Svetlana Rotaru, bibliotecar, Filiala „Transilvania”
Republica Moldova a creat un cadrul legal și instituţional2 de prevenire şi combatere, iar
eforturile sunt coordonate de Comitetul National Antitrafic. Republica Moldova și-a asumat un șir de obligaţii cu privire la
combaterea traficului de ființe umane, semnând și ratificând convenţii
internaţionale şi regionale în acest sens, cum ar fi Protocolul privind prevenirea, reprimarea
şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, Convenţia Consiliului Europei
privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane și Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate. Traficul de fiinţe umane constituie o încălcare a libertății și demnității individuale și
este o formă gravă de infracțiune, care are consecinţe majore asupra vieţii şi sănătății
ființei umane, continuând să reprezinte o ameninţare la securitatea şi
dezvoltarea durabilă a societății contemporane, precum şi un pericol
transnaţional. În contextul globalizării, tipurile şi formele de manifestare
ale traficului de fiinţe umane devin tot mai complexe3.
Printre principalele provocări cu care se confruntă actorii implicați în lupta
împotriva traficului de fiinţe umane au fost identificate: date limitate de
cercetare, fluxuri mixte de imigranți, nivelul insuficient de identificare a
victimelor, frica de a colabora cu autoritățile, barierele culturale, cultura
legală limitată, insuficienţa şi capacitatea redusă a cadrelor naționale.
Totodată, făcând referire la profilul victimei traficului de ființe umane,
conform rapoartelor instituțiilor de resort din Republica Moldova, dar și a
cercetărilor realizate de ONG-urile din țară, femeile sărace din zonele rurale,
fără profesie, constituie principalul grup de persoane traficate din Moldova. Sărăcia, șomajul și
lipsa de oferte pe piața muncii sunt motivele care îi fac pe tineri să plece
peste hotare și să accepte ofertele dubioase ale traficanților. Violența în
cadrul familiei este și ea adesea unul dintre factorii determinanți ai
traficului de ființe umane. Republica Moldova rrămâne o țară de origine, într-o măsură mai mică – o ţară de tranzit. În
ultimii ani au fost înregistrate cazuri în care Republica Moldova a fost şi
ţară de destinaţie. Din perspectiva ţărilor de destinaţie pentru cetăţenii
noştri, geografia acestora în ultimii ani este în continuă schimbare, rezumată
la apariţia unor destinaţii noi şi dispariţia altora. Țările de destinaţie
continuă să fie Federaţia Rusă, Turcia, Ucraina, regiunea Ciprul de Nord şi
Emiratele Arabe Unite . Însă, se evidenţiază şi alte destinaţii noi precum
Israel, Azerbaidjan, Austria, Norvegia, Elveția ș.a. De asemenea, s-au
înregistrat cazuri în spaţiul Uniunii Europene, și anume: Germania, Cehia,
Italia, România, Spania, Polonia, Franţa, Grecia. Totodată, menţionăm că,
potrivit datelor statistice ale Ministerului Afacerilor Interne, în ultimii ani
se înregistrează creşterea numărului de victime, exploatate în interiorul ţării
şi în unitățile administrativ-teritoriale din partea stângă a Nistrului. Dacă analizăm situația și problemeler, atunci reese că, pe parcursul anilor
de implementare a politicilor de prevenire şi combatere
a traficului de fiinţe umane, instituţiile competente ale statului au acumulat
experiență în domeniul de referinţă. Republica Moldova este parte la Convenţia
Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane,
Convenţia ONU împotriva criminalităţii organizate transnaţionale şi a
Protocolului adiţional privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului
de persoane, în special al femeilor şi copiilor. De asemenea, este parte la
Convenţia Consiliului Europei privind asistența judiciară reciprocă în materie
penală, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Convenţia Consiliului
Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor
sexuale etc. Prevederile actelor internaţionale au fost transpuse în cadrul legal naţional prin adoptarea de către
Parlamentul Republicii Moldova în octombrie 2005 a Legii privind prevenirea şi
combaterea traficului de fiinţe umane şi, anume, prin dezvoltarea şi aprobarea
actelor normative de implementare. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18
aprilie 2002 defineşte traficul de fiinţe umane drept infracțiune prin
art. 165, intitulat „Traficul de ființe umane4”,
și prin art. 206, intitulat „Traficul de copii”. În Codul penal al
Republicii Moldova există, prevederi referitoare la infracțiunile conexe
traficului de fiinţe umane, cum ar fi: utilizarea rezultatelor muncii sau
serviciilor unei persoane care este victimă a traficului de fiinţe umane
(art. 1651), sclavia şi condiţiile similare sclaviei
(art. 167), munca forțată (art. 168), scoaterea ilegală a copilului
din țară (art. 207), recurgerea la prostituţia practicată de un copil
(art. 2082), proxenetismul (art. 220), publicitatea în
scopul obținerii ilegale de organe, țesuturi și celule umane sau privind
donarea ilicită a acestora (art. 2131), trafic de organe
(art. 158), organizarea cerșetoriei (art. 302), organizarea migrației
ilegale (art. 3621). Pentru Republica Moldova perioada de tranziție din anii 90, a determinat o
criză economică profundă, fapt care a plasat Moldova în topul celor mai sărace
țări din Europa Centrală și de est, inclusiv din spațiul Comunității Statelor
Independente.5 Astfel, ajungem să
vorbim despre un sistem social degradat feminizarea sărăciei, a șomajului și a
analfabetizmului, despre o situație dezavantajoasă a femeii pe piața muncii și
inegalitatea veniturilor, factori care determină femeile să caute surse
alternative de existență peste hotarele țării. Pentru populația rurală migrația
este percepută drept o strategie de supravețuire. Deci, factorii principali care contribuie la favorizarea
traficului de ființe umane sunt: amplasarea geografică. Moldova este țară de
origine, de tranzit și de destinație, ceia ce favorizează dezvoltarea
traficului. Influența negativă a sărăciei se manifestă prin: reducerea posibilității
de a-și continua studiile; micșorarea numărului locurilor de muncă. Abuzul și
disfuncționalitatea familială, lipsa de comunicare în familie și dezintegrarea
socială.
Așadar,
principala cauză a plecării femeilor peste hotare în căutarea unei munci mai
plătite decât acasă este sărăcia și lipsa unei perspective clare de asigurare a
familiei și a unui trai decent. Alte motive sunt, lipsa de bani pentru a
asigura studiile copiilor, dorința de a procura o locuință sau un mijloc de
transport, care ar putea deveni o sursă de existență.6
La
2 iunie 2016, în cadrul Centrului de asistență și protecție pentru victimele și
potențialele victime ale traficului de fiinţe umane din muncipiul Chișinău a
fost inaugurat un serviciu specializat pentru copii victime şi potenţiale
victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi traficului de fiinţe umane,
care oferă plasament temporar, de criză sau plasament de lungă durată. Conform
cadrului legal în vigoare, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
este responsabil de efectuarea tuturor acţiunilor ce ţin de pregătirea şi
demararea procedurilor de repatriere, fiind în acest sens prevăzute anual
resurse financiare în bugetul de stat. Pentru
implementarea eficientă și monitorizarea politicii în domeniul prevenirii
și combaterii traficului de fiinţe umane a fost elaborată Strategia
de comunicare a Secretariatului permanent al Comitetului național pentru
combaterea traficului de ființe umane cu actorii implicați, a cărei misiune
este să asigure o comunicare interinstituţională între toţi actorii antitrafic
şi vizibilitatea/transparenţa rezultatelor obţinute. Un instrument eficient de
comunicare/ informare a devenit pagina webwww.antitrafic.gov.md. Provocările menționate mai sus necesită consolidarea
eforturilor comune ale autorităţilor administraţiei publice și ale
organizaţiilor neguvernamentale naţionale, cooperarea cu alte state şi cu
organizaţii internaţionale competente, pentru a menţine şi dezvolta o politică
coerentă şi sistemică în acest domeniu. Ca răspuns, Guvernul îşi asumă
angajamentul, prin aprobarea prezentei Strategii, să atingă obiectivele de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane stabilite în conformitate
cu paradigma celor 4P ai politicii – recomandată de standardele internaţionale
în acest domeniu: prevenire, protecţie, pedepsire, parteneriat – pentru a
răspunde provocărilor.
Acţiunile de
informare a copiilor de vârstă școlară se realizează de către cadrele
didactice, în conformitate cu programa şcolară, care încurajează studiul
subiectului ce ţine de traficul de ființe umane şi metodele de autoapărare ca
parte a activităţilor extraşcolare în instituțiile de învățămînt primar și
secundar general. Tematica dată este completată cu alte teme, cum ar fi
egalitatea de șanse între femei și bărbați, drepturile omului şi demnitatea
umană. Suplimentar, în școli, biblioteci, se organizează tabere de vară pentru copii,
instituții rezidențiale de plasament organizaţiile neguvernamentale desfăşoară
o varietate de activități interactive privind prevenirea traficului de ființe
umane şi a fenomenelor conexe din contul asistenţei tehnice internaţionale.
Aceste măsuri sunt completate de teatrul social prin spectacole tematice,
concursuri şi expoziţii de opere de artă, foto şi de film, artă plastică etc.
Este de remarcat faptul că toate campaniile
de informare în masă sunt realizate în principal de către organizaţiile
necomerciale cu sprijinul asistenţei tehnice externe în parteneriate cu
instituțiile publice. Pentru a stopa acest fenomen urmează a fi promovate așa
obiective ca: interacțiunea cu organizațiile internaționale și
nonguvernamentale din Republica Moldova și alte țări afectate de acest flagel;
facilitatea accesului la justiție al victimilor traficului de ființe umane,
inclusiv al victimilor minore, organizarea campaniilor de informare a
populației prin mass-media despre consecințele traficului de persoane. Dacă for
vi întrunite aceste condiții, atunci potențialele victime vor fi informate,
ceea ce va zădărnici tentative de recolare a persoanelor de către traficanții
în vederea obținerii consimțământului acestora
și va conduce la reducerea fenomenului traficului de ființe umane.
În concluzie:
1 . Legea cu privire la prevenirea
și combaterea traficului de ființe umane. Nr. 241. 20.10. 2005
2. http
: ⁄⁄ www. antitrafic. Gov. md.
3 . Hotărîrea Guvernului nr. 461
din 22/ 05. 2018
4 . Codul Penal al Republicii
Moldova nr. 985 – XV din 18 aprilie 2002
5 . Cinci ani de la crearea
Mecanismului Național de Prevenire a Torturii în Republica Moldova. Materialele
conferinței șriințifico- prectice.
Chișinău. 2013. p.100
6 Idem p.103.
7 Idem p. 108.
