Lidia CÎSSA,
bibliotecar, Filiala „Hristo Botev”
Anul acesta avem parte de o iarnă deosebită,
un fel de iarnă-primăvară, cu multă lumină și soare zâmbitor, cu temperaturi
înalte pentru așa perioadă, deși un geruț nu prea sever ne pișcă puțin de obraji dimineața și seara.
Uneori iarna pare a fi gânditoare, umplând spațiul dintre cer și pământ cu
ceață, fără urmă de zăpadă. Iar noi ne întrebăm nedumeriți: pe unde s-a rătăcit
iarna adevărată, cea cu multă zăpadă, cu imagini fantastice pe geamurile
ferestrelor, cu fulgi pufoși și jucăuși, ce se învârt prin aer asemenea unui „roi de fluturi albi”, cu „troiene călătoare”, ca în pastelurile lui
Vasile Alecsandri? Mai ales sunt dornici de asemenea peisaje de iarnă copiii
care ard de nerăbdare să se dea cu săniuța, cu schiurile, cu patinele, să se
joace cu bulgări de zăpadă, să facă omuleți de zăpadă etc.
Gândindu-mă la copii,
observând tristețea din ochii lor, am ajuns la ideea să creez pentru ei o
dispoziție și o atmosferă de iarnă adevărată, să completez ceea ce nu le-a oferit natura în acest sezon – o
iarnă bogată în zăpadă, cu toată frumusețea ei. Astfel,
am desfășurat la Biblioteca „Hristo Botev”, în
data de 22 ianuarie curent, o activitate pe această temă cu copiii de la Academia
copiilor „FasTracKids” - prezentare de carte „Moara de frig” de Dan Coman. Le-am oferit
copiilor o scurtă informație despre autor, cu vizualizarea la ecranul mare a
imaginilor cu el, cu întâlniri cu cititorii cărților lui, inclusiv cu copiii de
la grădinițe și licee. Le-am comunicat și despre pictorul Lică Sainciuc, fiul
binecunoscutului artist plastic basarabean, portretist, renumit mai ales prin
colecția sa de măști Glebus Sainciuc, care a ilustrat foarte frumos această
carte, precum și alte cărți pentru copii, inclusiv „Albinuța”
și primul „Abecedar” cu litere românești de după
1989, cărți scrise de Spiridon Vangheli, Petru Cărare, Grigore Vieru,
Constantin Dragomir, Ion Creangă ș.a., folosind de asemenea imagini din cărți
și de la ecranul mare.
Dan
Coman este un scriitor român
contemporan, scrie atât proză, cât și poezii, atât pentru copii, cât și pentru
adulți. Cartea „Moara de frig” este o poveste
contemporană despre un sat numit Gersa, acesta fiind, de fapt, chiar satul de
baștină a scriitorului. O poveste fascinantă! Am lecturat din carte cele mai
interesante momente, discutându-le apoi împreună cu copiii. Satul din poveste
era deosebit prin faptul că oamenii ce locuiau aici mai mult ca orice iubeau
iarna. Și pentru ca ea să dureze cât mai
mult timp, au construit la marginea satului o moară care măcina tot fumul ce
ieșea din hornul caselor și-l transforma în frig. Dar să știți că acesta era un
frig cu totul special, cum, după cum scria autorul, „nu mai exista altundeva în lume – era un frig
moale și plăcut la atingere ca blana unei pisici, un fel de ger albastru în
care puteai să stai ore în șir fără să-ți înghețe mâinile, nasul și
picioarele”. Locuitorii satului se duceau în fiecare dimineață și își umpleau
câțiva saci cu frig de acela pufos ca să le ajungă pe toată ziua și se
întorceau bucuroși acasă fiindcă știau că atât timp cât funcționa Moara de fig,
iarna va continua. În acest sat locuia și un băiețel pe nume Horică, care, fiind
foarte neastâmpărat și vesel, inventa toată ziua ceva. Copiii cu interes au
ascultat despre invențiile și năzbâtiile lui Horică, spre exemplu: nodurile de
la șiret care nu puteau fi niciodată dezlegate, mașinuțele din care rămâneau
doar roțile, scrisul de mână pe care doar el îl putea înțelege ș.a. Cel mai
arzători vis al lui era să construiască în mijlocul satului o vacanță de iarnă
fără sfârșit în care să încapă toți copiii din lume. Dar cea mai mare șotie a
lui Horică a fost cea când într-o zi l-a rugat pe Spiridușul Bondane, care punea moara în funcțiune, să
apropie mai rapid ajunul Crăciunului ca să primească mai repede cadouri, să
umble pe la casele oamenilor împreună cu copiii de zăpadă, colindând și urând,
lucru care îl plăcea nespus de mult. Cum l-a înduplecat Horică pe Spiriduș, ce
i-a adus în schimb și ce a ieșit din această peripeție a lui Horică urmează să
citească copiii, dacă le-a plăcut cartea. Ulterior, discutând despre carte,
despre iarnă, am folosit jocul „Beautifloor”,
copiii au format vesel și rapid
cuvinte selectate din text sau pe
tema „Iarna”, întrecându-se în măiestrie.
Preșcolarii
au rămas impresionați de carte, de iarna din carte frumoasă, albă și pufoasă, de șotiile vesele
ale lui Horică, de omuleții de zăpadă care nu se mai topeau și te puteai juca
cu ei în fiecare zi. Am încurajat copiii spunându-le că iarna continuă încă la
noi și poate Crăiasa iarnă va reveni și pe meleagurile noastre tot așa de
frumoasă, cu fulgi gingași și dulci, cu straiele sale argintii, dar până când
ne putem delecta cu cărți despre iarnă care ne bucură ochii și ne fac
dispoziție bună, ca niște prieteni adevărați.
