Svetlana Rotaru, bibliotecar, Filiala „Transilvania”
Elementul esențial al asigurării progresului, bunăstării și civilizației în
orice societate este promovarea și garantarea drepturilor copilului.
Pe parcursul anilor au fost efectuate mai multe schimbări și mai ales în
domeniul drepturilor copilului. Însă, copii până în prezent sunt supuși la mai
multe pericole, care împiedică creșterea și dezvoltarea lor, cum ar fi
violența, războiul, neglijența, exploatarea sau discriminarea. Odată cu
ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului, statul nostru s-a
angajat în apărare și respectarea drepturilor copilului prin crearea mecanismelor
legale naționale în conformitate cu standardele internaționale, care au
contribuit la implementarea eficientă în practică.
Egalitatea în drepturi și eliminarea oricărei discriminări, reprezintă
fundamentul garantării drepturilor specifice ale omului în special al
copilului, care datorită imaturității
sale fizice și mentale are nevoie de ocrotire și grijă specială.1
Comitetul Drepturilor Copilului a definit discriminarea, ca un principiu
general de o importanță fundamentală pentru implementarea Convenției cu privire
la Drepturile Copilului în integrul ei. Deci, Comitetul pentru Drepturile
Copilului mai recomandă că, împreună cu alte articole considerate principii
generale, acest principiu al discriminării să fie prevăzut în legislație,
precum și în strategiile referitoare la copii. Sunt diferite propuneri și forme
de acțiune, propuse de Comitetul pentru Drepturile Copilului și anume studii
asupra discriminării, elaborarea unor strategii, implicarea conducătorilor
politici, în influențarea comportamentului general, promovarea companiilor de
informare asupra discriminării și descurajarea discriminării. Activitatea cea
mai importantă o constituie monitorizarea aplicării practice a drepturilor
prevăzute în convenție pentru toți copii fără discriminare.
Convenția cu privire la Drepturile Copilului articolul 3 alin. (1) prevede
că toate deciziile care se referă la copii, fie că sunt adoptate de instituții
publice sau private, de ocrotire socială, de tribunale, de organe legislative,
de autorități administrative, interesele copilului trebuie să fie luate în considerație
cu prioritate.
Obligația de a respecta interesele
superioare ale copilului se regăsesc și în alte articole ale convenției cum ar
fi:
- Separarea de părinți cu excepția că o asemenea
separare este necesară intereselor superioare ale copilului cu dreptul
copilului de a păstra legătura cu ambii părinți, înafara cazurilor în care
acest lucru este contrar intereselor superioare ale copilului.
- Responsabilitățile părintești: ambii părinți poartă
răspundere pentru creșterea și dezvoltarea copilului și acestea trebuie să
se conducă de interesul copilului.
- Adopția: statul trebuie să se asigure că rațiunea
primordială în acest domeniu este interesul superior al copilului.
- Privarea de mediul familial în propriul său interes
atunci când nu pot fi lăsați în acest mediu, au dreptul la protecție și la
ajutorul special din partea statului.
- Privarea de libertate: copii privați de libertate
vor fi separați de adulți, înafară de cazurile în care se consideră că este interesul superior al copilului
sau să nu se procedeze altfel.
Cel mai important și fundamental drept este dreptul la viață, supraviețuire
și dezvoltare și e o precondiție a libertății, progresului, justiției și
omului, începutul și finalitatea, mijlocul și scopul drepturilor omului este
dreptul central din care se nasc toate
celelalte.2
Dreptul la viață, este consfințit în mai multe acte internaționale. Declarația
Universală a Drepturilor Omului stabilește în articolul 3 , că oricine are
dreptul la viață, libertate și siguranța personală.3
Dacă ne referim la Convenția cu privire la Drepturile Copilului statul
nostru s-a bazat pe apărarea și respectarea drepturilor copiilor. Deci reiese,
că este necesar de a crea un organism legislativ intern, conform standardelor
internaționale, care au contribuit la implementarea eficientă în practică a cadrului legal prin ocrotirea drepturilor copilului. Știind
că copilul este un subiect ce necesită protecție și ocrotire este necesar de a
consfinți drepturile acestuia prin reglementări internaționale.
Declarația de la Geneva din 1924 privind Drepturile Copilului, pentru prima
dată pe plan internațional enunță în următoarele puncte despre necesitatea de a
acorda o atenție specială copiilor și anume:
·
Copilul trebuie să dispună de mijloacele
necesare pentru dezvoltarea sa normală, atât materială cât și spirituală;
·
Copilul care este flămând trebuie să fie
hrănit, copilul este bolnav, trebuie să fie îngrijit, copilul care este
retardat, trebuie să fie ajutat, copilul delicvent, trebuie să fie recuperat,
iar orfanul de văduvă, trebuie să fie protejat;
·
În vremuri de primejdie copilul trebuie să
primească primul îngrijire;
·
Copilul trebuie de pus în poziția de câștig a
traiului și cel mai important e că el copilul
să fie protejat împotriva oricărei forme de exploatare.
Următoarea problemă cu care se confruntă societatea este abuzul. Abuzul
constituie punerea în pericol a dezvoltării fizice și emoționale a copilului. Dar, abuzul sexual înseamnă antrenarea copiilor și adolescenților
în activități sexuale, pe care nivelul de dezvoltare nu le permite să înțeleagă
în cunoștință de cauză sau care încalcă interdicțiile sociale de rolurile
familiale. Se știe că, abuzul apare când
adulții le aplică copiilor tratamente dăunătoare provocând leziuni organice sau
tulburări psihice. Măsurile de prevenire a abuzului este analizată de următorii
factori: recunoașterea și sancționarea prin lege a abuzului asupra copilului,
crearea unei infrastructuri adecvate la nivel național și local pentru a
preveni abuzul asupra copilului. Toți acești factori decurg din recunoașterea
juridică a statutului copilului.
Copii sunt viitorul nostru, de aceea noi maturii trebuie să avem o
atitudine prietenoasă și un comportament civilizat.
Pe lângă toate activitățile care au fost preconizate pentru această
sărbătoare, Biblioteca Transilvania a organizat o expoziție cu genericul ,,Protecția
copilului – problema contemporaneității”. Aici copiii pot face cunoștință cu
diferite materiale unde sunt abordate drepturile copilului.
În concluzie vreau să menționez faptul că, copilul nu este o proprietate,
ci este o personalitate cu dreptul la o viață mai bună. Părinții ar trebui să-i
îndrume pe copii și să le educe dragostea de țară de tradițiile naționale,
stima față de oamenii vârstnici, dar nicidecum ideile nerealizate de către
părinții lor. Fiecare persoană are locul lui în societate.
1 .
Carolina Ciugureanu - Mihailuță, Nicolai Osmochescu. Protecția Internațională a
drepturilor copilului. ASEM. 2009, p. 78
2 Carolina
Ciugureanu - Mihailuță, Nicolae Osmochescu. Op. Cit. p. 91
3 Declarația
Universală a Drepturilor Omului, adoptată și proclamată la New York la 10
decembrie 1948 de adunarea generală a ONU. Culegere de acte normative.
