Larisa UNGUREANU,
bibliotecar, Filiala
„Târgoviște”
Ziua Memoriei, 2 martie, a
fost consemnată la Filiala Târgoviște prin prezentarea cărții Femeia
în zonele de conflict. Istoria verbală. Acest volum este un document incontestabil despre războiul de pe
Nistru. Cartea a fost scrisă de şase ziariste, membre ale Clubului
Ziaristelor 10 + şi editată la Chişinău în anul 2006.În acea zi de 2 martie
1992. Preşedintele de atunci Mircea
Snegur, a autorizat intervenţia militară împotriva forţelor rebele, care
atacaseră posturile de poliţie din stânga Nistrului loiale Chişinăului. Poporul
nostru și, în primul rând, locuitorii din stânga Nistrului, au fost puși la
grele încercări. Luptele se dădeau pentru integritatea teritorială a Republicii
Moldova.
Vladimir Beşleagă în al său Argument
se întreabă: „Cine face istoria? Bărbaţii. Cine scrie istoria? Bărbaţii.
Femeile o suportă. Femeile o trăiesc. Femeile o suferă…” Tocmai despre
suferinţele femeilor, soţii ale combatanţilor care nu s-au mai întors de pe
câmpul de luptă (Maria Lupaşcu), soţii ale martirilor care au făcut parte din
grupul Ilaşcu (Eudochia Ivanţoc) , o discuţie cu Olga Căpăţână, ofiţer, care a
luptat în Transnistria, istoria Mariei Ungureanu, director la Școala-internat
pentru copiii orfani din Bender, aflată sub jurisdicţia Chişinăului, interviu
cu Vasilisa Iovcev, soţia lui Ion Iovcev, director la Liceul Teoretic Lucian
Blaga din Tiraspol, cu profesoarele
de la acest liceu Raisa Pădurean şi Tatiana Andrieş, un interviu cu Eugenia
Halus, directoarea Liceului Teoretic Evrica din Râbniţa ş.a.
Ce spun aceste femei? Spun
adevărul despre acele zile sângeroase, pline de teamă pentru soți, pentru
copii, pentru familie, vorbesc despre curajul bărbaților care și-au apărat țara
cu arma în mână de cei care, până mai ieri, se considerau frați.
Cutremurătoare sunt
dezvăluirile Eugeniei Șeremet din Bender care, disperată, își căuta soțul, pe
Ovidiu Șeremet, învățător ca și ea, printre cei vii, el fiind deja executat de
separatiști în cel mai odios mod sau ale Eudochiei Ivanțoc, soția lui Andrei
Ivanțoc, care a făcut parte din grupul Ilașcu și a fost arestat în dimineața
zilei de 2 iunie 1992 și judecat la 15 ani de închisoare pentru faptul că-și
dorea ca limba română și grafia latină să ajungă și la populația din stânga
Nistrului.
Fiecare istorie povestită de
aceste și alte femei, care au fost incluse în carte, sunt un destin, un destin
în care se reflectă tragicile evenimente din anul 1992, cât şi urmările lor.
Sunt istorii vii, trăte de oameni concreţi, care vorbesc despre suferinţele lor
şi a familiei lor. Sunt istorii care nu ajung în manualele de istorie sau în
analele științifice, dar sunt istorii din care putem învăţa ce este viața,
putem cunoaşte trecutul, evenimentele de atunci, aşa cum s-au desfăşurat în acel timp. Nimic
inventat.
Prezentarea cărţii s-a făcut
în această zi în repetate rânduri, dat fiind că Ziua Memoriei am
consemnat-o împreună cu grupuri de cititori de diferite vârste și de la
diferite școli și licee care veneau la bibliotecă. Cu regret, doar câțiva
elevi, băieți de la Școala profesională nr.2, cunoșteau semnificația
zilei de 2 martie, în rest nici nu știau că în anul 1992 a fost
război...2 martie 1992 rămâne o pagină roşie în istoria tânărului stat –
Republica Moldova.
