luni, 18 iunie 2012

AMINTIRI… AMINTIRI…

 Larisa STAVER, bibliotecar, 
      Filiala „Transilvania”                                                                                                                                                 

„El a lăsat biblioteci. Le credea „biblioteci pentru săbiile ascuţite ale spiritului, pentru săbiile neruginitoare ale cuvăntului”. Pentru aceasta a trăit…
L. Kulikovski

Este deja o tradiţie sacră ca an de an Biblioteca Judeţeană „O. Goga” Cluj, România  să organizeze Simpozionul Naţional „Carte. Cultură. Cunoaştere”. Anul acesta cu sprijinul Fundaţiei IREX România în cadrul simpozionului a fost organizat Atelierul profesional Naţional cu genericul „Servicii inovative penrtu copii din biblioteca publică”. Au participat bibliotecari din bibliotecile municipale şi orăşăneşti din judeţul Cluj, precum şi noi, colaboratorii Filialei „Transilvania”. Directorul BJC „O. Goga” Sorina Stanca a moderat cu iscusinţă acest atelier binevenit, care împreună cu echipa sa a dat dovadă că sunt nişte gazde amabile şi primitoare. Evenimentul a fost dedicat în totalitate problemelor serviciilor pentru copii, la care subiectul discutat a fost „Servicii inovative”. Am fost implicaţi în diverse ateliere de discuţii, activităţi demonstrative de promovare a lecturii în rândul copiilor, schimb de idei, experienţe, prezentări ale proiectelor şi dezbateri profesionale.                                                                    

A fost un atelier de nota zece. Cu o atmosferă prietenoasă şi colegială, unde s-au expus multe lucruri frumoase, s-au promovat proiecte culturale interesante şi s-au lansat experimente creative. Un atelier de bun augur, de bun venit în lumea biblioeconomiei, unde nouă bibliotecarilor participanţi nu ne rămâne decât să implimentăm şi să aplicăm cunoştinţele acumulate în practică.              

Simpozionul Naţional „Carte. Cultură. Cunoaştere” – remarcabil prin dezbaterile profesionale propuse are şi o istorie... o istorie frumoasă şi sacră legată de numele lui Traian Brad  – fiind fondatorul acestui eveniment cultural, fiind directorul BJC „O. Goga”, şi fiind ctitorul Bibliotecii „Transilvania”, Chişinău. Fiind – la trecut, muncind, sperând, dăruind carte  – tot la trecut.                                                                                                                                                               

 La 8 iunie 2002 – 10 ani în urmă s-a stins din viaţă Traian Brad – marele prieten al cărţilor, bibliotecilor şi bibliotecarilor. Biblioteca a fost istituţia în care Traian Brad a dat măsură capacităţii sale, a fost pasiunea căreia s-a dăruit în totalitate. Pentru Traian Brad, Bilioteca „Transilvania” a însemnat foarte mult şi cred că a iubit-o la fel de mult  ca şi pe cea clujeană, pentru că numai din iubire şi dăruire totală se pot naşte lucruri atât de frumoase. Pornită dintr-un ideal, devenită pasiune şi intrată în conştiinţă pentru totdeauna, această bibliotecă s-a dezvoltat sub atenta lui îndrumare, ajungând astăzi la peste 51 000 de volume. Zecile de mii de cărţi cu care a înzestrat-o, simpozioanele şi toate ediţiile Zilelor Bibliotecii „Transilvania”, shimburile de experienă organizate, dezbaterile profesionale sunt mărturie a faptelor sale generoase şi a statorniciei cu care i-a urmărit evoluţia. La Chişinău, Biblioteca „Transilvania” rămâne ctitoria lui de suflet şi de conştiinţă. Aflându-ne la Cluj a fost şi un bun prilej, pentru a-i vizita mormântul şi a-i comemora amintirea. Respectul pe care-l datorăm memoriei lui este permanent.                                                                                  

Acum, când răsfoiesc filele ultimei cărţi a lui Traian Brad „Lectura şi Biblioteca publică la Cluj” – redescopăr cuvântul frumos, cultivat, în miezul fremătătoarei păduri de cuvinte, care nu încetează să se dezvăluie, ca într-o naştere continuă. Sunt cuvinte, gânduri, frământări, asemeni unui elixir, ca un balsam care învaţă cum să fii om pentru oameni. Fiecare om trebue să lase nişte semne de întrebare cînd pleacă, pentru că sunt urmaşi ce le vor rezolva. Întotdeauna sunt culmi mari înalte spre care trebue să tindem dăruind oamenilor tot cei mai frumos legat de carte – dragostea de viaţă.