Eugenia PLĂMĂDEALĂ,
Bibliotecar principal, Filiala “Alba Iulia”
Săptămîna dedicată memoriei poetului Mihai Eminescu sau Eminesciana, a
devenit o tradiţie în filialele BM. Noi, bibliotecarii, angajaţi în promovarea
creaţiei literare eminesciene, considerăm că, este importantă această săptămînă,
la începutul fiecarui an calendaristic. Mobilizaţi cu noi forţe fizice şi
intelectuale, adunăm în sălile bibliotecii, dar şi în ale grădiniţelor şi
liceelor din cartier copii, liceeni, studenţi si alţi tineri, pentru a deschide încă odată cartea Marelui
poet şi a-l reciti, a-I aprecia şi a-l cunoaşte. Poezia lui M. Eminescu a fost,
este şi va rămîne ca o rază de lumină în minţile şi sufletele noastre, ne va “bîntui”
ca o amintire plăcută. El, a contribuit foarte mult la dezvoltarea limbii române.
Pentru Eminescu a suferi înseamnă a exista, el a căutat marea iubire, a
încercat să atingă absolutul rămînînd în
neant, fără a fi auzit sau ajutat vre-odată… De aceea, noi - citiorii creaţiei eminesciene suntem obligati să-i consemnăm
memoria şi să-l avem mereu în gîndurile si inimile noastre.
De această dată, inaugurarea Săptămînii “Mihai Eminescu” (15 ianuarie) a
coincis cu un alt eveniment - Ziua Naţională a Culturii în Republica Moldova. Nu
ştim dacă acest fapt a umbrit sărbatoarea eminesciană tradiţională, dar vrem să
credem că a împlinit-o. Noi, bibliotecarii, am organizat şi desfăşurat, ca de
obicei, un spectru divers de activităţi culturale, atît, în incinta bibliotecii,
cît şi în afara ei – la grădiniţele nr. 164, 183, 185, 186 şi liceele din
cartier: “Liviu Deleanu”, “Onisifor Ghibu”, “Petru Rareş”, Liceul Municipal cu
profil Sportiv.
Cu grupurile de copiii de la Şcoala duminicală a Fundaţiei “Vasiliada”
am organizat şi prezentat un spectacol literar-muzical intitulat “Legămînt”.
S-au citit şi înscenat versuri din creaţia eminesciană, copiii au interpretat cîntece
pe versurile lui Mihai Eminescu “Pe lîngă plopii fără soţ’; “Unde eşti copilărie”.
Dezbaterile asupra poemului “Luceafărului”, care împlineşte în anul curent 130 ani de la
publicare, ne-au convins elevii de la
Liceul Teoretic “Petru Rareş”, care au venit cu propriile opiinii, considerate
de ei ca cea mai frumoasă creaţie din poezia europeană a secolului al XIX-lea,
sunt capabili să înţeleagă propria
viziune asupra operei eminesciene. Geniul atinge nemurirea, dar niciodată nu
poate cunoaşte norocul terestru.
Basmele “Borta Vîntului”, “Făt-Frumos din lacrimă”, “Frumoasa lumii”,
“Finul lui Dumnezeu” au atras atenţia micuţilor de la grădiniţe, care s-au
implicat, împreună cu bibliotecarii şi educatorii, în lecturi şi discuţii pe
marginea eroilor din basme, pe care doresc mult să-i imite. Unii copii, mai
puţini la număr, cunoşteau de la părinţi sau de la educatori fragmente din
basme, astfel, facilitîndu-ne discuţiile.
Basmele cu năzbîtii şi Feţi-Frumoşi
au un farmec aparte pentru picii noştri dornici de aventură. Basmele pentru
copii sunt, precum un obiect de valoare, pe care-l preţuim şi-l oferim generaţiei
în creştere. Aceasta este lumea lor, periodică, aici ei se simt eroi şi zîne, fericiţi,
şi împliniţi şi, desigur, se simt copii. Eu consider că, poveştile, trebuie să facă parte din viaţa micuţilor, pentru
că ei sunt prezentul şi tot ei ne alcătuiesc viitorul, astfel copilul se
formează intelectual şi, maturizîndu-s, se integrează în viaţa socială.
Orele de poezie cu versuri de
dragoste din creaţia poetului: “O, rămîi”, “Floarea albastră”, “Sara pe deal”,
“De-aş avea”, “Atît de fragedă”, “Şi dacă”, “Revedere”, “Mai am un singur dor” şi
altele au fost organizate cu grupuri de adolescenţi care, recitînd versurile şi-au
deschis sufletul, dar şi-au amintit şi prin ce suferinţe a trecut geniul. În
cadrul medalionului literar-artistic, cu o temă cu totul deosebită, am încercat
să combinăm poezia lui M. Eminescu şi a poetei E. Tamazlâcaru. De aceea l-am
intitulat “Eminescu şi urmaşii lui în poezia Elenei Tamazlâcaru”, să scoatem în
evidenţă “eul” liric eminescian prezent în opera poetei noastre. Elevii de la
liceele “L. Deleanu” şi “P. Rares” au avut parte de o experienţă aparte – de a
descoperi geniul Mihai Eminescu în poezia Elenei Tamazlâcaru, semănat din
belşug în fiecare din poeziile citite.
Viaţa noastră este o enigmă, la fel ca şi poeţii noştri geniali, care ne
luminează cu farmecul lor substanţial. Nu putem compara cerul cu pamăntul, dar
ştim că sunt două lucruri de valoare şi fără ele nu putem exista. Dacă e să
facem o paralelă între versurile Elenei Tamazlîcaru şi poezia eminesciană,
observăm că, ambele se omogenizează, formînd un “Eu” individual, substanţial
trezindu-ţi trăiri, emoţii, sentimente, gînduri. Toate acestea reprezintă un
veşmînt care-l îmbracă în momentele de asceză. Eminescu rămîne a fi Marele Geniul al
literaturii care se interpătrunde în minţile
şi inimile noastre ca în nişte labirinte nedesluşite.