Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”
Martie,
2020. Rutina obișnuită din biblioteci a încremenit. A vorbi despre viitor e
dificil, prezentul este de nedescris și aproape fiecare propoziție despre
trecut notează pierderea timpului. Până în martie 2020, una dintre întrebările
mele preferate, cu referință la locul de muncă era: cine intră și de câte ori pe zi în bibliotecă „Ștefan cel Mare” din
sectorul Botanica? Ce le voi spune, atunci când vor păși pragul, ce cărți
vor sări de pe rafturi în brațele celor dornici de noi peripeții, călătorii în
universul senzațional? Copiii vor veni și distracția va începe în lumea celor
curioși și plini de năzbâtii, cu energia încă necheltuită de la școală.
Pot să spun că... asta a fost odată. Pot să vă spun că port o
mască…
Bibliotecile
noastre sunt în prezent camere goale, icoane ciudate ale pandemiei. Fără
prezența publicului biblioteca e ca o bucată de hârtie goală, în care totul -
de la cel mai rău la cel mai bun - pare posibil.
Dar, în
culise, adică online, începe să se contureze
o agitație care nu a fost văzută niciodată atât de plină de viață. Un
viitor ne stă în față. Oare să fie așa ? Oare
această pandemie ne-a pus în fața faptului împlinit ?
Vom
aborda, în continuare, trei aspecte care prezintă o bibliotecă publică cu
provocări extrem de mari în situația actuală: deschiderea, comunitatea urbană
și digitalizarea.
Deschiderea: prin abordări noi și vechi.
Bibliotecile
publice sunt, pe bună dreptate, mândre de faptul că sunt instituții deschise
pentru toți. Dacă până la pandemie puteai intra în bibliotecă, indiferent dacă
citeai o carte sau participai la o instruire, nu era nevoie să-ți verifice
cineva temperatura corpului, nu erai obligat să porți mască etc.
Două efecte ale
pandemiei amenință această deschidere sau, cel puțin, o pun în discuție. Pe de
o parte, există impulsul digitalizării: Biblioteca Municipală și-a mutat
serviciile online, de asemenea, împrumuturile au devenit mai dificile și
programele au trecut în spațiul virtual. Însă a devenit o problemă pentru
persoanele care nu au cunoștințe suficiente asupra utilizării instrumentelor
digitale sau cărora li se refuză, pur și simplu, accesul, deoarece se simt
foarte necompetente și puțin adaptate. Există o insuficiență de dispozitive sau
conexiuni de rețea (și asta este mai grav decât s-ar putea crede). Pe de altă parte, fiecare formă
de conexiune cu biblioteca presupune mai puține resurse disponibile, cu
restricții de acces și cu asigurarea protecției pentru a fi siguri și protejați
de virusul care ne dă atâtea bătăi de cap.
Noile
abordări le exclud, uneori, pe cele anterioare și trebuie să fim abili și
energici pentru a nu lăsa pandemia să ne zădărnicească planurile, mai ales dacă
vrem să continuăm să facem față sarcinii noastre.
Comunitatea urbană: prin intermediul
comunităților și grupurilor țintă.
După
cum se spune, bibliotecile publice oferă servicii de interes general pentru
societate. Această realitate a fost, de asemenea, dezordonată de pandemie. Nu
numai pentru că bugetul municipalității necesită compensații, dar și pentru că
societatea urbană este complet diferită de ceea ce era înainte de, istoricul
deja, martie 2020. Deci, ne costă mult din toate punctele de vedere.
Mulți
oameni lucrează pe o perioadă scurtă de timp sau sunt deja șomeri. Din cauza
restricțiilor de ieșire și a orarului de activitate a școlilor, grădinițelor,
trecute cu orele online, familiile, nefiind pregătite nici moral, nici material
(dispozitive : computere, telefoane, tablete), au atins limita puterilor
sociale și intelectuale. Copiii, adolescenții și adulții trebuie să sufere un colaps
radical al provocărilor și oportunităților lor educaționale. Comunitățile sunt,
în orice caz, amenințate de pierderea
conexiunii cu societatea. Mulți se confruntă cu o formă de epuizare, ca să nu
mai vorbim de alte consecințe psihologice ale pandemiei, cum ar fi anxietatea,
sărăcirea socială și singurătatea. Pentru biblioteci acest lucru a devenit
foarte dificil, pentru că au o gamă largă de grupuri țintă pe care nu
întotdeauna pot fi ajutați.
Digitalizare: despre drepturi și licențe.
Din
luna martie, deja, bibliotecile au anunțat mutarea serviciilor și a programelor
în spațiul virtual. Bibliotecarii au început să fie instruiți cum să facă mai
bine și mai calitativ acest lucru. Un aspect important, cu privire la
digitalizarea documentelor a fost pus în discuție chiar de la începutul
pandemiei. Ulterior au fost inițiate instruiri cu privire la scanarea cărților celor mai solicitate din
colecția bibliotecii, care se regăsesc într-un număr mai mic de exemplare în
format fizic, respectând cu strictețe regulamentul. Însă, pentru o
bibliotecă publică este mai complicat acest traseu de transformare a unor
publicații, mai solicitate, și de supunere a lor procesului de digitalizare.
Problema dreptului de autor și a licențierii media digitale a fost și rămâne
acută nu doar pe perioada de pandemie. E
un avantaj pentru bibliotecile bine echipate. Ele
continuă să ofere informații în formă digitală utilizatorilor lor, în ciuda
ușilor închise.
Legea conferă tuturor dreptul
la informare, participare și rezolvare, atunci când e vorba de problemele personale, sociale, interne sau
organizaționale. Este treaba noastă, a bibliotecilor, să oferim utilizatorului nu
numai dreptul de a se informa, dar și instruire și obligații de igienă.
Controalele de acces trebuie să fie stabilite inevitabil și personalul
responsabil pentru aceasta să le implementeze.
Pandemia a dat totul peste cap, inclusiv
viața profesională în biblioteci. Dar astăzi, în acest context plin de riscuri,
e necesar să ne asigurăm că sănătatea și securitatea muncii sunt menținute. Ia
parte și tu la noile forme de muncă! Aceasta este masca pe care trebuie să o
purtăm de azi înainte, până când va veni momentul potrivit și vom striga cu
toții : Masca jos !