caranfil. Zic norocul, pentru că această actriţă este înzestrată de la Dumnezeu cu mult har, trăieşte în scenă incandescent, până la lacrimi, astfel, impunând spectatorii să simtă şi să trăiască la fel ca personajul jucat de ea...”

                                                                                      Svetlana VIZITIU

CHIŞINĂU – 575 ANI. CONFERINŢA: FILME DOCUMENTARE ŞI ARTISTICE DESPRE TRECUTUL CHIŞINĂULUI

   În cadrul manifestărilor dedicate aniversării de 575 de ani de la întemeierii oraşului Chişinău la Filiala “Târgovişte” a avut  loc o conferinţă. La această conferinţă au participat activ membrii Clubului “Tinerii la bibliotecă”, elevi din clasele V-IX de la scoala nr.5 "Al. Donici", în frunte cu bibliotecara şcolii, dna Ala Bomaistriuc. Pe marginea temei s-au pronunţat: Ludmila Plopa (directoarea bibliotecii) , Ala Livadari (bibliotecară). Despre "Gheorghe Vodă - realizator de filme documentare despre Chisinau" a vorbit Dorian Caşu, elev in cl. VI. La tema "Filmul "Omul merge după soare" - o imagine poetică a oraşului Chişinău din anii 60" a vorbit Marina Avram, elevă în cl. IX. Despre "Imaginea Chişinăului în cinematografia moldovenească: filme, personalităţi, locuri memorabile" a vorbit Larisa Ungureanu, doctor în studiul artelor.

Pe marginea temei s-a pronunţat şi dna Zinaida Timofte, membră a Uniunii Cineaştilor din Moldova, soţia regizorului Valeriu Gagiu, regizor şi autor de scenariu al filmului "Omul merge după soare".

   La conferinţă au participat dna Claudia Tricolici, reprezentanta BM "B.P. Hasdeu".    Ludmila Plopa a salutat participanţii la conferinţă, îndemnându-i să fie activi prin comunicările anunţate, dar şi prin completări, întrebări, opinii pe marginea temei. Conferinţa a avut scopul să trezească interesul cititorilor pentru un domeniu mai puţin cunoscut, dar foarte actual, în opinia noastră, şi anume una din cele mai populare arte vizuale - filmul.  Filmul este o imagine în mişcare, care a fascinat omenirea de mai bine de o sută de ani în urmă. Cum se ştie, la Chişinău a funcţionat şi mai funcţionează studioul "Moldova-film" care a dus în lume, cu ajutorul imaginilor, faima republicii nosatre, a frumuseţii peisajelor, cântelecor, oamenilor de pe aceste meleaguri. Cu 60 de ani în urmă au fost realizate primele documentare. Printre ele, multe sunt consacrate oraşului Chişinău. Mai multe filme artistice, realizate la studioul "Moldova-film" reflectă viaţa oraşului nostru, activitatea mai multor personalităţi, monumente de artă şi arhitectură care constituie farmecul şi specificul capitalei Republicii Moldova.

  În continuare, publicăm unele comunicările fiecărui participant la conferinţă.

        

Ala Livadari: Promovarea filmelor despre Chişinău pe Internet

Cum se ştie, Internetul este o sursă de informaţie, unde se depozitează cărţi, romane, poezii, cântece, filme, concerte. Există programe, prin care putem accesa diverse informaţii. Pe noi ne interesează filmul moldovenesc, în special, filme documentare şi artistice despre oraşul Chişinău. Pentru a găsi informaţia, cel mai simplu este a intra pe site-ul www.google.com  scriind cuvintele-cheie. Asta se face în cazul, când nu cunoaştem adresa exactă a PW. Din fericire, ne sunt cunoscute adresele care promoveayă filmul moldovenesc, aşa că intrăm direct pe PW respectivă. Unul din ele se numeşte Film Moldova, o primă  Enciclopedie a filmului moldovenesc. PW a fost lansată în anul 2001 prin intermediul programului american IATP. Adresa este următoarea: www.iatp.md/FilmMoldova . Culegând această adresă, intraţi direct pe site. Veţi găsi mai multe compartimente: Regizori, Actori, Operatori, Istoria filmului moldovenesc, Filme istorice, Filme pentru copii, Filme de animaţiedar şi un capitol care ne interesează pe noi Documentare. La rândul său, capitolul Documentare, ne prezintă informaţie despre documentarele realizate în anii ‘50-60, ‘70-80. Aici găsim mai multe titluri, care indică tema şi subiectul filmului, de exemplu Capitala Moldovei, Chişinău, dar şi filme cu un alt titlu, dar care, la fel, ne ilustrează pagini documentare despre Chişinău, cum ar fi: "Sărbătoarea tinereţii"- 1957, "Când oraşul doarme" - 1959, "Cu lira-mi nordică", "Alături de noi" - un documentar din 1963 despre oamenii oraşului Chişinău. Şi multe alte filme. Tot aici găsim informaţie şi despre autorii filmelor: scenarişti, operatori, regizori. PW Film Moldova a fost completat până în 2005. Din 2005 a rămas un site activ, dar nu se completează cu informaţii. Un alt site despre filmul moldovenesc a fost lansat în 2002, la fel, o vastă informaţie despre filmul moldovenesc de la începuturi până în prezent. Adresa pe internet: www.cinema.art.md . PW este funcţională, se completează periodic cu noi date şi informaţii. Aici sunt nu numai informaţii despre filme, creatori şi evenimente cinematogrfaice, ci şi multe fotogrfaiii, unele, sunt unicat. De aceea pot fi întâlnite în presă - ziare, reviste care le preiau şi le folosesc pentru a-şi informa cititorii.

Dorian Caşu: Gheorghe Vodă - realizator de filme documentare despre Chişinău.

Ce este un film documentar? Un film documentar este o suită de imagini filmate în baza unor documente, fapte din viaţă, întâmplări reale, oameni reali. Iar când este vorba despre Chişinău, însemnă că avem mai multe filme în care este oglindit oraşul nostru. Din istoria filmului moldovenesc, se ştie că încă în anii ‘50 ai secolului trecut cineaştii au început a filma cronica oraşului Chişinău. Primul film documentar a fost realizat în 1953, dar nu este despre Chişinău, ci despre codrii Moldovei. În 1956 avem primul film despre oraşul Chişinău. Filmul se numeşte "Capitala Moldvei", un film color, de un act, cam 10 minute. Peste zece ani, la studioul "Moldova-film" apare un alt documentar despre Chişinău. Aşa şi se numeşte "Chişinău". În acest documentar îşi dau întâlnire trecutul, prezentul şi viitorul oraşului nostru. Filmările au fost făcute de operatorul Ion Bolboceanu. Cu ocazia celor 500 de ani ai oraşului Chişinău, peste un an, adică în 1966, la studioul "Moldova-film" este lansat un alt documentar cu titlul "Chişinău - 500 de ani". Regizor este Tudor Bocănescu. Pe parcursul anilor, s-au realizat mai multe documntare despre Chişinău. Unul din regizorii care a relizat filme despre capitala noastră este poetul şi regizorul Gheorghe Vodă. Chiar în acelaşi an, cu ocazia jubileului de 500 de ani, Gheorghe Vodă aduce pe ecrane un film cu totul deosebit despre Chişinău şi festivităţile legate de această mare sărbătoare. Este un documentar în două acte, color şi, cum am citit eu pe site, foarte frumos. În 1971, Gheorghe Vodă filmează la studioul "Telefilm-Chişinău" documentarul "Chişinău,Chişinău", un film poetic despre oamenii acestui oraş, despre locurile frumoase din oraş. Peste un timp, Gheorghe Vodă este autorul unui alt documentar despre Chişinău, care se numeşte "Vara de neuitat", un reportaj color despre Festivalul unional al dansului popular, care s-a desfăşurat la Chişinău în vara anului 1974. Pe ecrane filmul a apărut în 1975. Filmările au avut loc în mai multe colţuri ale Chişinăului. Regizorul Gheorghe Vodă a filmat un cumentar despre toamna în Chişinău. Filmul aşa şi se numeşte "De-ale toamnei". Realizat în 1966 într-un stil poetic, documentarul a cucerit inimile spectactorilor nu doar din Chişinău şi din Moldova, ci din multe ţări ale lumii. Filmul a fost premiat la diverse festivaluri şi a intrat în istoria cinematogrfaiei. Gheorghe Vodă a filmat documentare şi despre ilustre personalităţi din Chişinău. În 1969 el semnează pelicula "Maria", consacrat celei mai bune Cio-Cio-San din lume, cântăreaţa de la Opera Naţională, Maria Bieşu. Mai sânt şi alte documentare despre Chişinău, despre oamenii din Chişinău, despre muzee, monumente, oameni de vază ai oraşului.  Personal mi-aş dori mult să privesc măcar unele din aceste documentare, care sânt o istorie în imagini a oraşului Chişinău în diferiţi ani. Ar fi interesant, cred, şi pentru alţii să vadă cum arăta oraşul nostru acum 40-50 de ani. Ar fi bine, dacă aceste filme le-am putea procura din magazinele specializate sau le-am prelua din internet. Şi în încheiere, aş vrea să amintesc celor prezenţi, că Gheorghe Vodă este autorul versurilor imnului oraşului Chişinău. Poezia se numeşte Odă oraşului Chişinău. Muzica a compus-o Eugen Doga. O să recit din ea câteva strofe.

Oraşul meu, din albe flori de piatră,

în ploi de soare zi de zi scăldat,

mai tânăr ca oricând pe vechea vatră,

cu braţele iubirii înălţat.

Oraşul meu cu farmec de poveste,

îţi simt adânc în piept suflarea ta,

destinul meu, destinul tău ne este,

şi te iubesc cu toată viaţa mea.

Marina Avram: Filmul „Omul merge după soare” – o imagine poetică a oraşului Chişinău din anii ‘60.

Filmul artistic „Omul merge după soare” a fost realizat la studioul „Moldova-film” în 1961. Scenariul a fost scris de Valeriu Gagiu, cu acest scenariu el a debutat în cinematografie, fiind încă student la Moscova la prestigioasa instituţie numită VGIK, adică Institutul Unional de stat al Cinematografiei. Acolo Valeriu Gagiu, împreună cu alţi studenţi din Moldova, îşi făcea studiile la facultatea de scenaristică pe ca re a absolvit-o în 1963. Scenariul „Omul merge după soare” a fost înalt apreciat, mai multa ca atât, lansat în producţie la studioul „Moldova-film”. Acţiunea are loc pe străzile oraşului Chişinău de la începutul anilor ‘60 ai secolului trecut. Un copil vrea să afle unde ajunge soarele. Aşa că, într-o bună zi, porneşte pe ”urmele” soarelui. Merge pe străzile capitalei, se opreşte în parcuri, este atent la tot ce vede în jur. Ca orice copil, e dornic de joacă. De aceea în această călătorie porneşte cu un cerc, pe care-l împinge cu o sârmă. Era un joc foarte frecvent pe timpuri, practicat mai ales de băieţei. Astfel, ba jucându-se, ba oprindu-se, a mers prin tot oraşul. Spre seara, când soarele se ducea la culcare, a ajuns la stadion…

„Omul merge după soare”, deşi are ca personaj principal un copil, nu este pentru copii, deşi îl pot privi şi copiii. Este un film pentru toate vârstele. Acest copil îi invita şi pe maturi în această călătorie, pentru ca ei să vadă viaţa un pic altfel, adică mai frumoasă, mai poetică, mai plină de conţinut, ba chiar şi comică. Comic este episodul din parc, când copilul a călcat din greşeală pe un furtun cu apă şi l-a stropit pe un trecător. Care s-a supărat foarte tare pe copil. Oare face să te superi, în plină vară, pe un şuvoi de apă? Copilul a început să râdă, a ridicat furtunul şi l-a stropit din plin pe bărbatul mofturos care a înţeles jocul copilului. Acest băieţel foarte curios a avut pe parcursul zilei mai multe întâlniri interesante. Iată-l lângă o gheretă de cizmar, privind atent cum cizmarul lustruieşte ghetele unui trecător, ocupaţie, de altfel, uitată în prezent, dar foarte populară în trecut. Cizmarul îi zâmbeşte, îi vorbeşte copilului, îl îmbie să mai rămână, dar acesta nu se reţine mult, ci pleacă mai departe cu roata sa. Întâlneşte un miliţian foarte serios, care-l întreabă ce caută el, de unul singur, pe stradă? În ultima clipă, miliţianul se răzgândeşte şi schimbă intonaţia, vorbindu-i copilului blând şi îndemnându-l să fie atent. De multe întâlniri a avut parte piciul în această frumoasă zi de vară! A fost o călătorie de neuitat, dar mai ales pentru spectatorii – atât din Chişinău, cât şi din multe ţări ale lumii, filmul fiind premiat la festivaluri internaţionale, de exemplu, la Festivalul Internaţional de Filme din Helsinki, proiectat în multe ţări ale lumii. Regizorul filmului este Mihail Kalik, coleg de generaţie cu Valeriu Gagiu. Această călătorie a unui copil prin oraş a fost numită o imagine poetică a Moldovei. Din păcate, filmul a avut un destin tragic, fiind interzis de autorităţile sovietice. Cauza? Regizorul Miahil Kailk, după ce i-a fost interzis filmul „A iubi” – anul de producţie 1968 – a plecat in Israel, ceea ce autorităţile sovietice au calificat ca o înaltă trădare. De aceea a fost interzis tot ce a creat el, era interzis să i se pronunţe şi numele. Nu întâmplător s-a scris atât de puţin despre acest frumos şi poetic film – o amintire veşnică despre oraşul copilăriei buneilor noştri, dar poate şi a părinţilor noştri pe când erau copii. Câteva generaţii au fost lipsite de dreptul de a viziona acest film. Abia după anii ‘90, cu greu, a fost găsită o copie a filmului, de care însă era şters numele regizorului Mihail Kalik. Şi astăzi este o problemă ca să fie văzut acest film. Din păcate, nu-l găsim nici pe internet, nici pe casetă, CD sau DVD. Cred că nu trebuie să dăm uitării operele cineaştilor noştri care au creat capodopere despre noi, despre felul nostru de a fi, despre oraşul nostru, Chişinău, şi să creme autorităţilor să se întoarcă cu faţa spre valorile noastre naţionale, printre care un loc de frunte îl ocupă filmul artistic „Omul merge după soare”. Câteva cuvinte despre Valeriu Gagiu, scenarist şi regizor. S-a născut la 1 mai 1938 în oraşul Chişinău. A decedat la 21 decembrie 2010 în oraşul Chişinău. O mare personalitate a culturii noastre, un mare regizor, devotat studioului „Moldova-film” căruia i-a slujit cu credinţă până-n ultimele clipe ale vieţii sale, fiind directorul artistic al studioului. A creat mai multe filme, printre ele numim: „Gustul pâinii”, unicul film artistic despre foametea din Moldova din anii 1946-1947, „Strada felinarelor stinse”, unicul film despre deportările efectuate de regimul totalitar comunist în Moldova – şi în acest film sunt multe imagini ale Chişinăului de odinioară – anii ‘40 ai secolului trecut. Tot Valeriu Gagiu a creat filmul „Istoria unui galben”, o ecranizare a nuvelei lui Vasile Alecsandri „Istoria unui galben”. Mihail Kalik, regizor, a lăsat o urmă de neşters în istoria filmului moldovenesc prin peliculele „Cântec de leagăn”, „Omul merge după soare”, „A iubi”.

Larisa Ungureanu: A prezentat o informaţie succintă despre istoria studioului „Moldova-film” - apariţia, la 1958, a primului film artistic, „Când omul nu-i la locul lui”, după care a fost realizat un alt film de mare succes, „Balada haiducească”, un film care pune începutul filmului poetic în cinematogrfia moldovenească, un stil care se impune atât în URSS, chiar şi dincolo de hotarele ei. Apar mai multe filme - „Ultima lună de toamna”, „Omul merge după soare”, „Lăutarii” ş.a., filme cu un pronunţat caracter poetic. Imaginea oraşului Chişinău e prezentă într-un şir de filme artistice, chiar dacă nu s-a pus scopul de a face un film artistic despre oraşul Chişinău, dar imaginea – ca metagoră, tema, spaţiu în care se desfăşoară o acţiune – apare într-un şir de filme pe parcursul anilor ‘60-90, dar şi pe parcursul anilo 2000. În circa 20 de filme artistice avem imaginea oraşului Chişinău în diferite perioade, de exemplu, în „Suspectul” - anii 1917-1918, „Explozie cu efect întârziat” - Chişinăul de la începutul sec. XX, în „Strada felinarelor stinse”- Chişinăul în anul 1940.

Zinaida Timofte: A povestit momente interesante din biografia regizorului Valeriu Gagiu, momente legate de anii de studii la VGIK – Moscova, cum a scris primul său scenariu „Omul merge după soare”, l-a scris într-un caieţel, l-a adus la „Moldova-film”, fiind încâ student, l-a lăsat lui A. Conunov, redactor la studio, care a rămas încântat când l-a citit. Tocmai se afla acolo şi regizorul Mihail Kalik, care l-a citit dintr-o râsuflare şi a spus că vrea să facă un film. De fapt, acest scenariu era despre Chişinăul copilăriei lui Valeriu Gagiu, un vis, o poveste frumoasă pe care şi-a imaginat-o. Valeriu Gagiu s-a născut la Chişinău, apoi a plecat cu părinţii în România, apoi au revenit, a făcut studii în Chişinău. Deşi ar fi putut să plece, mai ales după ce mai multe filme i-au fost puse pe poliţă, fiind interzise de autorităţile sovietice, al a continuat să activeze aici, în oraşul natal. A iubit acest oraş, dedicându-i mai multe filme – istorice, de actualitate.

Conferinţa avut o mare importanţă pentru elevii, învăţătorii, care au auzit lucruri mai puţin cunoscute legate de oraşul Chişinău, de reflectarea imaginii oraşului prin intermediul artei cinematografice, au aflat despre existenţa la Chişinău a studiourilor de filme, au cunoscut nume de regizori, actori. Important a fost aportul copiilor la pregătirea şi desfăşrarea conferinţei. Pentru o bună desfăşurare a lucrărilor conferinţei, a fost pregătită o expoziţie în care au intrat imagini din filme documentare despre Chişinău, portretele lui Valeriu Gagiu, Mihail Kalik, Gheorghe Vodă, au fost expuse cărţi despre filmul moldovenesc – din fondurile bibliotecii, dar şi din biblioteca personală a Larisei Ungureanu. La elaborarea expoziţiei şi-a adus contribuţia bibliotecara Violeta Moraru.

Text: Larisa Ungureanu

Imagini: Ala Livadari

FELICITĂRI PENTRU „SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ A ACCESULUI DESCHIS”, EDIŢIA 2011

Dragi colegi, Felicitări pentru „Săptămâna Internaţională a Accesului Deschis”, ediţia 2011. Accesul Deschis este una dintre cele mai progresiste mişcări în comunitatea informaţională din lume, având ca obiectiv principal promovarea ideii de a asigura accesul deschis la informaţia ştiinţifică electronică. Accesul la informaţii şi schimbul de informaţii sunt esenţiale pentru dezvoltarea cu succes a societăţii. Bibliotecile sunt în legătură directă cu utilizatorul, societatea şi viitorul. Săptămâna Accesului Deschis este o mare oportunitate de a informa pe oricine despre natura şi importanţa accesului deschis la informaţia ştiinţifică. Ar fi de mare anvergură organizarea unor activităţi în bibliotecile din Republica Moldova consacrate acestui eveniment: prezentări, comunicări etc., în locuri diferite, în aceeaşi săptămână, pentru a demonstra puterea accesului deschis.

Să susţinem această mişcare progresistă în Republica Moldova şi să contribuim la promovarea accesului deschis în spaţiul informaţional al ţării!

Astăzi în prima zi a Săptămânii Internaţionale a Accesului Deschis lansăm noua versiune a  blogului EIFL-OA Moldova.

Adresa: http://eifloamoldova.wordpress.com/

SĂPTĂMÂNA ACCESULUI DESCHIS 2011

 24-30 octombrie 2011

SĂPTĂMÂNA ACCESULUI DESCHIS 2011

Află. Participă. Promovează

Luaţi parte la cel mai mare eveniment al Open Access care a fost vreodată – Săptămâna Accesului deschis 2011. Săptămâna Accesului Deschis, acum în al cincilea an, îşi prezintă activităţile pe cca. 1000 de site-uri în aproape 100 de ţări. Participarea au anunţat-o mii de cercetători, profesori, studenţi, bibliotecari, administratori universitari, agenţii de finanţare, factori de decizie politică şi lucrători din domeniul cunoaşterii. La Săptămâna Accesului Deschis 2011 vor participa diverse grupuri interesate în promovarea difuzării libere şi imediate a publicaţiilor şi a datelor ştiinţifice. Contribuţiile anterioare au fost diverse, inspirate, provocatoare şi creative.

http://www.openaccessweek.org/profiles/blogs/the-conclusion-of-open-access?xg_source=activity

Pentru prima dată, SPARC (Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition), invitând organizaţiile să demonstreze sprijinul lor pentru Săptămâna Accesului Deschis, sponsorizează această activitate. Săptămâna Accesului Deschis 2011 oferă o oportunitate unică pentru organizaţiile care doresc să se conecteze la impulsul global al schimbului deschis de informaţii. Sponsorilor Săptămânii Accesului Deschis 2011 li se va acorda o vizibilitate largă într-o varietate de canale, în funcţie de nivelurile prezentate mai jos.

În anul 2010, site-ul Web al Săptămânii Accesului Deschis a găzduit:

•          38783 vizite şi 27954 de vizitatori din 150 de ţări, numai în luna octombrie

•          90578 vizite şi 63770 de vizitatori din 179 de ţări pe parcursul anului (ianuarie-decembrie)

•          în topul vizitelor sunt SUA, Marea Britanie, Germania, Canada, Spania, Polonia, Franţa, India, Portugalia, Japonia, Italia şi Africa de Sud.

Istoriile care au fost împărtăşite sunt inspiratoare, realizate cu un grad înalt de creativitate.

Studenţii de la Universitatea din Boston au realizat un video clip pentru a ilustra faptul că studierea fără acces la resurse informaţionale de care ai nevoie este ca şi cum să porţi o jumătate de şosetă, să mănânci o jumătate de hotdog, sau să citeşti o jumătate de carte. http://www.openaccessweek.org/video/open-access.

Masteranzii USM de la Facultatea Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, programul „Managementul instituţiei infodocumentare” au avut contribuţii locale, realizând un video clip consacrat Săptămânii Accesului Deschis 2010: Amortitu Angela, Beţivu Valeria, Butucel Elena, Cozlov Irina, Făureanu Tatiana, Gavriliţa Cristina, Gori Victoria, Iftodi Lina, Muntean Aliona, Starciuc Savela, Tulbure Olga, Ţurcan Tamara, Ţurcanu Aliona, Tutun Irina, Ucrainciuc Svetlana http://www.youtube.com/watch?v=BcAbIJQrs_0.

Săptămâna Accesului Deschis 2010 în Republica Moldova a fost un eveniment care s-a manifestat prin activităţi de promovare a Accesului Deschis, de valorificare a resurselor culturale şi ştiinţifice, printr-un model nou de acces şi diseminare. În bibliotecile universitare şi publice au fost realizate diverse acţiuni de promovare a Accesului Deschis în cadrul şedinţelor senatelor, catedrelor, Zilelor de Informare, prin intermediul site-urilor etc. Este de remarcat că 3 biblioteci universitare au început activitatea de creare a depozitelor digitale. Cele mai active biblioteci care au promovat Accesul Deschis în această săptămână au fost: Departamentul Informaţional Biblioteconomic ULIM; Biblioteca Ştiinţifică a Universităţii de Stat „A.Russo” din Bălţi, Biblioteca Centrală a Universităţii de Stat din Moldova, Biblioteca Ştiinţifică a ASEM.

Importanţa promovării Accesului Deschis în ţara noastră a fost discutată în cadrul Simpozionului Ştiinţific Naţional „Paradigme şi tendinţe în informarea şi comunicarea ştiinţifică”, 2 iulie 2010. Organizatori: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, Catedra Biblioteconomie şi Asistenţa Informaţională, Programul eIFL-OA Moldova http://www.slideshare.net/cdbclub. Participanţii simpozionului au primit în dar publicaţia Ghidul Accesul Deschis: oportunităţi şi provocări, traducere în limba română din limba engleză intitulată „Open Access - Opportunities and challenges: A handbook”, publicată de către Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, Comisia Europeană şi Comisia Germană pentru UNESCO în 2007 cu sprijinul Ministerului German de Externe. Traducere în limba română: Kosson, 2009 www.kosson.ro. 

 

Conferinţa anuală a Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova din 11-12 noiembrie 2010 a avut genericul „Accesul deschis la informaţie şi cunoaştere: susţinerea progresului durabil”, fapt care confirmă încă o dată importanţa Accesului Deschis pentru ţara noastră http://www.abrm.md/menu3_2.html. 

Au fost postate materiale consacrate problemelor Accesului Deschis în Republica Moldova pe blogul http://oarm.blog2x2.net/ şi Declaraţia Asociaţiei Bibliotecarilor din Republica Moldova privind Accesul Deschis la informaţie pe slideshare.net.

Toate aceste contribuţii la promovarea Accesului Deschis - în scris, fotografii şi video - reprezintă o resursă fantastică, care ne va ajuta pe toţi să continuăm discuţia pe parcursul anului 2011. Tot ce s-a realizat până în prezent confirmă importanţa tot mai mare a Săptămânii Accesul Deschis. Desigur, impulsul, dimensiunea şi puterea în creştere a reţelei la nivel mondial, continuă să impresioneze.

Săptămâna Accesului Deschis 2010 a fost pentru noi, de asemenea, un moment important de muncă şi de identificare a oportunităţilor viitoare. Trebuie găsite noi modalităţi de a satisface cerinţele cercetătorilor, noi modalităţi de a aduce Săptămâna Accesului Deschis la universitate, bibliotecă, editură, în comunitate. În timp ce s-au realizat progrese esenţiale, suntem abia la început pentru a face incursiuni de a promova Accesul Deschis în comunitatea de savanţi şi cercetători.

Am făcut progrese şi pentru creşterea gradului de conştientizare a valorii Accesului Deschis şi promovarea Accesului Deschis ca o nouă normă în învăţământ şi cercetare. Felicitări pentru fiecare persoană care a lucrat pentru a asigura succesul evenimentului - la nivel local, naţional şi la nivel global.

Bineînţeles, există mai multe evenimente în anul 2011. Şi, desigur, există Săptămâna Accesului Deschis 2011 pe care o aşteptăm cu nerăbdare!

Ce pot face bibliotecarii pentru a promova Accesul Deschis

Lansarea Accesului Deschis, Iniţiativei Arhivelor Deschise şi arhivelor instituţionale

•          Principalul motiv pentru care universităţile trebuie să aibă arhive instituţionale este sporirea vizibilităţii şi impactului cercetărilor realizate. Arhivele vor ridica statutul facultăţilor, profesorilor, cercetătorilor şi al instituţiei în întregime.

•          Un motiv mai specific este faptul că un număr tot mai mare de reviste ştiinţifice permit autorilor să depună postprinturile în depozite instituţionale şi nu în cele tematice. Chiar dacă această diferenţă dintre arhive este arbitrară, instituţiile care nu vor crea arhive, vor lăsa cercetătorii săi, irecuperabil, fără nici o modalitate de a oferi OA la lucrările lor.

•          "OAI-compliant" înseamnă că arhiva creată corespunde protocolului de recoltare a metadatelor pe baza Iniţiativei Arhivelor Deschise (OAI). Acest protocol asigură interacţionarea arhivei noastre cu alte arhive, astfel metadatele din mai multe arhive se agreghează în una globală. Utilizatorii pot realiza căutările în arhive conforme OAI, fără a vizita separat arhivele şi a lansa căutări separate. Prin urmare, protocolul OAI face conţinutul mai vizibil, chiar dacă utilizatorii nu ştiu de existenţa şi conţinutul arhivei noastre http://www.openarchives.org/. Putem utiliza Directoriul OpenDOAR şi Registrul ROAR pentru a realiza căutări în mai multe repozitorii instituţionale.

•          Există aproape 12 pachete open-source pentru crearea şi menţinerea arhivelor OAI- compliant. Cele mai importante patru sunt: Eprints (Southampton University), DSpace (Massachusetts Institute of Technology), CDSWare (CERN), şi FEDORA (Universităţile Cornell şi Virginia) http://www.eprints.org/software/.

Asistenţa cercetătorilor, cadrelor didactice privind depozitarea articolelor ştiinţifice în arhive instituţionale

•          Mulţi cercetători sunt dispuşi să arhiveze materialele, dar sunt foarte ocupaţi. Unele cadre suferă de tehnofobie. Altele ar putea avea nevoie de educaţie şi informare privind avantajele OA.

•          De exemplu, unele biblioteci universitare vizitează catedrele, discutând cu cercetătorii, pentru a-i ajuta să depună o copie a articolelor în depozitul instituţional. Biblioteca St. Andrews University solicită de la cercetători să trimită articolele lor prin e-mail şi apoi personalul bibliotecii le încadrează în depozitul instituţional.

Luaţi în considerare publicarea unor reviste în acces liber. Aici sunt câteva exemple, dar nu şi o listă completă

•          Philosophers’ Imprint, de la Universitatea din Michigan, este o revistă recenzată OA a cărei motto este „Editat de filosofi. Publicat de bibliotecari. Gratuit pentru cititorii de pe Web”. Deoarece redactorii şi editorii (de la facultate şi bibliotecari) sunt salarizaţi de universitate, această revistă, fiind subvenţionată de către universitate, nu are nevoie de a percepe taxe de procesare http://www.philosophersimprint.org/.

•          Biblioteca de la Universitatea din Arizona, Tucson publică în OA revista ştiinţifică recenzată Journal of Insect Science. Pentru detalii şi perspectiva asupra experienţei lor a se vedea (1) Henry Hagedorn, Publishing by the Academic Library (Activitatea de publicare a bibliotecii academice), prezentare la o conferinţă din ianuarie 2004, şi (2) Eulalia Roel, Electronic journal publication: A new library contribution to scholarly communication (Publicarea revistelor electronice: o nouă contribuţie a bibliotecii în comunicare ştiinţifică), College & Research Libraries News, ianuarie 2004 http://www.insectscience.org/.

•          Biblioteca Boston College publică revistele facultăţilor colegiului în acces deschis. Vezi comunicatul de presa din 16 decembrie 2004 http://www.bc.edu/libraries/.

•          Revista Journal of Digital Information este acum publicată de Texas A&M University Libraries în acces deschis http://jodi.tamu.edu/.

Luaţi în considerare că revistele care nu justifică preţurile ridicate pot fi anulate prin emiterea unei declaraţii publice

•          A se vedea lista universităţilor, care deja au făcut acest lucru. În cazul în care vă dă curaj şi idei, aţi putea face acelaşi lucru pentru instituţia dvs. http://www.earlham.edu/~peters/fos/lists.htm#actions.

 

•          Realizaţi prezentări pentru senatul universităţii, în bibliotecă sau la facultăţi şi departamente separate, întru educarea cercetătorilor şi administratorilor despre criza de comunicare ştiinţifică şi demonstraţi avantajele Accesului Deschis ca o soluţie cuprinzătoare. Veţi avea nevoie de sprijin din partea cercetătorilor şi administraţiilor pentru aceste decizii, dar alte universităţi au reuşit sa-o facă.

Întreprindeţi realizarea digitizării, conservării şi Accesului Deschis, realizarea proiectelor nu numai pentru universitate, dar şi pentru grupuri locale, de exemplu, organizaţii non-profit, organizaţii comunitare, muzee, galerii, biblioteci publice. Demonstraţi beneficiile OA comunităţii non-academice, în special comunităţii non-profit.

Alăturaţi-vă SPARC (Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition), un consorţiu de biblioteci universitare care activ promovează OA http://www.arl.org/sparc/.

Aderaţi la Alliance for Taxpayer Access (ATA) - Alianţă pentru accesul contribuabililor, o coaliţie din SUA a organizaţiilor non-profit care lucrează pentru Accesul Deschis la cercetările finanţate din fonduri publice. A se vedea membrii existenţi ai ATA. Dacă puteţi convinge universitatea să se alăture ATA, ar fi în beneficiul ei

http://www.taxpayeraccess.org/member.html.

O foarte scurtă introducere despre Accesul Deschis realizată de Peter Suber http://www.earlham.edu/~peters/hometoc.htm

Open-Access (OA). Publicarea în Accesul Deschis este digitală, on-line, gratuită, şi liberă de restricţii privind drepturile de autor şi de licenţe. Ceea ce o face posibilă este Internetul şi consimţământul autorului sau al titularului dreptului de autor.

OA este pe deplin compatibil cu peer review (evaluare de experţi, recenzare), iar toate iniţiativele principale OA pentru literatura ştiinţifică insistă asupra importanţei recenzării. La fel aşa cum autori donează articolele pentru publicare în reviste, acelaşi lucru îl fac editorii revistelor şi experţii care participă la recenzarea articolelor.

Literatura de specialitate pentru OA nu poate fi produsă liber, chiar dacă este mai puţin costisitoare, decât producerea publicaţiilor de specialitate tradiţionale. Întrebarea nu este dacă literatura ştiinţifică de specialitate se poate face fără costuri, dar dacă există modalităţi mai bune de plată din contul cititorilor şi creării unor bariere de acces. Modele de afaceri pentru plata accesului depind de modul în care este livrat OA.

Există două mijloace principale pentru oferirea Accesului Deschis la articole de cercetare: arhive sau depozite (repozitorii) OA şi reviste OA.

Arhivele şi depozitele OA:

Arhivele şi depozitele OA nu efectuează recenzarea, ci pur şi simplu fac conţinuturile deschise şi la dispoziţia tuturor. Acestea pot conţine preprinturi, postprinturi sau ambele forme. Arhivele pot aparţine instituţiilor, precum universităţilor şi laboratoarelor, sau pot fi tematice, cum ar fi în domeniul fizicii sau economiei.

Autorii îşi pot arhiva preprinturile fără permisiunea cuiva, şi majoritatea revistelor deja permit acestora să arhiveze postprinturile. Atunci când arhivele sunt realizate în conformitate cu protocolul Open Archives Initiative, acestea devin interoperabile, iar utilizatorii pot găsi conţinutul lor fără să ştie ce arhive există, unde sunt situate sau ce conţin. În prezent există software open-source pentru construirea şi menţinerea arhivelor conform protocolului OAI, reprezentând un impuls puternic la nivel mondial pentru utilizarea acestora. Costurile unei arhive sunt nesemnificative: ceva spaţiu pe un server şi ceva din timpul unui tehnician.

Revistele OA:

Revistele OA trebuie să treacă recenzarea şi apoi să fie oferit accesul liber la conţinutul lor pentru toată lumea. Cheltuielile lor constau în recenzarea articolelor, pregătirea manuscrisului şi spaţiul pe server.

Revistele OA îşi asumă cheltuielile pentru diseminarea conţinutului, plătind costurile de producţie, astfel accesul poate fi gratuit pentru toată lumea. Uneori, acest lucru înseamnă că revistele au subvenţii de la universităţile care le găzduiesc sau de la societăţi profesionale. Alteori, revistele percep un comision pentru procesarea articolelor acceptate pentru publicare, care urmează să fie plătit de către autor sau sponsorul autorului (angajatorul, agenţia de finanţare).

Revistele OA care percep taxe pentru procesare, de obicei, renunţă la acestea în cazurile economice dificile. Revistele OA cu subvenţii instituţionale tind să nu impună taxe de procesare. Putem utiliza DOAJ, Directory of Open Access Journals - Reviste academice din 109 ţări şi publicate în 50 de limbi.

Revistele OA pot obţine subvenţii nesemnificative sau prin taxe, dacă au un venit de la alte publicaţii, publicitate, suplimente plătite sau servicii auxiliare. Unele instituţii şi consorţii stabilesc reduceri de taxe. Unii editori OA renunţă la taxă pentru cercetătorii afiliaţi instituţiilor, care au plătit taxa anuală de membru. Există mult loc pentru creativitate, în găsirea căilor de a plăti costurile unei reviste OA recenzate, şi suntem departe de a epuiza inteligenţa şi imaginaţia noastră.