Liuba Muntean
Trăieşte aşa încât lumină să devină umbra ta – cu acest mesaj a venit în faţa cititorilor poeta Alina
Trofim în cadrul lansării volumului de poezii Lumini din umbră, care a avut loc la 2 februarie 2017, la
Biblioteca Centrală.
Invitatul special al evenimetului, acad. Nicolae Dabija s-a arătat încântat
de poezia „cuminte” a Alinei Trofim. „Alina Trofim scrie o poezie cuminte. Ea
nu se bate, nu strigă, nu e agresivă în poezie ca alte femei” a menţionat
scriitorul. Anume aşa trebuie să arate poezia feminină, să se citească uşor, să
fie simplă, dar nu simplistă.
Poetă de autentică vibraţie lirică, Alina Tofim este o voce
care se face auzită în contextul literatuii din Basarabia. Când se avântă în
domeniul poeziei, are de partea sa nu doar competenţele universitare, ci şi
talentul poetic, graţie căruia pătrunde în structuri lirice, bineînţeles,
afirmându-se cu un anumit tip de poezie.
Poeziile Alinei Trofim bucură cititorul rafinat de azi, anume prin
sensibilitatea spiritului, prin strânsa legătură cu lumea ce o înconjoară.
Elementele naturii – soarele, stelele, munţii, dealurile, apele, pietrele –
sunt prezente practic în fiecare poezie. Sesizăm o legătură specială cu natura.
Nu în zădar poeta se ocupă de problemele ecologice. Natura pentru ea e însăţi
viaţa:
„De
la muguri – începutul, de la floare – tinereţe,
De
la fruct – conceptul, de la zbor – o bătrâneţe.
Dragostea
– de la lumină, iar tristeţea – de la stele…
Cât
de mult îmi place mie seara să privesc la ele!”
(Privesc la stele)
Alina Trofim se identifică cu tot ce este pur, curat, verde şi ecologic.
Dovadă e poezia Sunt neam: „Sunt neam
cu iarba verde,/ Cu florile din luncă./ Sunt neam cu steau dalbă,/ Ce-n lacuri
se aruncă./ Sunt neam cu răsăritul/ Ce tainic se deschide./ Sunt neam cu
asfinţitul,/ Care încet mă-nghite./ Sunt neam cu vântul darnic,/ Care idei
aduce,/ Sunt neam cu solul harnic/ Şi cu privirea-i dulce.”
Bineînţeles că pentru cea care a obţinut titlul de doctor în ştiinţe la
specialitatea Ecologie, apa şi
pădurea rămân a fi elementele vitale pentru creaţia sa. Poeta culege energia
din tot ce o înconjoară „Din frunze verzi şi dalbe flori” (Melodia din inima mea), pentru ca sufletul ei să reînvie, iar
armonia să fie cea care domneşte în întreg spiritul poetic.
Eul liric se dedică sentimentului de dragoste şi se vrea prezent în întreg
universul: în „lumea trecătoare”, în
„zâmbete deschise”, în „razele de soare”, în „lumini aprinse”, în „lacrimă de
dor”, în „ roua dimineţii” şi-n „seri cu lună plină”. Poeta iubeşte simplu şi
sincer. Sinceritatea trăirilor e sezizată din amalgamul sentimentelor şi
stărilor: zâmbete şi lacrimi, dor şi patimă, armonie şi suferinţă
Poeta are o viziune eminesciană a vieţii: „Viaţa noastră-i doar o clipă –
te-ai născut… şi ai murit”. Ea crede în puterea celui de sus şi e sigură că
fiecare pas omenesc este programat de la naştere. Nu vă faceţi planuri, ca
Dumnezeu să nu rîdă de voi:
„Trăieşte-ţi
programul şi nu te opri
Doar
Domnul mai ştie cât ai DE-A TRĂI.
De-ai
merge… De-ai curge… De-ai fi în planare
Să
ştii, totu-i simpla a LUI PROGRAMARE.”
(Programare)
Ceea ce capteză cititorul în poezia Alinei Trofim este muzicalitatea
versului. Cineva afirma că „un vers
frumos e ca un urcuş plimbat peste fibrele noastre sonore”. Volumul Lumini din umbre e apt să pună în stare de vibraţie sensibilitatea
noastră, să provoace emoţii estetice de o anumită structură, înrudită cu arta
sunetelor.
La
evenimet au fost prezenţi şi Nina Josu, Lidia Grosu, Zina Bivol, iar Nătăliţa
Olaru a fost cea care a delectate publicul cu piese pe versurile Aleinei
Trofim.
