Holocaust. Durerea inimilor noastre

Наталия Гнидаш, библиотека им. И. Мангера

Ежегодно 27 января отмечается МЕЖДУНАРОДНЫЙ ДЕНЬ ПАМЯТИ ЖЕРТВ ХОЛОКОСТА (International Holocaust Remembrance Day), являющийся первым всемирным днем памяти жертв Холокоста. День был утвержден Генеральной Ассамблеей ООН 1 ноября 2005 года в резолюции 60/7.

Молдова является одной из тех стран, которые хранят память трагедии Шоа, установив Национальный день памяти жертв Холокоста.

Эта дата важна не только как напоминание о Катастрофе, но и как день солидарности народов всего мира в память о величайшей трагедии человечества, которая оборвала миллионы жизней.

Память о трагедии Катастрофы и её жертвах чтит и Еврейская библиотека им. И. Мангера. Ежегодно дням памяти посвящаются различные мероприятия и книжные выставки. В этом году библиотека провела ряд лекций и презентаций в программе PowerPoint по истории Холокоста, о Холокосте в Молдове, о детях, которым не дано было повзрослеть. Мероприятия проводились для учащихся городских лицеев: М. Коцюбинского, Спиру Харет, М. Березовского, Центра развития в строительстве при Строительном колледже и лицея для слабовидящих детей. Подопечные Дневного центра ХЕСЕД Иегуда с большим вниманием ознакомились с видео презентацией «Дневник Анны Франк». Эта тема им особенно близка, ведь некоторые из них сами пережили Холокост и воспоминания до сих пор бередят душу.

Библиотека принимала участие в открытии памятника жертвам Холокоста в селе Купчинь Единецкого района; в митинге-реквиеме в Кишиневе, в Молодежном форуме «Будущее принадлежит нам», проходившем в Агентстве межэтнических отношений, с книжной выставкой „Holocaust. Durerea inimilor noastre” и библиографическим обзором на эту же тему. Книжными выставками сопровождались лекции-беседы в лицеях им. М. Коцюбинского и для слабовидящих детей. В отделах библиотеки так же были организованы книжные выставки.

Памяти жертв Катастрофы были посвящены посты на блогах и на странице библиотеки на Facebook. В эти дни мы помещали информацию о жертвах и палачах, о выживших и погибших, о праведниках, о художниках и детях.

Среди аудитории в этом году было очень много детей и молодёжи: школьники, студенты. Для нас это особенная аудитория. Очень сложно говорить с молодыми о Холокосте. Сложно подобрать правильные слова для объяснения необъяснимого, часто шокирующего. Как рассказать о том, как из миллионов детей, подвергшихся преследованиям со стороны нацистов, удалось выжить лишь небольшому числу. Большинство же, были уничтожены в гетто и концлагерях. Мы уверенны в том, что дети, как и взрослые, должны знать правду о Холокосте, какой бы тяжелой она ни была. Молодым надо рассказывать и показывать, учить и объяснять. Для этого есть библиотеки и книги – инструменты для прививки от фашизма – свидетельства страшных преступлений, которых не должно было случиться, но которые всё-таки случились.

Все мероприятия, посвященные Международному дню памяти жертв Холокоста, проводятся, чтобы ныне живущие знали, помнили и передали последующим поколениям. Хотелось бы закончить словами историка Иегуды Бауэра: «Память о Холокосте необходима, чтобы наши дети никогда не были жертвами, палачами или равнодушными наблюдателями».

Minunatele povești ale copilăriei

 Ana Bevziuc,

Bibliotecar, Filiala „Lesea Ukrainka”

 „E  frumos să  fii copil’’. Iulian Filip

Povestea „Alba ca Zăpada şi  cei 7 pitici” a ajuns mai aproape de sufletele copiilor de la Grădinița nr.127 „Trofimaş’’. Împreună am călătorit în lumea miraculoasă a poveștilor, descoperind eroii îndrăgiți și învățând despre puterile miraculoase, despre bunătate şi răutate.

Povestea a fost citită, apoi pasajele privite la tabletă. Copii mai bine au asimilat informația prin sunet, imagine și voce, experimentând diverse  situații de viață.

Cu mult interes copiii au participat la concursuri creative și cognitive într-o atmosferă veselă și jucăușă. Primul concurs s-a realizat prin intermediul unor fulgi  care aveau pe verso niște ghicitori cu aceiași tematică. Fiecare copil extragea câte unul. Răspunsul corect era apreciat cu o ştampiluţă pe mânuță sub formă de pisică. De fapt ghicitorile sunt cele mai așteptate de toți copiii indiferent de vârsta lor. Pentru al doilea concurs ingenioșii copii au format două cercuri din două panglici colorate. Au fost oferite imagini decupate din povestea „Alba ca Zăpada şi  cei 7 pitici” și  „Scufiţa Roşie”. Echipele au ordonat imaginile în corelație cu pasajele din povești. La al treilea concurs copiii deja au devenit  mai atenți la detalii şi mai curioși. Au fost oferite niște puzzle , iar sarcina lor era să le aranjeze în așa mod încât să formeze imaginea. Anume acest tip de concurs sub formă de puzzle are efecte foarte pozitive. Pe lângă faptul că este distractiv  şi provocător pentru copii, îi ajută şi în dezvoltarea mai multor procese cognitive şi a motricității.

Calitățile morale precum dragostea, credința, ambiția, curajul şi bunătatea au fost apreciate de preșcolari. Momentele comice și hazlii au convins copiii că este binevenit să urmeze exemplele bune.

Am prezentat copiilor şi alte cărţi cu povești din biblioteca noastră, susținând că o carte  este ca o pasăre care zboară oriunde. Biblioteca oferă copiilor posibilitatea de a învăța pe tot parcursul vieții, de a dobândi diverse competențe intelectuale, făcându-i astfel capabili să contribuie la bunăstarea comunității lor.  Comorile bibliotecii noastre pot fi descoperite doar prin lectură.

O poveste despre alte povești

Ana OSTAȘEVSCHI-URECHE,

șef-sector, Filiala „Ovidius”

Nu în fiecare zi apare ocazia de-a scrie o poveste despre alte povești. O poveste în care să ilustrezi toată satisfacția copilului ovidian prezent la numeroasele activități ale serviciului „Să re-auzim povestea”.

În decursul anilor, sfânta zi de Miercuri din povestea „Fata babei și Fata moșneagului” de Ion Creangă chiar are o conotație pentru acest serviciu, care se desfășoară în zi de miercuri, ora 16:00.

Succesul lui 2019 stă pitit în spatele unui parteneriat consecvent dintre Biblioteca „Ovidius” și Asociația împotriva violenței „Casa Mărioarei”.

Zilele de miercuri erau așteptate cu drag, iar revederile au constituit noi încercări de-a ieși din drama propriei povești și de-a se aventura cu eroii de la serviciul „Să re-auzim povestea”.

La Biblioteca „Ovidius”, cei șase copilași au învățat să zâmbească, să lege prietenii cu ceilalți copii, să coloreze personajele în nuanțe vesele. Să fie ei înșiși, să depășească frica de-a se exprima, de-a acționa așa cum consideră ei că este corect.

Împreună cu biblioteca și serviciul „Să re-auzim povestea”, acești micuți au prins poftă de viață și de curiozitate. Au învățat să adreseze întrebări, în care sesizăm interesul față de personaje, noile aventuri ale acestora, iar finalurile triste, pesimiste au fost substituite de unele optimiste, propuse de fiecare în parte.

Teatrul de păpuși a însemnat pentru acești copii – libertate, libertatea de exprimare prin intermediul unui personaj, unde ei erau dirijorii. Interacțiunea dintre personaje e echivalentă cu interacțiunea dintre acești copii, care au observat perspicacitatea pisicii, generozitatea cățelului și istețimea șoarecelui, fără a face o discriminare.

Aici, și-au dezvoltat simțul umorului, după numeroasele snoave cu Păcală și Tândală, citite în luna aprilie. În scuarul bibliotecii au desenat „papucașii zâmbăreți”, toți pe mărimea papucilor pe care îi purtau, în semn că drumul spre Biblioteca „Ovidius” aduce liniște și bucurie în suflet.

Tot vorbind despre păpucași, ajungem la un alt Papuc, unul roșcovan. Cine e Papuc? Nu toată lumea știe. Doar copiii prezenți la serviciul „Să re-auzim povestea" la Biblioteca „Ovidius". Nu e vorba de încălțăminte, ci de el, Motanul-Cotoșmanul din opera lui T. Arghezi.

Copiii nu doar l-au desenat pe pisoi, dar au și concluzionat, atribuindu-și fiecare vocea motănașului: Cotoii sunt agresivi cu mine. Nimeni nu mă iubește. Doar stăpânul mă adoră. Poate să-mi găsesc vreun prieten.

La o altă activitate, aceștia au deprins arta scrisului. Fiecare a pregătit câte o felicitare pentru persoana dragă. Iată ce scrie Alexandra: Dragă mămică, te iubesc, te ador, ești miraculoasă. Te admir pentru grija ce mi-o porți. Azi, toți ghioceii sunt pentru tine!

Cât despre bibliotecă, Liviu susține: Aici mă simt cel mai bine! Enciclopediile îmi fac din ochi. Niciodată nu am văzut atâtea cărți și niciodată nu am crezut că voi ajunge să fiu cititorul lor.

Acest băiețel împreună cu surioara sa au memorizat drumul spre bibliotecă. Pentru ei nu există o zi de miercuri în care să vină la serviciu, pentru ei biblioteca e deschisă în fiecare zi.

Vă întrebați: - Ce face Biblioteca „Ovidius?

Răspunsul e simplu: -Citește!

- Ce citește?

- Bucuria de pe fața utilizatorilor, a acelor copii ce au învățat să zâmbească.

Noroc, frumoasă iarnă!

Lidia CÎSSA,

bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”  

           

Anul acesta avem parte de o iarnă deosebită, un fel de iarnă-primăvară, cu multă lumină și soare zâmbitor, cu temperaturi înalte pentru așa perioadă, deși un geruț nu prea sever ne  pișcă puțin de obraji dimineața și seara. Uneori iarna pare a fi gânditoare, umplând spațiul dintre cer și pământ cu ceață, fără urmă de zăpadă. Iar noi ne întrebăm nedumeriți: pe unde s-a rătăcit iarna adevărată, cea cu multă zăpadă, cu imagini fantastice pe geamurile ferestrelor, cu fulgi pufoși și jucăuși, ce se învârt prin aer asemenea unui „roi de fluturi albi”, cu „troiene călătoare”, ca în pastelurile lui Vasile Alecsandri? Mai ales sunt dornici de asemenea peisaje de iarnă copiii care ard de nerăbdare să se dea cu săniuța, cu schiurile, cu patinele, să se joace cu bulgări de zăpadă, să facă omuleți de zăpadă etc.

Gândindu-mă la copii, observând tristețea din ochii lor, am ajuns la ideea să creez pentru ei o dispoziție și o atmosferă de iarnă adevărată, să completez ceea ce  nu le-a oferit natura în acest sezon – o iarnă bogată în zăpadă, cu toată frumusețea ei. Astfel, am desfășurat la Biblioteca „Hristo Botev”, în data de 22 ianuarie curent, o activitate pe această temă cu copiii de la Academia copiilor „FasTracKids”  - prezentare de carte „Moara de frig” de Dan Coman. Le-am oferit copiilor o scurtă informație despre autor, cu vizualizarea la ecranul mare a imaginilor cu el, cu întâlniri cu cititorii cărților lui, inclusiv cu copiii de la grădinițe și licee. Le-am comunicat și despre pictorul Lică Sainciuc, fiul binecunoscutului artist plastic basarabean, portretist, renumit mai ales prin colecția sa de măști Glebus Sainciuc, care a ilustrat foarte frumos această carte, precum și alte cărți pentru copii, inclusiv „Albinuța”  și primul „Abecedar” cu litere românești de după 1989, cărți scrise de Spiridon Vangheli, Petru Cărare, Grigore Vieru, Constantin Dragomir, Ion Creangă ș.a., folosind de asemenea imagini din cărți și de la ecranul mare.

 Dan Coman este un scriitor  român contemporan, scrie atât proză, cât și poezii, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Cartea „Moara de frig” este o poveste contemporană despre un sat numit Gersa, acesta fiind, de fapt, chiar satul de baștină a scriitorului. O poveste fascinantă! Am lecturat din carte cele mai interesante momente, discutându-le apoi împreună cu copiii. Satul din poveste era deosebit prin faptul că oamenii ce locuiau aici mai mult ca orice iubeau iarna. Și pentru ca  ea să dureze cât mai mult timp, au construit la marginea satului o moară care măcina tot fumul ce ieșea din hornul caselor și-l transforma în frig. Dar să știți că acesta era un frig cu totul special, cum, după cum scria autorul, „nu mai exista altundeva în lume – era un frig moale și plăcut la atingere ca blana unei pisici, un fel de ger albastru în care puteai să stai ore în șir fără să-ți înghețe mâinile, nasul și picioarele”. Locuitorii satului se duceau în fiecare dimineață și își umpleau câțiva saci cu frig de acela pufos ca să le ajungă pe toată ziua și se întorceau bucuroși acasă fiindcă știau că atât timp cât funcționa Moara de fig, iarna va continua. În acest sat locuia și un băiețel pe nume Horică, care, fiind foarte neastâmpărat și vesel, inventa toată ziua ceva. Copiii cu interes au ascultat despre invențiile și năzbâtiile lui Horică, spre exemplu: nodurile de la șiret care nu puteau fi niciodată dezlegate, mașinuțele din care rămâneau doar roțile, scrisul de mână pe care doar el îl putea înțelege ș.a. Cel mai arzători vis al lui era să construiască în mijlocul satului o vacanță de iarnă fără sfârșit în care să încapă toți copiii din lume. Dar cea mai mare șotie a lui Horică a fost cea când într-o zi l-a rugat pe Spiridușul  Bondane, care punea moara în funcțiune, să apropie mai rapid ajunul Crăciunului ca să primească mai repede cadouri, să umble pe la casele oamenilor împreună cu copiii de zăpadă, colindând și urând, lucru care îl plăcea nespus de mult. Cum l-a înduplecat Horică pe Spiriduș, ce i-a adus în schimb și ce a ieșit din această peripeție a lui Horică urmează să citească copiii, dacă le-a plăcut cartea. Ulterior, discutând despre carte, despre iarnă, am folosit jocul „Beautifloor”, copiii au format vesel și rapid  cuvinte  selectate din text sau pe tema „Iarna”, întrecându-se în măiestrie.

 Preșcolarii au rămas impresionați de carte, de iarna din carte  frumoasă, albă și pufoasă, de șotiile vesele ale lui Horică, de omuleții de zăpadă care nu se mai topeau și te puteai juca cu ei în fiecare zi. Am încurajat copiii spunându-le că iarna continuă încă la noi și poate Crăiasa iarnă va reveni și pe meleagurile noastre tot așa de frumoasă, cu fulgi gingași și dulci, cu straiele sale argintii, dar până când ne putem delecta cu cărți despre iarnă care ne bucură ochii și ne fac dispoziție bună, ca niște prieteni adevărați.

Cyberbullying – Siguranța copiilor online

Mila Șeremet, șef servicu, Filiala „Transilvania”

Luna ianuarie este palpitantă și fructuoasă pentru Filiala „Transilvania” a Bibliotecii Municipale  „B.P. Hasdeu”, datorită implicării în Programul educațional O zi altfel, organizat de către Instituția Publică Liceul Teoretic „Gaudeamus”. La prima oră am desfășurat o discuție de Cyberbullying – Siguranța copiilor online, în clasa a IX-a „R3”, diriginte, dna Tatiana Caisîm. Este vorba despre o tematică actuală și importantă, mai cu seamă pentru copii și adolescenții născuți în epoca digitală, care călătoresc prin internet datorită noilor tehnologii în căutare de informație, comunicare, prieteni la modul virtual. Rețelele cele mai solicitate la moment și la care sunt logați au fost numite: Twitter, Odnoklassniki, Facebook, Instagram, WhatsApp, Tik Tok. Întrebarea de ce copii sunt atrași de ,,ținutul fără legi, unde totul este permis”, precum numesc netul Iacopo Casadei și Andrea Bilotto autorii cărții „A fi părinte în vremurile Facebook și WhatsApp”,  a fost una retorică. În fața ecranului copiii se află în largul lor, într-o lume unde sunt înțeleși, siguri pe ei înșiși, liberi.

Or cât ar părea de inofensive și nevinovate, aceste călătorii/tehnologi ascund și anumite pericole/capcane/atacuri pe care nu toți sunt capabili să le gestioneze: expunerea la diferite forme de hățuire cibernetică. Acestea fiind spuse am împărțit clasa în 3 echipe cu aceeași însărcinare: să facem semiotică următoarelor povești: Capra cu trei iezi, Scufița Roșie și Alba ca Zăpada și cei 7 pitici. Astfel, am realizat interactiv transpunerea și depistarea fenomenului hărțuirii online: ademenirea de către străini; „furtul” datelor personale ori ale membrilor familiei; siturile cu acces contra cost. Am demonstrat  prin intermediul eroilor din povești că cel de după ușă, în cazul nostru de cealaltă parte a ecranului poate fi un impostor, un om cu rea voință, cu o identitate falsă. Deschizându-și sufletul copilul este susținut cu: „…și eu sunt în aceeași situație, la fel nu mă înțeleg cu părinții…”. Astfel, manipulând foarte bine cu copilul vulnerabil în căutare de susținere îl aduce la dezbrăcarea la propriu și la figurat de secrete…până când simte momentul de a-l șantaja cu imagini porno, bani… Frica ca să nu afle părinții, școala… este cea care îl ține ostatic, asumându-și vina fără de vină. Fiindcă vinovat este de fapt șantajistul. Spre binele elevilor/copiilor ar fi să apeleze după ajutor unei persoane mai învârstă, de încredere: părinte, profesor, frați; să apeleze telefonul Copilului 116 111; să meargă la Sectorul de Poliție însoțit de un matur.

Ne-am aprofundat un pic în informația pe care o plasăm / distribuim despre un coleg, profesor, poze, text cu conținut denigrator, care se pedepsesc conform legii,  nu numai cei care o plasează, ci și cei care o distribuie în calitate de complici. Pedepsiți sunt părinții prin amenzi care pot fi destul de usturătoare. Cu regret, există și cazuri cu final fatal al copiilor, adolescenților ca urmare a hărțuirii online care pot fi mai periculoase decât cele offline, cauza fiind depistarea infractorului foarte complicată. În privința conturilor, o parte dintre elevi au spus că au mai multe conturi, depinde de intenția, scopul pentru ce le folosesc.  E normal să folosim rețelele de socializare, dar totuși cu prudență ținând cont de regula de aur. Nu deschidem fișiere atașate unor mail-uri necunoscute, pot conține viruși, care odată instalați ne pot distruge calculatorul și  memoriza parola. Nu intrăm în discuții cu persoane necunoscute. Nu ne întâlnim cu o persoană cunoscută pe Internet decât dacă ne însoțește un adult de încredere… Pentru o mai bună desfășurare am folosit metodele: teatralizare, dialogul, întrebarea, intriga, suspansul, au dus la deschiderea și descătușarea celor implicați.

E de dorit ca pe  lângă viața virtuală să nu uităm și de viața reală, ne salutăm, zâmbim, mergem la primblare, ne privim în ochi unii pe alții spunând un Nu răspicat sau un Da cu tandrețe. Desigur, este mult mai ușor să blochezi pe cineva, să-l ștergi din lista de prieteni decât să-i spui direct ceea ce te frământă. Am finalizat pe o notă pozitivă enumerând o parte dintre avantajele Internetului printre care: reduce distanța; economisește timpul; accesul rapid la sursa de  informație, metodă de promovare, căutare…

P.S. Concomitent în bibliotecă s-au desfășurat două activități: Siguranța online, formator, Victoria Gribineț, psiholog, Departamentul copii, Centrul Internațional „La Strada” împreună cu Tatiana Botezatu, psiholog la Instituția Publică Liceul Teoretic „Gaudeamus”cu participarea clasei a V-a, diriginte Victoria Olar și Ținuta scenică, formator Dana Ciobanu, actriță la Teatru „Geneza Art”, prezentatoare la Jurnal TV. Aceleași teme au fost realizate în paralel și cu elevii clasei a VI-a, diriginte Ala Motruc de la aceeași Instituție Publică Liceul Teoretic „Gaudeamus”.

Salonul de lectură „Dialoguri…”

Ludmila Capița, sef serviciu, Filiala „Transilvania”

 „Ceea ce face succesul unei cărți , este să o citești din curiozitate.  Ceea ce îi face glorie, este să o recitești pentru a-ţi hrăni sufletul". (Alfred de Vigny)

            

     Anul 2020 este declarat Anul Lecturii. În acest context, la 21 ianuarie, Filiala „Transilvania” în parteneriat cu Liceul Teoretic „Gaudeamus” a dat start unui nou serviciu Salonul de lectură  „Dialoguri…” Scopul serviciului este promovarea Lecturii,  valorificarea scriitorilor autohtoni și transformarea cititului într-un obicei zilnic.

     Amfitrioana salonului, dna Alexandra Tănase, profesoară de limba și literatura română a fost acea care a moderat prima ședință a Salonului - Ringul intelectual cu genericul „Al meu nume o să-l poarte...” Întrebările propuse au cuprins trei blocuri: Creația, opera, viața literară a lui Mihai Eminescu; Despre Limba română și Literatura română, din ceea ce se învață în programa școlară.                                                                                                                                            

     Au participat trei echipe câte 6 persoane. Echipa „Soare” – Mihailov Maria, Timofei Alexandra, Prutean Maxim, Podoprigora Andreea, Maimescu Andreea, Ianițchi Valeria (clasa XI-a lm); Echipa „Codrul”: Postolachi Ariadna, Mihalcean Gabriela; Ciuchitu Ludmila, Beregoi Vlad; Doroftei Dragoș, Bantea Nicoleta (clasa 10-a real); Echipa „Luna”: Lupu Valeria, Enaliev Alexei, Ciorbă Maria, Copaci Cătălina, Sârbu Marcu, Sârbu Bogdan (clasa 11-a lm) și susținătorii lor.                                                                          

     Invitați de onoare au fost dna Tatiana Ponomari, director adjunct, dna Tatiana Eni și dna Aurelia Ababii, profesoare de limba și literatura română, Liceul Teoretic „Gaudeamus”.

     Jurații și suporterii au fost impresionați de răspunsurile complete oferite de participanți și de faptul că se reacționa foarte rapid, deși se oferea doar un minut pentru reflectare.

     Toți au fost buni, dar orice competiție își are învingătorii ei. Locul I i-a revenit echipei „Codru”, echipa „Soare” - locul II, Echipa „Luna” – Locul III.                                                                           

     Pe lângă diplome participanții au primit și premii cu diferite nominații pentru:  

·                     „Cea mai bună ținută lingvistică” / cartea „Ștefan cel Mare”, autor Alexandru V. Boldur – i-a revenit Valeriei Lupu;

·                     „Cel mai ingenious răspuns” / cartea „Ștefan cel Mare”, autor Alexandru V. Boldur – Cristina Zmeu; „Cel mai complet răspuns” / cartea „Mihai Viteazul”, autor                       P. P.  Panaitescu – Cornelia Cioban, Andreea Podoprigora;

·                     „Cel mai activ participant” / cartea „Mihai Viteazul”, autor       P.P. Panaitescu – Ariadna Postolachi, Maria Mihailov, Valeria Lupu;

·                     „Cel mai activ susținător” / cartea „Mihai Viteazul”, autor P. P. Panaitescu – Laura Pântea.                                                                                                                                        

Dna Tatiana Ponomari, director adjunct a Liceului Teoretic „Gaudeamus” a felicitate participanții  concursului și a invitat liceeni să participe în continuare  la cele patru activități ce se vor desfășura în cadrul Decadei „Limbii române”  în incinta liceului, adăugând: „Mi-ar plăcea în urma activităților pe care le faceți, să deveniți mai bogați spiritual și să vedeți practic cum toți colegii mici și mari se implică în activități, ne pare foarte bine că vă putem sensibiliza prin aceste activități extrașcolare și dacă măcar un pic a-ți progresat în cunoașterea limbii române este beneficiul vostru”. 

Ringul intelectual ne-a ajutat să descoperim plăcerea de lectură a elevilor, „deschizând încă o dată ochii” celor prezenți, precum că lectura e unul dintre cele mai sigure mijloace de formare a personalității.

Педагог и Человек - Надежда Васильевна Кара

Larisa Barabaș,

șef sector,  Filiala „Hristo Botev"

Писать о людях талантливых, высокопрофессиональных и очень приятных во всех отношениях сплошное удовольствие, но имеются и определенные сложности, так как всегда опасаешься что-то важное упустить, о чем-то существенном забыть, не суметь выразить обычными словами тот высокий уровень „необычности", „нестандартности" этой личности. С подобными чувствами начинаю я этот очерк, где попытаюсь рассказать и выразить благодарность Человеку и Педагогу - Надежде Васильевне Каре, за ее многогранную деятельность, за свет знаний, который она несет долгие годы профессиональной жизни, за участие в работе болгарской Библиотеки „Христо Ботев" и просто за присутствие столь светлого человека в нашей судьбе.

Путь к вершинам профессионализма был, как у всех и каждого, непростым и продолжительным. Окончив Кишиневский гоударственный универитет, факультет русской филологии, Н.В. Кара продолжила свое обучение на специализированных курсах гидов-переводчиков (болгарский язык) в Москве, где и проработала в данном качестве два года в системе „Интурист". В то время (1972-74 гг) по мнению очень многих людей эта служба была на редкость престижной и интересной, но как рассказывает сама Н.В. Кара: - „Я всегда чувствовала, что мое призвание преподавать, либо заниматься наукой". Через два года она становится преподавателем в стенах родной Alma mater на долгие и успешные в профессиональном плане годы, попутно совершенствуясь в выбранной специальности и продолжая свое постуниверситетское образование. В 1980-83 гг последовали годы Докторантуры в Городе Ленинграде, ныне Санкт-Петербург (Россия); В 1994-96 гг специализация на кафедре болгарского языка при Госуниверситете „Св. Кирилл и Мефодий" в г. Велико Търново (Болгария), в 1997 г (сентябрь - декабрь) специализация по социолингвистике в Госуниверситете "Климент Охридски" в Софии, затем на протяжении трех лет Международные курсы для специалистов болгарского языка в Габрово (Болгария).

 До 2007 г. Н.В. Кара уже доктор-конференциар преподавала на родной Кафедре филологии, а затем переходит на службу в Академию наук Молдовы в качестве научного сотрудника высшей категории, где трудится и поныне в отделе „Этнических меньшинств", в группе „Этнография болгар". Надежда Васильевна является автором большого количества, монографий, научно-исследовательских статей и материалов, а также книг, учебников и методических разработок. С 1997 г. и по 2015 г. она являлась заместителем председателя Научного общества болгаристов Молдовы при Академии наук, а 2014 -2017 гг - редактором издания „Revista de Etnologie și Culturologie".

 За большие заслуги в исследовании и преподавании болгарского языка в Молдове Н.В. Кара награждена медалью „Паисий Хилендарский" Республики Болгария.

Надежда Васильевна вот уже долгие годы является преподавателем болгарского языка Воскресной школы при Библиотеке „Христо Ботев" и за сухим языком описания всего достигнутого стоит очень интеллигентный, разносторонне образованный, эрудированный и обаятельный человек. Как много успевает дать она в процессе обычного языкового занятия: это и история болгар-переселенцев, малознакомые, но интересные факты из жизни Болгарии, ссылки на мировую художественную литературу и биографии выдающихся людей, все перечислить просто невозможно, поэтому ставлю многоточие... Как много благодарных воспитанников данной школы (всех возрастов!) приходят к нам со словами признательности за таких учителей в наших стенах!

            Хочу выразить от всего коллектива Библиотеки „Христо Ботев" по случаю юбилея милой и обаятельной Надежде Васильевне самые теплые и искренние пожелания крепкого здоровья, больших жизненных сил, светлого и плодотворного дальнейшего пути! Убеждены, что высокий профессионализм и компетентность во всех областях принесут еще много пользы в благородном процессе „...сеять разумное, доброе, вечное...". Многая лета и Честит рожден ден!

Biblioteca și micii promotori ai culturii

Angela Vintilă,

 șef filială, Filiala „M. Ciachir”

„Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni

un laborator nesfârșit de idei şi imaginații.”  Mihai Eminescu

În șirul evenimentelor consacrate Zilei Culturii Naționale și comemorarea marelui poet Mihai Eminescu, s-a aliniat și biblioteca noastră, pregătind un program cu dedicație și multe forme cognitiv- distractive pentru elevi. De comun acord cu profesorii Liceului Teoretic  „Ștefan cel Mare”, am decis să interacționăm la organizarea  programului în incinta Filialei „M.Ciachir”.

Evenimentul a început cu comemorarea poetului, opera căruia a rămas drept una inestimabilă, fiind o sursă  inepuizabilă de inspirație pentru noi toți. După, a urmat o scurtă relatare despre importanța evoluării culturii la tânăra generație, precum și despre declararea anului 2020 - Anul Lecturii. S-a vorbit mult despre importanța lecturii, în urma căreia, am realizat jocuri și teste.

Un dar frumos adus bibliotecii și realizat cu multă stăruință, mici cărți handmade, de către elevii cl.3, fiind îndrumați de dna Liliana Bădărău, diriginta clasei. Alexandrina Beșleagă, Ana Revenco și Taisia Toma au prezentat câte o poveste și s-au prestat deja în calitate de autoare. Micile sale „opere” au fost realizate după toată legea, fiind copertate cu indicația numelui de autor, titlu și instituția. O adevărată muncă la această vârstă dar și pasiune au demonstrat prin acest gest.

Stimularea lecturii poate fi preluată prin jocuri de înviorare. Astfel, am procedat și noi,   propunând elevilor să completeze un chestionar: fișa de lectură, de unde am și aflat preferințele literare. Biblioteca a fost și rămâne instituția care susține şi promovează capacitățile creative ale copiilor.  Ne bucură faptul că de fiecare data descoperim copii talentați, dornici de a crea și promova frumosul prin aplicarea noilor idei.

În aceeași zi, a mai avut loc o întâlnire în cadrul clubului ,,Veranda Literară”, aici adolescenții de la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare" și Liceul Teoretic „Socrate” au despre viața poetului Mihai Eminescu. A avut loc o seară nu doar artistică, ci și de informare, evidențiind importanța moștenirii lăsate de către domnia sa „Luceafărul poeziei românești“.

Acești tineri au demonstrat, că sunt vrăjiți de carte, sunt purtați de aceasta în universul minunat al cunoașterii. Noi, cei maturi suntem datori să îndrumăm pașii tinerelor mlădițe pe acest nou drum, plin de neprevăzut.

Eminescu în limbajul mimico-gestual

Natalia Corghencea, șef sector, Centrul Academic Internațional Eminescu

Opera poetului Mihai Eminescu este îndrăgită de la mic la mare, începând cu grădinița și continuând pe parcursul vieții. Ea este tradusă în peste 60 de limbi străine, ceea ce ne permite a spune cert, că este îndrăgită în orice colț al lumii.  Indiferent de limba în care este tradusă poezia eminesciană, sună la fel de  melodios și plăcut. Ne-au demonstrat-o și tinerii de la Școala Specială Nr. 12 pentru Copii Hipoacuzici și Surditate Tardivă, care au fost la Centrul Academic Eminescu, în cadrul Eminescienei 2020.

Tineri cu chip frumos, deștepți și foarte curioși au venit să cunoască ce reprezintă Centrul Eminescu la frumoasa vârstă de 20 ani. Aceștia au fost însoțiți de către doamnele Eudochia Brașoveanu – psihopedagog, Olga Sirițeanu – profesor de limba română și Zinaida Fedoșcenco – translator. Oaspeții noștri au binevoit să începem cu prezentarea spectacolului literar-muzical „Dragă ne este poezia lui Eminescu”. Cu ajutorul translatorului, în limbajul mimico-gestual au evoluat mai mulți tineri. Anastasia Babenco a recitat poezia „De parcă te ascultă Eminescu”, Maria Bălteanu a recitat poezia „Rugăciune”. Ne-a uimit plăcut Anton Percic, prin cântecul  „Eminescu”, interpretat în limbajul mimico-gestual. Gabriela Ichim a interpretat în același limbaj dar și cu rupturi de voce, romanța „Pe lângă plopii fără soți”. Noi, bibliotecarii, i-am ascultat cu mare plăcere pe acești tineri dotați, care prin cunoștințele sale au demonstrat că opera marelui poet este la fel de melodioasă și în limbajul non-verbal. După ce și-au demonstrat abilitățile artistice, au asistat cu un interes deosebit la lecția susținută de către bibliotecara Maria Chirilă și directorul CAIE Elena Dabija. Dna Dabija i-a salutat și încurajat pe acești tineri minunați să citească opera lui Eminescu mereu, căci ea e cea ce ne face să ne simțim bine și ne duce faima în lume. Doamna Maria Chirilă le-a povestit despre deschiderea Centrului Eminescu, despre partenerii, succesele și proiectele noastre. Le-a prezentat colecția inedită de care dispunem, le-a demonstrat cea mai mare și cea mai mică carte din colecția CAIE, le-a demonstrat opera eminesciană în grafică, pictură, sculptură, numismatică, filatelie, medalistică. 

O vizită pentru a cunoaște Centrul Eminescu și opera eminesciană, e foarte puțin. Parteneriatul nou, cu Școala Specială nr. 12 ne bucură mult, urmează să ne revedem în multe alte activități, deoarece copiii acestei instituții au plecat cu privirile neîmplinite, pline de curiozitate ce urmează a fi satisfăcută.

Povestea ingenioșilor din clasa a IV-a

Ana Ostașevschi-Ureche,

 șef sector, Biblioteca „Ovidius”

Povestea lor a început o dată cu regenerarea naturii, cu suflul notelor muzicale ce au încântat auzul tuturor călătorilor din troleibuz în acea zi de unu martie 2019.

Ghidați de această fericire sosită de rând cu primăvara, ei, elevii clasei a IV-a de la gimnaziul nr. 53 împreună cu învățătoarea, Natalia Rufanda au acceptat să continuie feeria poveștii la Biblioteca „Ovidius”.

Astfel, au devenit nu doar fanii muzicii lui Eugen Doga, dar și a literaturii, a unei cărți frumos ilustrată, metaforic scrisă despre „Prietenii mei dragi”, care a devenit o carte selectă a programului de lectură „Chișinăul citește, 2019”, categoria copii.

Citind cu aviditate fiecare întâmplare a lui Joy și Amur, discutându-le în timpul pauzelor cu bunul lor dascăl au conștientizat că subiectul intrigă, iar gândurile lor au prins un alt contur: „Ce-ar fi, dacă...?”

Din capătul celălalt, răsuna parcă același ecou arhiplin de primăvară: „Ce-ar fi, dacă am organiza o întâlnire cu compozitorul Eugen Doga și cei mai bravi cititori ai bibliotecii?”

Atunci când există două astfel de năzuințe ele se contopesc ușor și dau formă realității.

Ingenioșii din clasa a IV-a au format două tabere, cea a actorilor în devenire, unde Joy și Amur fluturau din lăbuțe și aruncau replici prin întreaga sală de lectură a bibliotecii „Ovidius” și cea a susținătorilor, care având mâinuțe de aur, nu doar i-au aplaudat în tropote, dar au și brodat un portativ de amintire pentru compozitorul Eugen Doga.

Fericirea a cuprins toată suflarea prezentă în bibliotecă. Zâmbetele puteau lesne a fi citite pe fața lui Eugen Doga, care a fost martorul unei altfel de interpretări ale cărții, dar și pe fața dascălului care schița mulțumirea și sesiza roadele muncii statornice. Aceeași înfățișare o aveau și copiii, ei, la fel ca și personajele simțeau izbânda, cât despre bibliotecari, zâmbetul lor însemna recunoștință, bucuria unei noi împliniri.

În acea zi, povestea se considera a fi scrisă, urma doar formula finală: „M-am urcat pe-o roată și v-am spus povestea toată”, dar n-a fost să fie...căci astfel de copii optează pentru noi aventuri.

Iar cei care relatează nu au decât să noteze volumul II.

Și cum în orice al doilea volum al unei cărți locul întâmplărilor e într-un spațiu necunoscut, așa și în povestea noastră. Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” a lansat Ringul intelectual  în baza cărții „Prietenii mei dragi” de Eugen Doga, iar toți cei din cartierul Telecentru și-au dat întâlnire la Biblioteca „Maramureș”, pentru a duce o luptă de înțelepciune și memorie: „Să vedem cine e Joy? ” sau „Cu ce se ocupă Amur?”.

Curajoșii din a IV-a au acceptat provocarea, nu înainte de a demonstra viitorilor concurenți cât sunt ei de perseverenți în ale teatrului.

Povestea noastră e și despre optimism, fiindcă însoțiți de învățător și bibliotecar, discipolii dnei Natalia Rufanda și cititorii Bibliotecii „Ovidius” au devenit învingători în ambele runde ale ringului, cel îmbobocit de floare și cel cu covorașe multicolore.

Cu victoria în brațe s-au întors în clasa lor pentru a-și continua activitățile, fiind fermi convinși că aceasta-i ultima frază din poveste, dar înainte mult mai este...

Așa a urmat Gala Laureaților 2019, unde asemeni unor prinți și prințese au pășit pe covorul roșu, însoțiți de ecoul aplauzelor. La pieptul lor s-a așezat ca o pecete a succesului, medaliile de aur, pe care erau gravate cuvinte mult mai însemnate decât cele magice „Cititorul anului 2019”.

Cu această fericire „Prietenii mei dragi”, noi urcăm pe acea roată și vă zicem că „aceasta e povestea toată!”.