marți, 9 aprilie 2013

Elena Tamazlâcaru - retrasă-n liniştea din păsări


Oxana CÂRLAN MUNTEANU,
  profesoară de limba şi literatura română,
Liceul „Petru Rareş”

„Dăinuie un suflet în adieri...”
(„Somn” de Lucian Blaga)

În față multe puncte. Frig... Liniște... Dragostea lumii vine spre ea, dar nimeni nu vede punctele ce s-au aranjat frumos în calea ei să-i formeze o punte de ramificații spre începutul unui dor de muzică veșnică, calea spre un cântec ce va dăinui în fiecare literă așternută în ziarele vieții, sentimentele gândite în fiecare zi de miercuri, zidul cimentat cu cele mai alese doruri pentru fiecare pagină spre deschiderea unui nou început.
Inima dânsei bate în fiecare clipă și aprinde metafore ce plasează cu eleganță iubirea de tot în cele mai surprinzătoare ipostaze de trăiri, așezându-le în fortificații ale eternității, ce redau profundă semnificație sufletului omenesc, proiectând de fiecare dată un destin inedit...
            Elena Tamazlâcaru, este cea care seamănă pretutindeni izvoare cu îngeri ce ne învață să mergem prin ierburi înalte râzând și culegând, cu deminitate, liniștea, spunând tuturor că numai bătând în piatra căutării vom deschide porțile păsării din noi.  
Dorul vieții a îndemnat-o să facă din glasul chemării - impresie, din gând - zbor de ochi aplecați spre rost de veșnicie, din îndemn – răbdare și multă pasiune pentru ceea ce se numește dăruire.  Litera în condeiul Elenei Tamazlâcaru ia forma frumuseții de infinit, așezat cu mare grijă în  steaua ce și-a croit-o zilnic cu perseverență, cucerind teritorii cu ”Per aspera, ad astra”, deaceea rostul dânsei e-n cuvânt gândit, sincer apreciat și falnic dus pe altarul filei spre a fi cunoscut de cititor.
Retrasă-n liniștea din păsări, zilnic privește în geamul ce o cheamă spre  noi aspirații cu mesaje codificate în  ideea sa testamentară, ca și Tudor Arghezi, Grigore Vieru, de a lăsa urmașilor numele său adunat printre litere ce urmează să zidească existența gândirii următoarellor civilizații. Castelul dânsei e format din peisaje ce se vor duse-n paradisul anilor, din ziduri cu ceasuri de aur ce arată ora patriotismului și al omului vertical, din poduri ce fac legătura între generații.
Elena Tamazlâcaru este poeta, publicista, jurnalista și eseista vieții interioare, alimentată zilnic cu drama propriului spirit, luând de fiecare dată nemurirea de la început pentru interpretarea inedită a imnului pentru suflet și zămislirea orizontului de vis.
La atingerea viselor împlinite sunteți un suflet ce ve-ți dăinui prin adieri de comori sufletești, un arbore țesut cu fluvii de succes, o apă cristalină ce cuteza-va ecourile spiritului în vărfuri de lumini și un foc ce arde neîncetat pentru urmașii dumneavoastră.
În ziua, când iernile au adunat un frumos buchet de ani împliniţi, permiteți-mi  stimată doamnă Elena Tamazlâcaru, să Vă felicit și să vă doresc un cântec pentru sănătate, un dor viu pentru fiecare zicere și, fie ca zilele să rodească numai bucurii și împliniri pentru dumneavoastră! Versurile de mai jos Vi le dedic cu multă dragoste şi pentru lecţia de viaţă care am învăţat-o, cunoscându-Vă... 
Azi inima e caldă-n dorul tău
și gândul duce-n barca lui
cea mai sinceră adiere
în țara ta de vis.
În iarna frunzelor ce zbor
prea mult trăiești
în osul dorului de scris,
cu ochi de vrajă
pentru însetări de paradis.
Te simți pierdută-n gânduri
și vorbe împletite-n rânduri de iubiri,
te cauți printre mândre visuri,
mușcând din astre, depășești  dureri.
Și,  totuși ...,  rodești mărgăritare,
făcând un rost adânc din  zare,
deschizi lumini din blânda-ți pleoapă
și mângăi suflet de munte ca o mamă!
La mulți ani, dragă Elena Tamazlâcaru!