Liuba Ciobanu,
şef serviciu, Filiala „Ovidius”
Elevii claselor a 3-a de la Liceul Teoretic
Moderatoarea activităţii, Valentina Butnaru, Preşedintele Societăţii „Limba noastră cea română” a salutat copiii, i-a lăudat pentru că sunt cititori activi ai bibliotecii „Ovidius”. Chiar de la începutul întâlnirii s-a produs un dialog între copii şi moderatoare. Întrebaţi dacă au citit cartea mulţi dintre ei deja o citise şi le-a plăcut foarte mult. Fiind întrebaţi care povestiri le-au plăcut, elevii au numit mai multe povestiri: „Rochia de mătase”, „Compasiune şi evlavie”, „La Sobari ”, „Şcoala”.
Pe parcursul întâlnirii copiii au fost antrenaţi deseori într-un dialog interactiv. Ei au spus că vin la biblioteca „Ovidius” cu plăcere, împreună cu părinţii, vin şi fraţii şi surorile. De ce vin la bibliotecă? Pentru că sunt foarte multe cărţi. Valentina Butnaru le-a propus ca şi copiii să scrie ce întâmplări au avut în viaţă, unde călătoresc – apoi vor citi când vor fi mai mari, le va fi foarte interesant.
Scriitoarea Călina Trifan şi-a împărtăşit impresiile ei: „Scriu pentru maturi, dar invidiez acei scriitori care pot scrie pentru copii. Voi, copii, staţi pe o comoară, pe care o înţelegeţi doar la maturitate. Această comoară de idei o acumulaţi numai prin lecturile copilăriei. Acum copiii au parte de alte aventuri şi năzbâtii în copilărie, dar lectura e aceeaşi pasiune – şi a copiilor de atunci, şi de acum, iar relectura este foarte importantă pentru a înţelege mai bine o carte şi autorul ei”.
S-a mai specificat că o carte mai binevenită pentru copii nici nu poate fi. Această carte pentru autoare a fost şi un pas de a trece de la literatura pentru maturi la cea pentru copii. „Dealul Drăguţei” este un omagiu adus de scriitoare părinţilor săi – care au crescut-o cu mare dragoste. Această carte poate fi citită cu plăcere şi de părinţii, care, citind se vor reîntoarce în copilărie.
Autoarea a mărturisit că a scris această carte ca un dar în amintirea părinţilor, cărora continuăm să le dăm viaţă prin amintirile noastre. Fiind întrebată de ce a scris această carte, scriitoarea a recunoscut că a fost practic impusă de nepoţica Laura, care veşnic o tachina cu întrebări ce făcea când era la vârsta ei. Au mai aflat copiii ca a fost scrisă cartea la Paris, într-o toamnă frumoasă. Copiilor le-a fost interesant să ştie cum este la Paris , numit şi Oraşul Luminilor. E bine la Paris , – a recunoscut scriitoarea – totuşi dorul de ţara natală, de casă te macină zilnic.
Autoarea a rămas foarte amuzată şi surprinsă de întrebările adresate ei, dar şi de răspunsurile copiilor la ceea ce a dorit să afle ea de la ei şi zâmbea cu multă plăcere. I-a ascultat cu atenţie şi emoţii, de asemenea ca şi ei molipsindu-se de veselia copiilor – se vedea probabil şi ea copil.
Lucreţia Bârlădeanu i-a îndemnat pe copii să întrebe şi ei buneii ce au făcut în copilărie, iar ei să scrie o carte. „Sunteţi nişte copii de la care se emană multă căldură şi inteligenţă. Un om bun în societate pentru a fi – trebuie să fie crescut corect în familie”. La întrebarea „Ce ne recomandaţi să facem pentru a avea o copilărie frumoasă?” - ea i-a îndrumat să-şi asculte şi să-şi iubească părinţii, bunicii, fraţii şi surorile, prietenii şi în general toată lumea înconjurătoare, care este atât de frumoasă!
„Dealul Drăguţei” este o carte scrisă cu mult suflet şi har, o carte plină de viaţă în care se împletesc trăiri şi emoţii frumoase. Copiilor le-a plăcut mult cartea şi pentru că ea este foarte frumos ilustrată cu imaginea Drăguţei. Pe prima copertă este autoarea în copilărie, pe ultima copertă este nepoţica ei, Laura. „Dealul Drăguţei” este o lucrare binevenită pentru toţi cei care păstrează în suflet amintirea copilărie! Aceasta a fost concluzia emisă de toţi participanţii la această activitate.
