Liliana Juc, şef
oficiu copii,
Filiala Târgovişte
Graţie instituţiei cărţii avem memoria lumii, memorie care conservă şi
ne restituie tot ceea ce umanitatea a creat în evoluţia ei. E o instituţie cu
un grad de flexibilitate foarte ridicat, adaptându-se cerinţelor timpului şi servindu-l.
(Ion Onuc Nemeş, director ASTRA, Sibiu)
Cei care
sunt străini bibliotecii nu bănuiesc cât de vie este acestă instituţie. Şi
chiar în cadrul societăţii informaţionale are rol de importanţă strategică.
Definiţia cea mai prozaică, mai simplă, dată bibliotecii ar fi: Biblioteca e
ceva fără de care nu se poate.
Dar cum
trebuie să fie omul cărţii cel care ţine flacăra înţelepciunii în
secolul informatizării? Evident că nu intermediarul dinte raftul de cărţi şi
cititor sau cel ce accesează linkuri pe net; nici un împătimit de lectură,
lucru deloc neglijabil, nu e suficient pentru a fi bibliotecar. Bibliotecarul
de astăzi e portretul unei personalităţi integre.
Profesia de
bibliotecar, cum zicea cineva, e de tip vocaţional. Şi mai special e
bibliotecarul pentru copii, care trebuie să fie o persoană înzestrată cu
abilitatea de-a comunica dezinvolt pentru a ajunge la sufletul micului cititor;
o persoană cu dorinţa de a însuşi perpetuu lucruri noi şi cu tendinţa de-a ţine
mâna pe pulsul timpului.
În
copilărie, doream să mă fac medic pediatru, într-un fel mi s-a realizat acest
vis, or biblioteca e un loc de sănătate pentru suflet. Şi niciodată nu stii
când lucrurile temporare pot deveni permanente. De zece ani profesez, folosind
ca instrument cuvântul (prima mea specialitate) şi cartea.
În meseria
mea mă interesează totul – salubritatea spaţiului, poziţia copilului în timpul
lecturii, atunci când consultă ceva în sală, manierele de comportare, relaţiile
cu semenii, felul de exprimare, predelecţia pentru un anume gen de literatură,
motivarea la lectură etc.
Exploarez
diverse tipuri de lectură (exploratorie, hipologografică, zapping etc.) ca într-un final, toate activităţile să fie
reductibile la verbul a citi. Discuţiile,
observarea din timpul vizitelor la bibliotecă, îmi oferă impresii despre
potenţialul, posibilităţile de lecturare ale fiecărui utilizator, pe care le
valorific pentru a da cele mai adecvate recomandări de lectură. Utlizatorul
copil este un protejat al bibliotecii, el beneficiază de ajutor la îndeplinirea
temelor pentru acasă, este achitat cu un sfat sau o obiecţie, după caz, – nu o
singură dată am fost complice la postere sau proiecte şcolare.
Laborios
muncesc la formarea unui cititor informat, cultivat prin intermediul produselor
bibliografice (diverse tipuri de lecţii, reviste bibliografice, prezentări de
carte), întâlnirilor cu scriitorii, programelor de lectură (ore de lectură, Ora
Poveştilor, Lecturile verii, Copii Chişinăului citesc o carte), cluburilor
(Micii europeni, Curioşii, E bine să ştim!), iar pentru cei mai tenaci,
disciplinaţi beneficiari am organizat panoul Cei mai fideli utilizatori.
Toate au impact asupra cititorului şi mă bucură acest fapt: cititorii îşi
cunosc drepturile şi obligaţiile, sânt setoşi de carte şi foarte ataşaţi de
documentul tipărit (aceasta le poate oferi biblioteca la momentul actual –
cartea în formatul tradiţional), Ora Poveştilor e unul dintre cele mai
cotate programe, Cluburile de lectură au rezistat în timp, sunt frecventate
vara şi în timpul anului cu multă plăcere.
Semănând
lumină în sufletele copiilor, sper ca biblioteca îşi va putea îndeplini
menirea, acea de a face o comunitate mai bună. Un proverb
chinez zice cine nu ştie a zâmbi nu-şi
deschide prăvălie, parafrazând aş spune cine
nu are vocaţie nu rămâne în Templul Cărţii.
.
