Mila ȘEREMET,
Șef serviciu, Filiala
„Transilvania”
Adolescența este vârsta unei explozii de energie,
puternice retrăiri, frustrări... Tinerii au nevoie de cineva care să le asculte
păsul, să-și mărturisească unele gânduri sau sentimente intime. Fiecare se
cunoaște într-un fel, ceilalți ne văd din punctul lor de vedere. Ne destăinuim
unui prieten, iubit, dar oare putem fi siguri că într-o zi nu vom fi trădați? O
altă variantă de confesiune devenită foarte actuală sunt rețelele de socializare.
Dar pe cât de binevenite sunt rămâne de văzut. Fiecare se dă cu părerea, nu
poți conta pe sfaturile unor străini. Profesorul, preotul, părinții dar mai cu
seamă psihologul oferă tânărului infinite posibilități de autocunoaștere și
totodată de depășire a tuturor problemelor de natură psihologică.
Subiectul trainingului din data de 25 octombrie 2016 a
fost: „Confesiunea anonimă” din cadrul serviciului „Tineri, rebeli, ambițioși”
desfășurat în cabinetul psihologului improvizat, la Biblioteca „Transilvania”.
Participanți activi elevii clasei a IX-a a Liceului Teoretic „Petru Zadnipru”
ghidați de profesoara de limbă și literatură română dna Violeta Moraru.
Invitatul nostru special dna Dorina Brânză, psiholog la Centrul
Psiho-Socio-Pedagogic. Cunoștința a avut loc prin intermediul unui un ghem de
lână spunând celorlalți ceea ce nu știe nimeni despre mine de ex., Mă numesc
Livia și vreau să scriu o carte... A fost o mini confesiune. Am tălmăcit
noțiunea de confesiune care are mai multe înțelesuri, începând cu cea de
apartenență religioasă, cult, spovedanie /mărturisirea păcatelor,
sentimentelor, problemelor. Sau făcut trimiteri la „Romanul adolescentului
miop” a lui Mircea Eliade, despre trăirile adolescentului ce se privește în
oglindă. Ajungând treptat la întrebări cheie caracteristice adolescenței: Cine
sunt eu? (asumarea noilor roluri sociale și sexuale), Sunt o persoană normală?
(în ce măsură mă încadrez într-un anumit grup social pe care eu îl consider „normal”,
Sunt o persoană competentă? (sunt oare eu competent și capabil să realizez ceva
valoros pentru părinții mei, de cei cu aceeași vârstă cu mine), Sunt iubit?
Sunt demn de a fi iubit? (ar putea cineva să mă iubească în afară de propriii
părinți.)
Pentru a ne dezmorți un pic participanții au fost
împărțiți în două echipe, prima poza ceilalți desenau o parte din corpul celui
care stă în față. Apoi ne-am schimbat cu locurile. Portretele au fost tălmăcite
de dna psiholog Dorina Brânză. Am realizat în glumă și în serios cum suntem
percepuţi de ceilalţi. Surpriza psihologului au fost un set de cartonașe
multicolore. Fiecare doritor, dar doritori eram noi toți, am scos câte un
cartonaș pe care era un mesaj ce ne caracteriza.
Feedbackul a decurs în modul următor: participanții au
scris pe petale printr-un cuvânt cum sau simțit sau ce au luat în timpul
acestui trainer. Petalele multicolore erau pline de energie, curaj, zâmbete,
optimism, libertate, creativitate, idei, încredere, informație, imaginație,
cunoștințe, răspunsuri la unele întrebări și organizare.
În final am apelat la înțelepciunea chineză care ne
spune:
„Dacă ți se pare că poteca vieții tale urmează o
cale prea întortocheată și că foarte rar se deschid flori pe marginea ei,
gândește-te că sufletul tău deschis poate umple cu flori poteca vieții altora”.
