Cerul tăcut şi mohorât e încercat de
razele soarelui rotund şi palid, care se chinuie să răzbată printre norii
groși şi albi. Din înalt, fulgi mari şi deşi de nea se prind într-o horă veselă, ce-și îndreaptă pașii spre pământul deja acoperit de o mantie albă
şi strălucitoare.
Ne aflăm în drum
spre căminul copiilor, care ne așteaptă curioși, nerăbdători
să afle ce surpriză le vom aduce
noi, bunicuțele. Și noi, cei din cadrul serviciului „Șezători de altădată” de la Biblioteca „Ovidius” componentă a
Proiectului municipal „Împreună
cu bunicii” suntem cu gândul la ei, ne facem griji, cum ne
vor primi. Scopul
nostru este de a ajunge la Centrul comunitar pentru Copilărie,
Adolescență și Familie, din str. Grenoble 163/5, sectorul Botanica pentru a-i
vizita și a le oferi celor 15
beneficiari dulciuri, fructe și lucruri tricotate (fulare, căciulițe și mănuși). Cele
din urmă au fost făcute cu multă
dragoste de mâinile dibace ale grupului
de seniore (Pelagheia Șinic,
Lucia Tomuz, Ana Bunduchi, Ana Mihailov, Claudia Jalbă, Zina Vamișevschi,
Elizaveta Beanchina), care frecventează
serviciul dat. În acești copii dânsele își văd propriii nepoți
și cunoscuți apropiați, ce nu le sunt
acum în preajmă.
Inițiativa de a bucura acești copii cu obiectele confecționate din
lână și de a le oferi celor din orfelinate și centre comunitare ne-a fost
sugerată anterior de Primarul general interimar al capitalei Ruslan Codreanu, când
a fost în vizită la Biblioteca „Ovidius”. Am acceptat această provocare cu mult
entuziasm. E ușor să fii indiferent, dar
să fii un pic mai bun față de cei mai
triști ca noi, totuși, necesită compasiune,
efort și înțelegere.
Știu, din propria
experiență că dacă oferi căldură sufletească altora, sufletul ți se umple, de asemenea, de căldură și
bunătate. Toate acestea lucruri le-am aflat
de la doamnele extraordinare, sus numite, că bunătatea
te face mai fericit, poate chiar mai sănătos și că nu costă nimic și apoi, până
la urmă, este o alegere a fiecăruia de a experimenta și de a o oferi. Ea derivă din mila pentru acești copii, care ne așteaptă cu
nerăbdare.
Ajunși la
acest cămin, reacția copiilor ne-a uimit. Ei ne-au primit zâmbitori
și plini de dragoste, cercetându-ne cu mult interes și curiozitate, deschiși spre
comunicare și interacțiune. Sperăm și credem că prin vizita noastră am reușit să dezghețăm inimioarele copilașilor, lipsiți
de mângâierea și căldura părintească. Primind darurile noastre, ei n-au ezitat să ne invite la o ceașcă de ceai
și să se împartă cu dulciurile, pe care
noi le-am oferit din toată inima și, totodată, pentru a ne împărtăși din
propriile trăiri petrecute în instituția, care îi găzduiește cu mult drag
până la majorat, pentru că ei știu să se mulțumească cu puținul, pe care îl au și simt de la o poștă,
când cineva le dorește binele. Pentru aceasta ei răsplătesc din plin. Nu putem
uita ochii fericiți și încrezători ai unui copil, pentru care nu am făcut mai mult, decât să-l
mângâiem pe cap, devenind pentru
ei persoane apropiate.
