marți, 28 martie 2017

Lucreţia Bârlădeanu în dialog cu cititorii Bibliotecii „Ovidius”

Natalia Cojoharenco, bibliotecar, Filiala „Ovidius”

Primăvara este anotimpul reînvierii naturii, timpul noilor speranţe, noilor cunoştinţe, dar şi timpul redescoperirii unor vechi prietenii.  Recent, la Biblioteca Ovidius a avut loc întâlnirea unui scriitor cu chip de zână, care a venit la bibliotecă să vorbească şi să asculte despre cartea sa „Tunica portocalie”. Era ea, Lucreţia Bârlădeanu, o cochetă din lumea literară din Chişinău. Era cea, care îşi împarte viaţa între Chişinău şi Paris. În acest an cartea sa “Tunica portocalie” a fost selectată spre citire pentru categoria de utilizatori-adolescenţi. Pentru a asculta autorul şi a pune întrebările apărute pe parcursul lecturii au venit  elevii de la Centrul de Excelenţă Politehnică şi Liceul “Nicolae Sulac”. Publicul a fost salutat de directorul bibliotecii, Liuba Ciobanu, care a oferit posibilitatea de a prezenta autorul şi cartea acestuia, Valentinei Butnaru, o veche  prietenă a autorului, dar şi a bibliotecii. Dna Butnaru a recitat secvenţe din poezia autorului, pentru ca mai apoi să revină la proză.  Lucreţia Bârlădeanu s-a confesat celor prezenţi în sală că o mare parte a textelor din volumul „Tunica Portocalie” au fost scrise la Paris „Acolo, în fiecare dimineață mă întreb ce fac cu această zi? Dacă e o zi mohorâtă și Parisul are cerul acoperit, rămân în casă și scriu. Dacă are loc vreun eveniment cultural, atunci ies să-l descopăr, dar îmi iau și un carnețel pentru notițe. În general, pot petrece și 8 ore la masa de lucru, dacă încep să scriu. Sunt și luni în care nu scriu nimic, dar trăiesc, acumulez”, a spus autoarea. În discuţie a intervenit încă un oaspete drag nouă, traducătorul şi scriitorul,  Eugenia David: „Volumul cuprinde o înșiruire de povestiri cu subiecte și personaje extrem de variate. Tocmai acest amalgam de istorii şi destine, tratate cu diverse procedee artistice, fac din această carte o lucrare inedită, colorată. Cartea este la fel de frumoasă ca şi Lucreţia, căci cărţi bune scriu oameni buni”, a spus ea.
La întrebarea elevei de la Liceul Teoretic „Nicolae Sulac”, Iulia Guţu, cum se nasc aceste istorii, scriitorul a mărturisit că multe subiecte provin din biografia unor oameni pe care i-a cunoscut, dar sunt istorii pe care le-a convertit, le-a trecut prin intuiţie, prin gustul estetic și moral. Într-un final s-au născut niște subiecte extrem de diferite față de ceea ce s-a petrecut în realitatea propriu-zisă. Un exemplu elocvent este povestirea „Urna cu cenușă”. La întrebarea din sală cum e viaţa  în Paris, Domnia Sa a răspuns astfel: „Despre Paris s-au spus foarte multe şi nu cred că vreodată se va spune totul, pentru că Parisul nu este doar cel care se vede, ci şi cel care produce în noi un amestec de lumini, de mirosuri, de amor, de artă, de nobleţe; este punctul limită în care marea majoritate a oamenilor vor să ajungă, este oraşul de vis în care visează să locuiască creatorii şi îndrăgostiţi din lumea întreagă”.

La finalul acestei întâlniri autorul a îndemnat tinerii prezenţi în  sală să gândească liber, să fie mereu cu mintea deschisă spre nou, să fie temerari şi vizionari, pentru că numai cei curajoşi au posibilitatea de a face descoperiri. Pentru a cunoaşte trebuie să călătoreşti, aşa vei afla oraşe, oameni, tradiţii şi  vei fi un om împlinit spiritual, emoţional şi fizic.