luni, 14 ianuarie 2013

ISTORICA ORIGINALITATE A OPEREI LUI MIHAI EMINESCU


Corina Stavila,
bibliotecar, Filiala ,,O. Ghibu''

Zilele acestea, care sunt consacrate aniversării a 163-a de la naşterea poetului Mihai Eminescu şi Zilei Naţionale a Culturii, ne oferă nouă, colectivului Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu'', posibilităţi aparte de (re)confirmare în faţa cititorilor. Timpul a căpătat altă greutate, nu-i comparabil cu acel de altă dată, iată de ce, şi mileniului trei i-a revenit îndatorirea şi puterea de a vorbi despre geniala operă literară a lui Mihai Eminescu. E o datorie care trebuie împlinită în acord cu întreg contextul viu al artei noastre culturale, plină de talente şi iniţiative creatoare. Veacul care s-a perindat, excilat cu evocări de genială intuiţie – aceea a lui George Călinescu, în primul rând, care în imediatul biografiei eminesciene face să tresară adâncimi insondabile şi dimensiuni de mit. Geroge Călinescu spunea : Există o condiţie excepţională care ridică pe Eminescu deasupra poeţilor de circulaţie mărginită. Tot ce a avut de spus, a spus până la 33 de ani. Viaţa lui se confundă cu opera. Eminescu n-are altă biografie. Însăşi nebunia pare o operă de protest. Şi de aceea oricine îl va citi, pe orice punct al globului, va înţelege că Eminescu a exemplificat o dramă a omului, că el a scris în versuri o zguduitoare biografie. Alţii au o operă eminentă şi o biografie monotonă şi fără semnificaţie. Rar se întâmplă ca un poet să fie sigiliat de destin sp ilustreze prin el însuşi bucuriile şi durerile existenţei, şi de aceea multă vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche.
Luni, 14 ianuarie 2013, cu aceste repere şi intenţii a venit directorul Filialei ,,Onisifor Ghibu'' Vitalie Răileanu, critic şi cercetător literar, însoţit de actorul şi poetul Ion Coşeriu,  în faţa unui public ahtiat de a cunoaşte mai mult din creaţia marelui Eminescu – Unitatea militară nr. 1001 a Departamentului Trupelor de Carabineri al Ministerului Afacerilor Interne. Manifestarea, fiind concepută extra muros, a cuprins mai multe aspecte.
Pentru început domnul Vitalie Răileanu le-a sugerat celor prezenţi că ,,a vorbi despre Eminescu este egal cu a vorbi despre Universul Nemărginit'', temă plină de nou şi neprevăzut, de interpretări şi nunaţe diferite, aşa cum cu greu se poate vorbi de cultura niponă, chineză, a poporului Maya sau despre picturile şi desenele rupestre din peşterile milenare de pretutindeni.

Astăzi, a mai menţionat Vitalie Răileanu, noi suntem încă prea aproape de momentul trăirii cu intensitate cuvenită a fiorului rândurilor argheziene despre înţelesurile originalităţii versului eminescian şi despre destinul omului Eminescu : A vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă... Nu poate să ajungă până la el, fără să-i supere tăcerea. Celor prezenţi li s-a sugerat să observe cum Tudor Arghezi recomandă ca suprem elogiu pentru poetul naţional tăcerea..., frenezia ne surprinde: Să se vorbească despre Eminescu mai des şi cât mai des   e de datorie. Este doar unul din ctitori şi ziditori. De ce să fim reticenţi...
Cei din sală au rămas plăcut surprinşi şi de bogata colecţie Eminesciana a Filialei ,,Onisifor Ghibu'', care numără peste 400 de cărţi. La fel de impresionante au fost relatările din biografia lui Mihai Eminescu prezentate de cercetătorul literar Vitalie Răileanu. Calitatea cititorului nu poate fi desprinsă de calitatea scriiitorului, dar nici de cel care o poate oferi lectorului.
Actorul şi poetul Ion Coşeriu a zmuls din militarii carabineri aplauze de mulţumire, după ce le-a citit mult din scrierile postume eminesciene, unele chiar necunoscute de ei. Aripile Poeziei s-or zbate mult şi bine în gol, şi Poezia n-ar lua mare înălţime în lipsa unui cititor fidel. Arta lucrează cu sfere ale infinitului.
Pe final, unii militari, fiind catalizaţi de frumoasa atmosferă din sală, au ieşit în scenă citind pe de rost din opera poetului nepereche, moment surprinzător care nu făcea parte din scenariul manifestării.
Doamna Lilia Popov, în grad de căpitan şi şefa Clubului Militar, le-a mulţumit din suflet celor invitaţi pentru formarea bunului cititor, în termeni văzuţi de Borges care spunea că ,,bunii cititori sunt lebede mai tenebroase şi mai rare decât sunt bunii autori''.
Nichita Stănescu a observat că Eminescu a devenit stil naţional, enclavă în care ne ridicăm portretul spiritului nostru individual, tărâm cucerit în spiritualitate, de către efortul de gândire a unei naţiuni. Ziua lui de naştere tinde să devină sărbătoare a poeziei.