marți, 15 mai 2012

CARTEA „POVEŞTI CU BARBALUNGĂ” DE O. CREANGĂ ÎN DISCUŢIE LA FILIALA „TRANSILVANIA”


Lilia BEŞAN,
Bibliotecar, Filiala „Transilvania”

Marţi, 15 mai 2012, ora 12.00, Biblioteca „Transilvania” a organizat în cadrul programului  „Copiii Chişinăului citesc o Carte”, iniţiată de BM „B. P. Hasdeu” în colaborare cu scriitori, editori, o discuţie-dezbatere pe marginea cărţii propuse spre lectură, „Poveşti cu barbălungă” de Ovidiu Creangă. Scopul programului este atragerea copiilor la lectură şi promovarea celor mai valoroase cărţi pentru copii şi adolescenţi.
Dezbaterea a fost generată de sesizarea adresată de către autorul cărţii copiilor, acelora cărora este adresată cartea. Participanţii, elevii clasei a II-a de la şcoala primară „Grigore Vieru”, însoţiţi de profesoara Elena Petraşevschi, s-au dovedit a fi foarte receptivi, răspunzând activ la diverse întrebări şi completând cu entuziasm cele spuse de către colegi.  
Moderatoarea, adresând întrebări copiilor, a concluzionat faptul, că le plac mult animalele. Copiii sunt impresionaţi de povestioarele în care autorul îşi împărtăşeşte afecţiunea deosebită faţă de câini, modul în care i-a tratat şi cum să ne comportăm cu ei în diverse situaţii.
Spre exemplu, autorul povesteşte despre unul dintre câinii pe care i-a avut – Jup, pe care l-a pedepsit pe nedrept, lovindu-l. Câinele, crezând că stăpânul nu-l mai iubeşte, a plecat de acasă şi nu s-a mai întors. În timpul dezbaterilor, s-a pus în discuţie subiectul grijii faţă de animale şi cum anume trebuie să ne comportăm cu ele.
Una dintre povestioarele cu un impact deosebit asupra copiilor, a fost aceea în care autorul redă perioada când era elev în clasa a IV-a, iar în regiunea în care trăia, a venit o echipă de circari. Ovidiu Creangă, dorea să se facă şi el circar, şi chiar a învăţat câteva trucuri, dar fiindcă acorda prea mult timp acestor activităţi, notele deveneau tot mai proaste, aflând la sfârşit de an şcolar, că a rămas repetent. Elevii, reflectând asupra povestioarei, şi-au exprimat opinia precum că este foarte important de aţi face mai întâi temele pentru acasă şi după aceea poţi face oricare alt lucru, care te pasionează. În urma lecturării povestioarei: „Mâine vă învăţ să fumaţi”, citind despre încercarea autorului de a fuma, micuţii au dedus faptul că fumatul dăunează sănătăţii proprii şi a celor din jur.
În concluzie, se poate afirma că elevii au fost impresionaţi de conţinutul cărţii, declarând că vor transmite şi altora mesajul ei, este interesantă, bună, amunzantă, cu multe poveşti, au învăţat câte ceva, ce este bine şi ce e rău, au aflat despre viaţa unui scriitor etc.
Despre valoarea şi importanţa cărţii au vorbit însăşi copiii, un subiect destul de discutat la şcoală, în bibliotecă, în presă. O carte este o provocare pentru fiecare din noi. Nu trebuie decât să profităm de această imensă comoară şi să învăţăm să o preţuim. Iar aceşti copiii sunt la început de cale, au încă multe de învăţat, iar cartea, sperăm, le va fi prieten în drumul lung pe care îl au de parcurs.
Astfel, dezvoltarea intelectuală se face şi prin discuţii, dezbateri, prin exersarea din timp şi cultivarea calităţilor, în care copilul este promovat ca valoare.