Corina Stavila,
bibliotecar, Filiala ,,O.
Ghibu''
Zilele acestea, care sunt consacrate aniversării a 163-a de la naşterea
poetului Mihai Eminescu şi Zilei Naţionale a Culturii, ne oferă nouă,
colectivului Bibliotecii ,,Onisifor Ghibu'', posibilităţi aparte de
(re)confirmare în faţa cititorilor. Timpul a căpătat altă greutate, nu-i
comparabil cu acel de altă dată, iată de ce, şi mileniului trei i-a revenit
îndatorirea şi puterea de a vorbi despre geniala operă literară a lui Mihai
Eminescu. E o datorie care trebuie împlinită în acord cu întreg contextul viu
al artei noastre culturale, plină de talente şi iniţiative creatoare. Veacul
care s-a perindat, excilat cu evocări de genială intuiţie – aceea a lui George
Călinescu, în primul rând, care în imediatul biografiei eminesciene face să
tresară adâncimi insondabile şi dimensiuni de mit. Geroge Călinescu spunea : Există o condiţie excepţională care ridică pe Eminescu
deasupra poeţilor de circulaţie mărginită. Tot ce a avut de spus, a spus până la 33 de ani. Viaţa lui se confundă cu
opera. Eminescu n-are altă biografie. Însăşi nebunia pare o operă de protest.
Şi de aceea oricine îl va citi, pe orice punct al globului, va înţelege că
Eminescu a exemplificat o dramă a omului, că el a scris în versuri o
zguduitoare biografie. Alţii au o operă eminentă şi o biografie monotonă şi
fără semnificaţie. Rar se întâmplă ca un poet să fie sigiliat de destin sp
ilustreze prin el însuşi bucuriile şi durerile existenţei, şi de aceea multă
vreme M. Eminescu va rămâne în poezia noastră nepereche.
Luni, 14 ianuarie 2013,
cu aceste repere şi intenţii a venit directorul Filialei ,,Onisifor Ghibu''
Vitalie Răileanu, critic şi cercetător literar, însoţit de actorul şi poetul
Ion Coşeriu, în faţa unui public ahtiat
de a cunoaşte mai mult din creaţia marelui Eminescu – Unitatea militară nr.
1001 a Departamentului Trupelor de Carabineri al Ministerului Afacerilor
Interne. Manifestarea, fiind concepută extra muros, a cuprins mai multe aspecte.
Pentru început domnul
Vitalie Răileanu le-a sugerat celor prezenţi că ,,a vorbi despre Eminescu este
egal cu a vorbi despre Universul Nemărginit'', temă plină de nou şi neprevăzut,
de interpretări şi nunaţe diferite, aşa cum cu greu se poate vorbi de cultura
niponă, chineză, a poporului Maya sau despre picturile şi desenele rupestre din
peşterile milenare de pretutindeni.
Astăzi, a mai menţionat
Vitalie Răileanu, noi suntem încă prea aproape de momentul trăirii cu
intensitate cuvenită a fiorului rândurilor argheziene despre înţelesurile
originalităţii versului eminescian şi despre destinul omului Eminescu : A
vorbi despre poet este ca şi cum ai striga într-o peşteră vastă... Nu poate să
ajungă până la el, fără să-i supere tăcerea. Celor prezenţi li s-a sugerat
să observe cum Tudor Arghezi recomandă ca suprem elogiu pentru poetul naţional
tăcerea..., frenezia ne surprinde: Să se vorbească despre Eminescu mai des
şi cât mai des e de datorie. Este doar
unul din ctitori şi ziditori. De ce să fim reticenţi...
Cei din sală au rămas
plăcut surprinşi şi de bogata colecţie Eminesciana a Filialei
,,Onisifor Ghibu'', care numără peste 400 de cărţi. La fel de impresionante au
fost relatările din biografia lui Mihai Eminescu prezentate de cercetătorul
literar Vitalie Răileanu. Calitatea cititorului nu poate fi desprinsă de
calitatea scriiitorului, dar nici de cel care o poate oferi lectorului.
Actorul şi poetul Ion
Coşeriu a zmuls din militarii carabineri aplauze de mulţumire, după ce
le-a citit mult din scrierile postume eminesciene, unele chiar necunoscute de
ei. Aripile Poeziei s-or zbate mult şi bine în gol, şi Poezia n-ar lua mare
înălţime în lipsa unui cititor fidel. Arta lucrează cu sfere ale infinitului.
Pe final, unii militari,
fiind catalizaţi de frumoasa atmosferă din sală, au ieşit în scenă citind pe de
rost din opera poetului nepereche, moment surprinzător care nu făcea parte din
scenariul manifestării.
Nichita Stănescu a
observat că Eminescu a devenit stil naţional, enclavă în care ne ridicăm
portretul spiritului nostru individual, tărâm cucerit în spiritualitate, de
către efortul de gândire a unei naţiuni. Ziua lui de naştere tinde să devină
sărbătoare a poeziei.