miercuri, 29 octombrie 2014

,,Ora poveştilor”, o formă specifică de activitate cu preşcolarii

Elena CALDARE, Aurelia TINCU,
Filiala „Alba Iulia”


Programul de lectură „Ora poveştilor" constituie, o formă de activitate, care permite bibliotecarului să prezinte cărţil cu basme sau povestiri pentru copii, ajutându-i să-şi dezvolte vocabularul şi imaginaţia. Tradiţional, programul are ca grup ţintă preşcolarii şi încorporează o diversitate de forme şi proceduri interactive, precum lectura, jocul, înscenarea, vizionarea, desenul etc. „Ora poveştilor" nu poate lăsa indiferent nici pe micuţi, dar nici pe adulţi, pentru că în timpul lecturii poveştii o avalanşă de emoţii şi aprecieri trezeşte interesul acţiunii, care, ulterior, se discută în grup, sporeşte şi interesul pentru lectura în grup, dar şi cea individuală.
Copiii de la grădiniţele 183, 185 şi 186 din cartierul aliator Bibliotecii „Alba Iulia” au parte de întâlniri cu o poveste odată pe săptămână: luni, marţi, joi. Recentele întâlniri din 27 şi 28 octombrie, curent au avut loc la grădiniţele nr. 183 şi 186.  La grădiniţa nr. 183 am dialogat şi cu un grup de copii care încă nu au reuşit să viziteze biblioteca împreună cu educatorii. Şi, totuşi, s-au găsit printre ei şi din cei care au fost la bibliotecă cu părinţii. Pe aceştea i-am rugat să le povestească celorlalţi copii despre bibliotecă, pe care au descris-o ca pe o casă mare a cărţilor, cu multe poveşti şi poezii. Micuţii şi-au amintit şi despre unele titluri de carte pe care le-au citit, împreună părinţii, de exemplu: „Capra cu trei iezi”, „Cei trei purceluşi”, „Fara babei şi fata moşneagului”, „Degeţica”, „Motanul încălţat”, „Alba ca Zăpada”. După aşa zisa încălzire a memoriei am citit „Povestea ieduţului care ştia să numere pînă la zece” scrisă de Alf Preisen. Apoi am discutat despre ieduţul, care ştia să numere şi care număra orice animal întâlnit în cale, fapt care-i nemulţumea pe cei număraţi din simplul motiv că nimeni dintre aceştea nu ştia să numere şi credeau că Ieduţul doreşte să le facă vre-un rău, şi, fiecare animal care era numărat pornea în goană după eduţ. Aşa au pocedat Viţelul, Vaca, Taurul, Calul, Purcelul până au ajuns la un  mal unde era  priponită o corăbioară cu un Cucoş, un Dulău un Berbec şi un Motan. Ieduţul sări pe punte, iar din urma lui şi celelalte animale pe care le-a numărat. Cucoşul a început să strige: cine ştie să numere!, doar în corăbioară încăpeau numai zece pasagei. Cel care a salvat situaţia a fost Ieduţul care ştia să numere. Astfel, Ieduţul devine mebru al echipajului corăbioarei în funcţie de controlor....
Pentru a activa discuţia am pus copiii în situaţia de a răspunde la mai multe întrebări, de a ghici ghicitori despre păsări şi animale. Iată încă o poveste care poate pune copiii să gândească când şi cum să procedeze corect. O poveste nouă pentru ei, o poveste pe care mulţi dintre micuţi o vor povesti seara acasă părinţilor. La despărţire doamna educatoare ne-a promis că săptămîna următoare copiii vor vizita biblioteca în grup şi îşi vor alege singuri povestea pe care o vom citi împreună.
Pentru copiii de la grădiniţa nr. 186 am ales povestea „Iepuraşul Fricos” de o autoare recent apărută în lumea scriitorilor, Maria Osoianu Niconov. Lecturând povestea copii au fost cuprinşi de emoţii şi trăiri, momente de suspans pentru că iepuraşul cel vesel a fost prins de coana vulpe. Dar fiind şi ager, şi isteţ a reuşit s-o păcălească pe vulpe şi să fugă. Această poveste a trezit o dorinţă aparte a copiilor de a se împărtăşi cu întâmplări trăite de ei şi iepuraşii bunicilor, sau alte animăluţe din curtea bunicilor.
Şi dacă povestea era despre iepuraş, ne-am gândit să le mai prezentăm şi alte cărţi despre animale. Aici am apelat la Silvia Ursachi, care ne-a completat colecţia bibliotecii cu o mulţime de cărţi despre animale şi păsări cuprinse în colecţiile pentru micuţi „Tata, mama, lumea întreagă la portiţa mea cea dragă” şi „Buna ziua, lume, vreau să-ţi spun pe nume!”. Cărţi destinate copiilor de vârstă preşcolară în scopul de a-i familiariza cu lumea înconjurătoare. Am discutat cu copiii despre familie, animale şi păsări în curtea bunicilor de la ţară. La despărţire am recurs la ghicitori despre animale la care aceştea au fost foarte receptivi. Penru a răsfoi şi găsi şi ale cărţi dspre păsări şi animale le-am sugerat copiilor să vină la bibliotecă cu părinţii şi să-şi aleagă singuri cărţile în funcţie de ceea ce le place.
Impactul pe care îl poate avea o poveste asupra micuţilor, atenţia cu care urmăresc desfăşurarea acţiunii, încercarea de a-şi reţine emoţiile când eroul principal este în impas, sau dimpotrivă, trece orice barieră este drumul bun spre bibliotecă. Importanţa acestui program binevenit pentru cei mici şi impactul pe care îl produce asupra copiilor şi educatorilor este unul deosebit de eficient. Un rol deosebit în desfăşurarea Programului „Ora poveştilor" revine  sintezei conţinutului poveştii, punerii în evidenţă a eroilor principali, caracterizarea acţiunilor lor şi accentuarea mesajului, actualizarea lui. Este binevenit faptul ca în aceste procedeie să participe activ, să devină actori şi „autori" ai acţiunilor poveştii însuşi membrii orei de poveste.
      „Ora poveştilor" este un program instructiv şi distractiv în acelaş moment, dezvoltă vocabularul şi imaginaţia copilului, formează primele deprinderi de a utiliza corect cartea. Citită cu un pic de măestrie actoricească, povestea, dezvoltă gustul artistic al copiilor, simţul frumosului, crează momente de revelaţie şi e capabilă să-i mişte până la lacrimi. Povestea pentru copii este un mod de comunicare, de cunoaştere a lumii din jur, dar şi un bun remediu de dezvoltare a dragostei pentru carte, lectură, bibliotecă.