Lilia Canțîr, șef serviciu, Filiala „Ștefan cel Mare”
În fiecare lună, cititorul este invitat să savureze și să
se delecteze cu frumoase poezii din creația celor mai remarcabili poeți autohtoni,
dar și ai lumii. Membrii clubului „Pe aripile poeziei” sunt norocoșii pentru că
au șansa de a savura operele celor care au transpus imagini și gânduri în poeme.
Aceste creații îi fac să mediteze și să viseze împreună cu M. Eminescu, M.
Dinescu, A. Blandiana, Gr. Vieru, W. Shakespeare, W. Goethe etc. În sufletul
fiecărui cititor rămâne amprenta Frumosului
și Adevărului lăsată de poeți. Am
lansat o invitație la lectură membrilor clubului. la sfârșit de martie, chiar
de ziua poetului Valeriu Matei - 31 martie. Este vorba de unul din poeții
acestei palme de pământ „Basarabia”, neobositul poet Valeriu Matei.
Autor al mai multor volume de poezie, apărute în diverse
colțuri ale lumii și apreciate de marii exponenți ai criticii literare din tot
spațiul românesc. (Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Constantin Ciopraga, Ion Pop,
Alex Ștefănescu, Sorin Alexandrescu, Florentin Popescu, Daniel Corbu, Vasile
Spiridon, Viorel Dinescu, Adrian Dinu Rachieru etc.). Debutul literar se
produce la începutul anilor 80 la Chișinău, în ziarul „Tineretul Moldovei” și
în revista „Basarabia”, fiind prezentat de Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Lucian
Avramescu, Ștefan Augustin Doinaș ș.a.
Chiar de la început prin versurile sale încearcă să
deschidă larg ușa spre universal. Poetul apelează la situații și personaje
celebre istorice pe care le transformă în poeme ce vin să ne sensibilizeze. O
parte din opera sa îl definesc pe Valeriu Matei prin frumoasele texte ce
exprimă o natură lunară, bântuită de neliniști fără nume, misterioasă.
„Spre deosebire
de mulți dintre confrații săi basarabeni sau din țară, dl Valeriu Matei nu e un
autor monocord. Poezia sa e rezultatul unui joc subtil de contraste, atât la
nivelul tematicii cât și la cel al expresiei: istorie și prezent, realism și
fantezie, directitate și încifrare...” îl caracterizează Constantin Călin de la Focșani.
În general, Valeriu Matei rămâne el însuși aparținând
generației care a suferit și supraviețuit cenzurii și nedreptăților istorice.
Reușitele sunt evidente în poemele istorice, moderne și tradiționale, dar și
cele care reflectă realitatea pe care le trăim.
În plus, renumitul scriitor contemporan Valeriu Matei a
făcut traduceri și din marii scriitori ai lumii, reprezentanți notorii ai
diferitor temple civilizaționale. Poetul a tradus din creațiile magistrale ale lui
Arthur Rimbaud, Osip Mandelstam, Federico Garcia Lorca, Anna Ahmatova etc., iar
opera scriitorului dintre Prut și Nistru a fost tradusă în foarte multe limbi: germană,
engleză, franceză, rusă, greacă, letonă, suedeză, slovacă, turcă, macedoneană,
maghiară ș.a.
La ședința clubului au fost recitate poezii din creația
poetului. Vă propunem una din poeziile sale cu titlul: „Povara nopții”. ( o
puteți asculta pe linkul https://youtu.be/OeF4wryD59E)
Povara nopții
1.
pământul nopții
tremură sub stele
ca un lăstun rănit de-atâta zbor,
în miezul lui
transpar zvâcniri rebele,
larg zariști de lumină
erup spre cer și mor
2.
născuți
sub sărutul crucii
celor patru orizonturi,
într-un spațiu uitat
de Dumnezeu și de speranțe,
am fost hăcuiți de săbiile întunericului,
goniți pe drumuri fără de capăt
cu rănile pieptului desfăcute
furiei crivățului...
reveniți din moarte,
ca pomii după înghețul
unei cumplite ierni,
purtăm în suflet
lumina acestei lumi -
copii ai timpului fără de timp
veniți să dea glas durerii ascunse
3.
nu cunosc temniță mai neagră -
noapte a bucuriei lașe,
bucurie a celor ce-și înveșmântează pruncii
cu sârmă ghimpată în loc de fașe,
neguri prin care nu poți desluși
surâsul fricii de ne țărmuita durere -
noapte a celor fără de nume,
noapte a celor fără de vrere,
spațiu fardat, gata de pus pe dric,
locul unde nu se întâmplă nimic
4.
înstrăinată de rod,
cutremurată de vise
insula ruptă de țărmuri
poarta catargului stelelor moarte
orbit de-atâta văz, înaripat de prea multă cădere,
îi contemplu zborul fără de țintă,
goana ce ne tăgăduiește bucuria de a fi
de arcul de flăcări întins spre orizont -
crâncen leagăn al morții
5.
mesagerii nopții ne-au răpit
amintirile și timpul viselor
înălțând peste zări
flamuri de sânge
ei au plodit peste tot
păianjenii dogmelor,
pogorând însângeratul amurg
peste seninul privirilor,
ei, negrii mesageri,
călărind fiarele turbate-ale înghețului
6.
în noaptea îndelungată
din clavirul durerii
renasc aducerile aminte
și tainele zilelor cu ecou -
senine umbre-n leagănul de aer,
rareori - un vânt nestăvilit
bate în porți ferecate
și clatină plopii ca niște lire
cântând suferința
se oprește moartea,
o rază ca un nimb pe bolta nopții -
cum sângele încunună adevărata luptă,
pierdut în bezna fără de margini aștept
un soare să răsară peste temnițe
7.
o, noapte nesfârșită,
urmez cărări de taină
ca să refac
speranțele pierdute!
de undeva
se aude vag ecoul
unui răsărit visat printre lacrimi,
din scorburi răzlețe
păsări rănite au zvâcnit spre ceruri,
prin întuneric
umbre, chipuri
trec ocolind altare părăsite
ca pe un loc ce ascunde-un ucigaș
dar cel fără de chip și nume
e pretutindeni unde noaptea
în case părăsite e stăpână...
8.
leacul tăcerii
e strigătul fără de țărmuri,
leacul speranțelor mute
e deznădejdea-mplinirii,
cântul pe frunte plecată
sapă cu raza lui cute,
glasul furtunii în noapte
erupe din piepturi rănite,
ca aerul înălțimilor - imnul uitat
înseninează respirația celor
sufocați de întuneric
și chemare libertății
destramă negrele umbre
ca o rază stingheră
9.
în nețărmurirea zorilor
noaptea își risipește fantasmele,
luceferii foreză
aerul sufletelor noastre
căutându-și loc peste zi
și ne regăsim mai tineri
stăpâniți de ecourile trecutului,
de visurile străbunilor crucificați,
și, în zorii fragili ai reînvierii,
ne spunem mirați:
nopțile străine dispar în rușine,
icoanele ce ne-au călăuzit rămân
10. din nesfârșirea pură a
câmpiei
se-nalță ciocârlii cu tril spre ceruri,
atât de liberă și-atât de nouă
cântarea lor trezește-n lucruri viața,
în zbor semeț ele destramă norii
ce apasă ca un jug ai noștri umeri
răniți în focul blând al dimineții
peste păduri se anunță o nouă zi
purtând însemnul tainei de-nceput
și noi, din amnezia cea mai sumbră,
renaștem amintindu-ne lumina
cu fiecare clipă tot mai tineri.
La mulți ani, Valeriu
Matei! Vă dorim multă sănătate, prosperitate și mult succes pe tărâmul
literaturii!
