Reprezentanţi ai diverselor asociaţii profesionale, precum Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Bibliotecare (IFLA), Biroul European al Asociaţiilor de Biblioteci, Instituţiilor de Informare şi Documentare (EBLIDA), Federaţia pentru Informaţii Electronice pentru Biblioteci (EIFL), Fundaţia Fără Frontiere (ISF), Asociaţia Drept de Autor pentru Creativitate (C4C), Organizaţia Europeană a Consumatorilor (BEUC ) şi Asociaţia Internaţională pentru Consumatori (CI) au participat în cadrul unui eveniment de o zi, 30 mai, a.c., în cadrul Bibliotecii Parlamentului European (or. Bruxelles). Atelierul Dreptul de autor pentru creativitate a fost găzduit de Dna Marietje Schaake, deputat european şi membră a Comisiei pentru Afaceri Externe, responsabilă pentru politicii de vecinătate, drepturile omului, libertatea de exprimare în mediul internet şi libertatea presei. Evenimentul s-a axat pe rolul bibliotecilor în furnizarea accesului la informaţie şi modul în care dreptul de autor poate fi în susţinerea consumator şi utilizatorilor de informaţii în era digitală. Deoarece a fost un eveniment important, printre cei prezenţi la eveniment, au fost membri ai Parlamentului European, Comisiei Europene organizaţii non-guvernamentale şi asociaţii profesionale.
Sesiunea de dimineaţă intitulată A indexa sau a cita? Cum putem asigura importanţa bibliotecilor în societatea informaţională a fost deschisă de către Preşedintele Comisiei FAIFE din cadrul IFLA, dr. Kai Ekholm, care a oferit o prezentare despre provocările economiei globale aspura bibliotecilor, abordând aspecte cum ar fi împrumutul cărţilor electronice, monopolul din sectorul de editare, precum şi nevoia de un nou model de finanţare ce ar permite bibliotecilor să îşi îndeplinească funcţia lor socială şi informaţională în era digitală. Sesiunea moderată de Ware Martyn, muzician şi producător remarcabil din Marea Britanie a întrunit reprezenanţi ai diferitor instituţii bibliotecare, precum Toby Bainton, consilier pe politici, ISF, Pernille Drost preşedinta Uniunii Sindicale a Bibliotecarilor, Danemarca, Harjevschi Mariana, director, Biblioteca de Publică de Drept, Republica Moldova, şi Harald Mueller, director, Biblioteca Institutului Max Planck de Drept Public Comparat şi Dreptul Internaţional, Germania au participat la o dezbatere menită să explice de ce bibliotecile au nevoie de un sistem flexibil de excepţii şi limitări pentru dreptul de autor în mediul digital, în mod special au fost discutate aspecte privind proiectele de digitizare, probleme contractuale şi de împrumut ale cărţilor electronice, conservare operelor orfane şi altele.
După o prezentare detaliată a cadrului internaţional cu privire la dreptul de autor oferită de către Lucie Guibault, cercetătoare la Institutul de Drept Informaţional de la Universitatea din Amsterdam, precum şi a Proiectului-schiţă a Tratatului IFLA, EIFL şi Innovarte cu privire la excepţii şi limitări prezentat de către Barbara Szczepańska de la Oficiul Hogan Lovells din Varsava, a urmat în continuare o dezbatere cu privire la necesitatea excepţiilor şi limitărilor pentru biblioteci şi bibliotecari, ofertă de către Maria Martin-Prat, şefa Unităţii de Drept de autor din cadrul Comisiei Europene. La aceaşi dezbatere au luat parte Luciano Mazza de Andrade de la Misiunea Permanentă a Braziliei la Bruxelles. Pe parcursul sesiunii, diverse puncte de vedere au fost invocate - multe dintre acestea fiind în sprijinul reformei dreptului de autor, cea ar permite bibliotecilor să ofere servicii atât tradiţionale, cât şi electronice.
Sesiunea de dupa-amiază, întitulată Vreau acum! Creatorii susţin interesele consumatorilor în era digitală, moderată de Stuart Hamilton, director pe politici în cadrul IFLA, a fost organizată sub forma dezbaterilor în stilul Oxford. Două echipe, divizate în Pro şi Contra au avut fiecare a câte cinci minute pentru prezenta argumentele sale în favoarea unui subiect ce ţine de dreptul de autor, totodată având şi câte două minute pentru replică. Participanţii au convenit ca toate subiectele discutate să fie de pe poziţii personale şi nu a fi atribuite la instituţiile pe care le reprezintă.
Prima dezbatere: Trebuie să existe posibilităţi în domeniul educaţiei de a utiliza opere muzicale, care nu ar trebui să solicite plăţi. Echipa „Pro”, reprezentată de Martyn Ware şi Konrad Boehmer, ex-preşedinte al Companiei olandeze de Gestiune Colectivă Buma&Stemra, a susţinut că Convenţia de la Berna se referă numai la utilizarea comercială a dreptului de autor, astfel societăţile de gestiune colectivă ar trebui să se limiteze la colectarea taxelor pentru utilizarea operelor protejate de drept de autor pentru anumite situaţii. Utilizarea non-comercială, adică utilizarea privată a operelor, cum ar fi cele în cadrul instituţiilor de învăţământ ar trebui să fie libere spre utilizare fără a se percepe anumite taxe. Partea „Contra”, care a fost reprezentată Marianne Rollets din partea CISAC Communications şi managerul Robbert Baruch al companiei Buma&Stemra au recunoscut că şcolile ar trebui să plătească doar o taxă nominală pentru utilizarea operelor, pentru că principiului fundamental al creatorilor susţine că pe bună dreptate autorii trebuie să fie remuneraţi pentru munca lor. Instituţiile de învăţământ încă mai trebuie să plătească pentru alte servicii, cum ar fi energie electrică. De ce ar trebui să fie diferit pentru operelor culturale?
Cea de-a doua dezbatere: Utilizatorii şi creatorii trebuie să fie capabili de a utiliza material protejat de dreptul de autor pentru a crea opere noi pentru scopuri necomerciale, fără a avea nevoie de o licenţă, a fost moderată de către Nick Ashton-Hart, de la Asociaţia de Industrie în Computere şi Comunicare. În cadrul echipei „Pro” au participat Paul Keller, de la Creative Commons şi Smits Kelvin de la Asociaţia Europeană a muzicienilor independenţi, iar partea „Contra”, a fost reprezentată de Liv Vaisberg de la Federaţia Editorilor Europeni şi Pena Mario de la Creative Safe. Echipa „Contra”, a subliniat că nu observă nici o problemă vis-a-vis de subiectul în sine, atâta timp cât: creatorul este remunerat corect, respectânsui-se şi drepturile morale; utilizarea este strict non-comercială şi autorul va fi informat despre utilizarea operei sale. Devine o problema, doar în mediul internet, când de multe ori nu este clar dacă o utilizare este în scopuri comerciale sau educaţionale. Potrivit echipei „Pro”, în prezent regimul dreptului de autor, reglementează că este necesar de o licenţă pentru fiecare fragment de muzică utilizat, ceea ce împiedică creativitatea. De obicei, 100% din profit a unei piese create sunt folosite mostre de muzică, chiar dacă acestea nu sunt recunoscute. Sistemul actual funcţionează numai pentru artişti recunoscuţi astfel se divizezaă două clase diferite ale creatorilor. Partea „Contra”, a răspuns, că intermediarii, cum ar fi YouTube şi Flickr obţin bani. De ce nu ar trebui ca o parte din sume să revină înapoi creatorului propriu zis? Cealaltă parte „Pro” a fost de acord şi a răspuns că aceste platforme, de fapt, nu colectează bani şi nu re-distribuie opere originale. Toţi vorbitorii au convenit că procesul de acordare a licenţelor ar trebui să devină mai flexibil şi să permită creatorilor să stabilească modul în care operele lor pot fi folosite. Unul din membrii publicului a subliniat că creatorii au „furat” întotdeauna unii de la alţii. Compozitori, cum ar fi Schubert, Schumann şi Mozart au preluat anumite arii de la unii din colegi, ceea nu înseamnă că operele acestora ar trebui considerate piratate.
Cea de-a treia dezbatere: Consumatorii trebuie să fie capabili de a utiliza materiale licenţiate pentru orice scop, moderată de Jeremy Malcolm de la Asociaţia Consumers International, reprezentanţi ai consumatorilor David Hammerstein şi Joe McNamee au discutat foarte aprins cu Elisabeth Sjaastad de la Federaţia europeană de regizori de filme şi Ozgen Burak, consilier juridic superior la GESAC, Asociaţia Europeană a autorilor şi compozitori. Partea „Pro”, a început prin a susţine că una dintre problemele fundamentale ale pieţei digitale este că industriile protejate de dreptul de autor nu au încredere în consumatori. Spre deosebire de alte produse pe care le achiziţionează, consumatorul nu poate utiliza în format digital opere în scopuri private, precum studiu la distanţă. Pe de altă parte, echipa „Contra” a fost de acord că copii private ar trebui să fie permise, dar ele trebuie să fie însoţite de o compensaţie echitabilă pentru titularii de drepturi. În mod ideal, remuneraţia ar trebui să fie determinată în funcţie de utilizarea efectivă a produselor pentru copia privată - pe baza unor studii de consum furnizate de către titularii de drepturi şi industria TIC. În final echipa „Pro”, a replicat că, decât titularii s-ar concentra pe limitarea accesului la operele lor, ar trebui să creeze o piaţă competitivă pentru operele digitale.
Rezultatul evenimentului a fost obţinerea unui consens privind dezvoltarea unui standard de cele mai bune practici în domeiul dreptului de autor. Persoanele participante la acest eveniment, circa o sută, au sesizat că cele două sesiuni au avut o contribuţie pozitivă în mod special la dezbaterea la nivel european în domeniul dreptului de autor, sperând că evenimentul va ajuta la realizarea unor reforme legislative, care vor lua în considerare şi nevoile bibliotecilor şi consumatorilor specifice erei digitale.
Consemnare Mariana Harjevschi
