Valentina Astafi, bibliotecar, Filiala „Onisifor Ghibu”
Ziua Internațională a
Copiilor Victime ale Agresiunii este marcată la 4 iunie, pentru a atrage
atenția asupra impactului distructibil al conflictelor armate asupra copiilor, pentru
a recunoaște suferințele lor. Copii sunt cele
mai dese victime ale abuzurilor fizice, mentale și emoționale. Ei au nevoie de
pace și de protecție în orice moment.
Respectarea tuturor
drepturilor copiilor conduce la ameliorarea situației la nivel international.Cu
cât cunoaștem mai multe despre consecințele violenței asupra copiilor, cu atât
devine mai clară esențialitatea nevoii morale de a aborda această problemă.
Raportul global „Ascuns la Vedere - O analiză statistică a
violenței asupra copiilor”, oferă datele statistice privind
violența asupra copiilor și confirmă amploarea zguduitoare a abuzului fizic,
sexual și emoțional la care sunt supuși copiii în toată lumea.
Expunerea la violență în
timpul copilăriei are consecințe exclusiv negative asupra sănătății fizice și
mentale. Dovezile sugerează și faptul că întreaga societate poate fi vătămată
atunci când copiii suferă în acest mod. Victimele
agresiunii sunt mai susceptibili la simptomele de depresie și anxietate, au o
stimă de sine scăzută, se simt singuri, își pierd interesul pentru școală.
Formele de violență pot să se includă
reciproc, astfel încât să conțină atât cea fizică / emoțională, sau neglijarea.
Tipurile de violență:
Violența împotriva copiilor poate
îmbrăca următoarele forme:
·
Fizică;
·
Psihologică;
·
Sexuală.
Violența
fizică – cuprinde modalitățile de agresare a copiilor de către adultul în
grija căruia se află el, sau de oricare altă persoană, care poate provoca
diferite leziuni sau maltratări copilului.
Cele mai
dese forme de violență fizică pot fi manifestate prin:
- expunerea
la munci grele, care depășesc capacitățile fizice ale copilului;
- aplicarea
loviturilor cu mâina sau cu obiecte;
- punerea
copilului în genunchi;
- provocarea
arsurilor;
Violența psihologică – modalitate
de acţionare psihică asupra copilului, unică sau repetată, atitudine
neglijentă,diferite comportamente ale părinţilor sau îngrijitorilor care
provoacă copilului deformări ale autoaprecierii, pierderea încrederii în sine
şi care complică procesul de dezvoltare şi socializare a copilului.
Cele mai
dese forme de manifestare ale violenței psihologice sunt :
-izolarea
- respingerea;
- coruperea;
- ignorarea;
- terorizarea.
Violența de
tip sexual – antrenarea copilului într-o activitate realizată
cu intenția de a produce plăcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale
unui alt copil, care, prin vârstă şi dezvoltare, se află față de el într-o relație
de răspundere, încredere sau putere.
Consecințele violenței:
- Decesul copilului;
- Vătămări corporale grave;
- Capacitate cognitivă: Incompetența lingvistică;
- Sindromul stresului posttraumatic;
- Probleme de sănătate mentală: Depresia, tulburările de
anxietate, tulburările de nutriție și suicidul sunt toate asociate cu violența
psihologică în timpul anilor de formare din copilărie
- Comportamentale neadecvate: alcoolism, abuz de substanțe
toxice și de implicare în activități sexuale cu risc crescut în anii ce urmează
episoadelor de violență.
- Boli fizice: boli cronice cardiace, pulmonare sau
hepatice, obezitate, tensiune arterială și nivel ridicat de colesterol
Concluzie:
Violența reprezintă o
încălcare severă a drepturilor copiilor și constituie una dintre cele mai grave
amenințări pentru viața, supraviețuirea și dezvoltarea copiilor. Violența
verbală este percepută ca fiind cea mai răspândită în Republica Moldova
comparativ cu alte tipuri de violență (fizică, sexuală), dar este și cea mai
tolerată formă de abuz. Abuzul fizic și verbal este perceput ca fiind mai
răspândit în familie, dar sensibilizează mai mult dacă copilul este abuzat în
cadrul instituțiilor de învățământ.
În consecință, problema
violenței trebuie tratată atât din perspectivă socio-economică cât și morală.
Cu toate acestea, rămân încă multe de făcut pentru a pune în aplicare
diferite legi și politici, a dota
părinții cu aptitudinile potrivite pentru a-și crește copiii într-un mod
pozitiv, a dezvolta servicii comunitare în sprijinul copiilor victime și a face
sistemul de justiție mai sensibil la drepturile și nevoile lor.