joi, 24 ianuarie 2013

SĂPTĂMÂNA MIHAI EMINESCU


Eugenia PLĂMĂDEALĂ,
Bibliotecar principal,   Filiala “Alba Iulia 
    
Săptămîna dedicată memoriei poetului Mihai Eminescu sau Eminesciana, a devenit o tradiţie în filialele BM. Noi, bibliotecarii, angajaţi în promovarea creaţiei literare eminesciene, considerăm că, este importantă această săptămînă, la începutul fiecarui an calendaristic. Mobilizaţi cu noi forţe fizice şi intelectuale, adunăm în sălile bibliotecii, dar şi în ale grădiniţelor şi liceelor din cartier copii, liceeni, studenţi si alţi tineri,  pentru a deschide încă odată cartea Marelui poet şi a-l reciti, a-I aprecia şi a-l cunoaşte. Poezia lui M. Eminescu a fost, este şi va rămîne ca o rază de lumină în minţile şi sufletele noastre, ne va “bîntui” ca o amintire plăcută. El, a contribuit foarte mult la dezvoltarea limbii române. Pentru Eminescu a suferi înseamnă a exista, el a căutat marea iubire, a încercat să atingă  absolutul rămînînd în neant, fără a fi auzit sau ajutat vre-odată… De aceea, noi - citiorii creaţiei eminesciene suntem obligati să-i consemnăm memoria şi să-l avem mereu în gîndurile si inimile noastre.
De această dată, inaugurarea Săptămînii “Mihai Eminescu” (15 ianuarie) a coincis cu un alt eveniment - Ziua Naţională a Culturii în Republica Moldova. Nu ştim dacă acest fapt a umbrit sărbatoarea eminesciană tradiţională, dar vrem să credem că a împlinit-o. Noi, bibliotecarii, am organizat şi desfăşurat, ca de obicei, un spectru divers de activităţi culturale, atît, în incinta bibliotecii, cît şi în afara ei – la grădiniţele nr. 164, 183, 185, 186 şi liceele din cartier: “Liviu Deleanu”, “Onisifor Ghibu”, “Petru Rareş”, Liceul Municipal cu profil Sportiv.
Cu grupurile de copiii de la Şcoala duminicală a Fundaţiei “Vasiliada” am organizat şi prezentat un spectacol literar-muzical intitulat “Legămînt”. S-au citit şi înscenat versuri din creaţia eminesciană, copiii au interpretat cîntece pe versurile lui Mihai Eminescu “Pe lîngă plopii fără soţ’; “Unde eşti copilărie”.
Dezbaterile asupra poemului “Luceafărului”, care  împlineşte în anul curent 130 ani de la publicare, ne-au convins  elevii de la Liceul Teoretic “Petru Rareş”, care au venit cu propriile opiinii, considerate de ei ca cea mai frumoasă creaţie din poezia europeană a secolului al XIX-lea, sunt capabili să înţeleagă  propria viziune asupra operei eminesciene. Geniul atinge nemurirea, dar niciodată nu poate cunoaşte norocul terestru.  
Basmele “Borta Vîntului”, “Făt-Frumos din lacrimă”, “Frumoasa lumii”, “Finul lui Dumnezeu” au atras atenţia micuţilor de la grădiniţe, care s-au implicat, împreună cu bibliotecarii şi educatorii, în lecturi şi discuţii pe marginea eroilor din basme, pe care doresc mult să-i imite. Unii copii, mai puţini la număr, cunoşteau de la părinţi sau de la educatori fragmente din basme, astfel, facilitîndu-ne discuţiile.
 Basmele cu năzbîtii şi Feţi-Frumoşi au un farmec aparte pentru picii noştri dornici de aventură. Basmele pentru copii sunt, precum un obiect de valoare, pe care-l preţuim şi-l oferim generaţiei în creştere. Aceasta este lumea lor, periodică, aici ei se simt eroi şi zîne, fericiţi, şi împliniţi şi, desigur, se simt copii. Eu consider că, poveştile,  trebuie să facă parte din viaţa micuţilor, pentru că ei sunt prezentul şi tot ei ne alcătuiesc viitorul, astfel copilul se formează intelectual şi, maturizîndu-s, se integrează în viaţa socială.
 Orele de poezie cu versuri de dragoste din creaţia poetului: “O, rămîi”, “Floarea albastră”, “Sara pe deal”, “De-aş avea”, “Atît de fragedă”, “Şi dacă”, “Revedere”, “Mai am un singur dor” şi altele au fost organizate cu grupuri de adolescenţi care, recitînd versurile şi-au deschis sufletul, dar şi-au amintit şi prin ce suferinţe a trecut geniul. În cadrul medalionului literar-artistic, cu o temă cu totul deosebită, am încercat să combinăm poezia lui M. Eminescu şi a poetei E. Tamazlâcaru. De aceea l-am intitulat “Eminescu şi urmaşii lui în poezia Elenei Tamazlâcaru”, să scoatem în evidenţă “eul” liric eminescian prezent în opera poetei noastre. Elevii de la liceele “L. Deleanu” şi “P. Rares” au avut parte de o experienţă aparte – de a descoperi geniul Mihai Eminescu în poezia Elenei Tamazlâcaru, semănat din belşug în fiecare din poeziile citite.
Viaţa noastră este o enigmă, la fel ca şi poeţii noştri geniali, care ne luminează cu farmecul lor substanţial. Nu putem compara cerul cu pamăntul, dar ştim că sunt două lucruri de valoare şi fără ele nu putem exista. Dacă e să facem o paralelă între versurile Elenei Tamazlîcaru şi poezia eminesciană, observăm că, ambele se omogenizează, formînd un “Eu” individual, substanţial trezindu-ţi trăiri, emoţii, sentimente, gînduri. Toate acestea reprezintă un veşmînt care-l îmbracă în momentele de asceză.  Eminescu rămîne a fi Marele Geniul al literaturii  care se interpătrunde în minţile şi inimile noastre ca în nişte labirinte nedesluşite.