marți, 15 octombrie 2019

Dialog în miez de toamnă cu Doina Postolachi


Natalia Pântea, studentă, anul III,
Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Moldova


Acesta a fost genericul care a adunat la biblioteca „Ovidius” iubitorii de literatură. Elevi și profesori de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade”, Centrul de Excelență în Construcții și Centrul de Excelență în Energetică și Electronică, dar și cititori fideli ai bibliotecii „Ovidius” au venit să trăiască magia cuvântului din romanul Doinei Postolachi „Un secret în Los Angeles”- roman propus în cadrul programului „Chișinăul citește…” Cititori elevați, deprinși cu analiza operei literare, au dejghiocat romanul Doinei Postolachi valorificând o multitudine de aspecte care îndeamnă cititorul la lectură. Luând în considerație biografia autoarei, ne dăm seama că Doina Posolachi este reflecția personajelor sale. Or, Doina Postolachi este un constructor de caractere puternice, acest lucru ni-l demonstrează Karen, personajul central din „Un secret în Los Angeles.” Traseul inițiatic al eroinei pornește de la trei vise: Să găsească secretele Los Angeles-ului, oraș care apare în romanul Doinei Postolachi plin de magie, un oraș iubit de îngeri. Al doilea vis era să devină  vreodată scriitoare, iar cel mai important vis era să găsească leac nepoatei sale Estella. Doina Postolachi a construit în acest roman un personaj femin complex, atribuindu-i calități morale precum: dragostea, credința, ambiția, curajul, talentul, bunătatea. Karen este prototipul femeii puternice care luptă până-n pânzele albe pentru visele ei. Este admirabil  să poți lupta cu valurile vieții și să ajungi la mal învingător. O învingătoare este și Doina Postolachi care în pofida faptului că destinul i-a tăiat aripile, ea mai crede în zbor. Iar visul ei mare este ca într-o zi să sară în sus așa cum făcea până la tragicul accident. Puterea de caracter și lumina din ochii Doinei Postolachi este oglindită și în personajele din romanele sale.
Doina Postolachi descrie entuziasmul și dragostea de viață a lui Karen, valorile sale fiind în opoziție cu societatea care este mereu în goana după bani și nume. Autoarea prezintă drama omului intelectual (subiect abordat în marea literatură română, regăsite la: Marin Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni” și la Camil Petrescu în: „Suflete tari”, „Patul lui Procust” și „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”). Regăsim în opera Doinei Postolachi omul intelectual plin de vise și ambiții confruntându-se cu societatea incapabilă să-i înțeleagă valorile și aspirațiile. Personajele sunt prezentate și într-un conflict interior cu propria persoană. Doina Postolachi cu deosebită măiestrie îi atribuie Timpului suflet și personalitate. Citez: „Noaptea Timpul se desprinde de corpul oamenilor ca de un cadavru. Noaptea timpul este liber și se reîntoarce în trupuri în fiecare dimineață, când sună alarma. Alarmele ceasurilor sunt defibrilatoarele care resuscitează Timpul, iar acesta se reîntoarce în trupuri ca sufletul” (sesizăm elementul reîncărnării).În roman persistă și elementul filozofic, citez: „Și timpul are o viață și o moarte a lui”; „Cafeaua - cel mai la îndemână răsfăț, care îi face, pe cei săraci, egali bogaților”. Făcând referire la biografia autoarei, subânțelegem clar ideea că vocea interioară a Doinei Postolachi, dă glas în romanele ei. Oare nu visează și ea să se realizeze pe plan profesional, iar factorul social îi limitează posibilitățile?! Oare nu trăiește și ea într-un permanent zbucium sufletesc?! Oare nu crede și ea ca Victor Petrini din (Cel mai iubit dintre pământeni) în mitul fericirii prin iubire?!
Prin scris Doina Postolachi reușește să se detașeze de această lume crudă și rece și să creeze o lume în care visele se îndeplinesc dacă crezi în magie. În concluzie, Doina Postolachi reușește prin puterea voinței să depășească limitele sociale.