Cea mai frumoasă jucărie

Lidia CÎSSA

bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”

           

Nici un copil nu-și poate imagina viața sa fără jucării, o știm cu toții. Jucăriile, jocurile îi ajută să cunoască lumea din jur, le dezvoltă creativitatea, le întărește memoria, ei de toate învață jucându-se. Aceasta o confirmă și unul din clasicii literaturii române Tudor Arghezi cu culegerea sa „Cartea cu jucării”. Cartea menționată este cronica unei copilării, a copilăriei copiilor autorului - Mițu și Baruțu, pe care tăticul o trăiește împreună cu ei. Cartea include niște povestioare scurte, ca niște scenete, la care participă cei patru membri ai familiei - Tăicuțu, Maicuța, Mițu și Baruțu. Copiii cred că viața este făcută pentru joc, ei sunt siguri că și tăicuțu se joacă cu tocul și hârtia văzându-l adesea la masă scriind și mai ales când comunica cu ei de parcă se juca. Jucăria de vorbe din toate povestioarele din carte este cea mai frumoasă jucărie. Jocul de cuvinte potolește certurile, îi pedepsește pe cei vinovați, împacă copiii cu părinții: „Nici o jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe. Copiii, ca și oamenii mari, sunt mai simțitori la vorbe decât la lapte, plăcându-le mai mult decât faptele făcute, faptele povestite”, - scria autorul.

            În „Pomul cu păpuși” - una din povestirile din „Cartea cu jucării” de Tudor Arghezi - copiii de asemenea sunt implicați într-un joc al imaginației creat printr-un joc de vorbe. Astfel, am invitat și eu preșcolarii de la Academia copiilor FasTraKids să participe la acest joc. În data de 7 decembrie curent la biblioteca noastră „Hristo Botev” a avut loc lectura povestirii menționate. Pentru că au fost cuminți, n-au aruncat farfurii pe geam, n-au rupt vârfurile la toate creioanele pe care tăticul le ascuțea în fiecare zi, n-au lăsat apa deschisă ca să înece casa, n-au uns clanțele cu dulceață, n-au băgat cutia cu tutun în foc, n-au îndreptat ceasornicul cu ciocanul și nici nu l-au prăjit, n-au făcut alte șotii binecunoscute de copii, tăicuțu i-a îndemnat pe copiii săi să meargă într-o călătorie imaginară ca să le arate unde crește pomul cu păpuși. Descrierea drumului care urma să fie parcurs e fascinantă! Ne-am pornit și noi într-acolo să vedem  care este acest pom. Împreună cu autorul și copiii lui am parcurs acea cale lungă prin „buruieni amare”, „prin pături de pelin”, călcând desculți pe lângă Poala Maicii-Domnului de la care vor mirosi plăcut picioarele, în cale am întâlnit rândunele „ascuțite, vrăbii grăsulii și ciori mari”, apoi am trecut peste baltă până am ajuns la pomul în care cresc păpuși. Copiii au fost surprinși când au aflat că acesta este porumbul care într-adevăr crește ca un pomuleț, că se cheamă și păpușoi, adică tată de păpuși. Un lan de păpușoi  e ca o pădure care face păpuși gata îmbrăcate, cu părul alb ca de mătase ce apoi se transformă în creț și roșcat, păpușile le putem lua cu noi, le putem tunde și să le schimbăm hăinuțele. Au mai aflat copiii că pomul cu păpuși e un pom deștept: tot el face și „mărgele galbene de chihlimbar”, pe care le mănâncă iepurii noaptea la lună. Copiii au adăugat că și ei au gustat din aceste „mărgele” - pop-corn, porumb fiert și copt, mămăliguță făcută de mămica din  făină de porumb. Această călătorie țesută dintr-un joc de cuvinte, vesel și glumeț, le-a plăcut copiilor.

            Ulterior, am rugat copiii să mergem în căutarea pomului cu jucării. Deodată copiii nu și-au dat seama despre care pom e vorba, dar când a apărut ca prin magie în fața lor au înțeles că acesta este bradul când este pregătit pentru Sărbătorile de iarnă. Copiii împreună au împodobit bradul cu jucăriile pe care le-am pregătit preventiv pentru aceasta. Apoi, lângă bradul împodobit și Moș Crăciun, au recitat versuri, au cântat cântece și colinde, am dansat împreună în jurul bradului. Pentru că au fost activi și veseli, le-am servit cu dulciuri de la Moș Crăciun. Astfel s-a încheiat activitatea noastră care s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, prietenoasă, cu miros de sărbătoare.