Scriitorul Nicolae Rusu în dialog continuu cu cititorii săi

Elena DEREŞ,

bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”

„Stăpân pe o frumoasă limbă literară românească, eliberată de capcanele pitorescului lexical zonal, prin capacitatea de evocare a unei întregi lumi într-un discurs epic de o economie bine măsurată, Nicolae Rusu se dovedeşte înainte de toate a fi un redutabil povestitor...”

(Constantin Cubleşan)

 Cu puţini ani în urmă, l-am descoperit pe scriitorul Nicolae Rusu citind romanul „Ploaia de aur”. O lucrare care m-a cucerit printr-o limbă română frumoasă, prin mesajul dramatic, emoţia şi adevărul emanat din fiecare cuvânt. Ca mai apoi să-l redescopăr, iar şi iar, ca pe un scriitor care a pledat şi a luptat pentru tot ceea ce este românesc. Şi chiar dacă a riscat cu propria sa viaţă - destinul neamului a fost pentru el mai presus: „Poate eu am fost mai norocos, deoarece alţii, pentru mai puţin, au plătit cu propria viaţă”– declara scriitorul Nicolae Rusu, într-un interviu, pentru o publicaţie românească on-line.

Întâlnirile sale cu cititorii sunt de fiecare dată memorabile momente de revelaţie spirituală – este o altă afirmaţie a Scriitorului Nicolae Rusu. Recent, Dumnealui a fost oaspete al bibliotecii „Onisifor Ghibu", unde, într-o atmosferă caldă, a purtat un dialog interesant cu studenţii de la Colegiul Politehnic, care i-au lecturat şi îndrăgit operele.

Am mai menţiona şi faptul că în cadrul acestei întruniri a fost prezentat volumul  „Nicolae Rusu: biobibliografie„  (Ch., 2013),  editat de BM „B. P. Hasdeu”, care ne oferă multe informaţii despre viaţa şi activitatea autorului. Ponderea acestei lucrări mai constă şi în faptul că ne ajută să înţelegem: Nicolae Rusu relatează în cărţile sale viaţa societăţii noastre şi scrie despre tot ceea ce nu-i este străin omului: dragoste, durere, luptă, credinţă – a ţinut să remarce Margareta Cebotari, bibliotecar principal.

În timpul întâlnirii am aflat cu toţii că pentru Nicolae Rusu, în beletristică, este important felul de a scrie despre viaţa societăţii. De asemenea, potrivit dumnealui, proza scurtă este foarte importantă şi prin ceea ce descoperă cititorul, lecturând-o. În viziunea sa, anume proza scurtă îl face pe cititor să fie mai aproape de personajele protagoniste, iar uneori să se regăsească în unele din ele. În plus, într-o proză scurtă, cititorul ar trebui să înţeleagă mai bine mesajul pe care a dorit să-l exprime autorul.

Pentru a-i convinge de acest fapt, Nicolae Rusu le-a citit studenţilor o snoavă întitulată „Merele”, din culegerea sa de povestiri „Hai la mere!” Apoi i-a provocat pe adolescenţi la o discuţie asupra celor expuse în această povestioară.  După o primă lectură, pare a fi o povestire cu conţinut anecdotic, o povestioară comică. „De fapt, este un fel de râs cu plâns. Acest râs al basarabenilor descrie nefericirea lor”– a menţionat autorul. „Merele stricate în această povestire semnifică viaţa şi societatea noastră, dezorganizate.” Astfel trebuie să înţelegem mesajul scriitorului, şi anume, că avem nevoie de o conducere bună pentru ţara noastră, care să posede conştiinţa şi înţelepciunea de a rezolva corect problemele sociale. „Statul ar trebui să se gândească cum să-l facă pe omul de rând să ducă o viaţă mai bună”– a concluzionat autorul, descifrând subtextul acestei snoave.

Pentru a-i pune iarăşi pe gânduri pe adolescenţii din Sala Nuciferă a bibliotecii noastre,  autorul le-a mai citit o parabolă a sa,  cu denumirea „Livada”, cuprinsă în volumul „Oraţie de ursitoare”. Apoi a urmat iarăşi un dialog axat pe descifrare a mesajului pe care a dorit să-l transmită cititorilor invitatul nostru. Din cele expuse de studenţi a devenit evident că  mesajul a fost înţeles de ei şi memorat ca adevărată – Lecţie de viaţă.

Nu a lipsit de la această discuţie nici poetul Emilian Galaicu-Păun care a precizat că Nicolae Rusu este unul din puţinii oameni de cuvânt, că are un dar al poveştii firesc. Este un scriitor care aduce în grădina proprie mulţi altoi de pomi buni. Nicolae Rusu este omul care scrie cu gândul la cititor, ca acesta să înţeleagă ceea ce vrea să spună prin scrierile sale. Este un scriitor care pune suflet în orice povestire a sa.

Această întâlnire, a unui scriitor cu cititorii săi, ca multe altele de fapt, care au loc la Biblioteca „Onisifor Ghibu”, este preţioasă pentru că le oferim posibilitatea să comunice, să cunoască care este izvorul de inspiraţie al unui scriitor, deoarece după cum afirma Nicolae Rusu: „Eu nu scriu de dragul scrisului. De cele mai multe ori când scriu urmăresc un alt scop, şi anume, ca cititorul să găsească şi în subtext ceva, care să-l determine pe acesta să mediteze”. La finele acestei activităţi Nicolae Rusu a îndemnat cititorii noştri să redescopere profunzimea prozei scurte şi să chibzuiască asupra multitudinii de sensuri pe care le conţine aceasta.

Fiind un scriitor unic prin simplitatea, măreţia şi profunzimea cu care descrie realităţile sociale şi trăirile umane, putem spune, cu certitudine, că această întâlnire a lui  Nicolae Rusu cu publicul lecturat, în   cadrul bibliotecii „Onisifor Ghibu”, a fost una pe cât de interesantă, pe atât de cognitivă şi nu putea fi altfel, credem noi deoarece scrierile lui Nicolae Rusu dispun de bune aprecieri ale criticilor literari . Reproducem fragmentar unele din ele: „Nicolae Rusu, în povestirile sale, e un tradiţionalist, în sensul bun al acestui cuvânt, atât din punct de vedere al temelor furnizate cât şi al mijloacelor artistice... În multe din povestirile lui eroii sunt oamenii satului de azi cu grijile şi bucuriile lor cotidiene” (Gheorghe Mazilu). „Nicolae Rusu este un prozator extrem de viu, cu un stil alert şi captivant” (Theodor Codreanu).