Diana BACAL,
şef oficiu, Biblioteca de Arte
Asemeni artei ce materializează spiritul până la devenire tangibilă se dovedeşte a fi şi biblioteca – o aspiraţie reflectată într-o reprezentare, o imensă deschidere spre sacru şi sublim. Având misiunea de a trezi în oameni instinctul desăvârşirii şi al perfecţiunii, biblioteca oferă posibilităţi şi căi sigure spre a atinge absolutul.
Tinzând spre realizarea sarcinilor menţionate mai sus, Biblioteca de Arte organizează diverse evenimente şi întruniri cultural – artistice cu distinse personalităţi notorii cum ar fi: Glebus Sainciuc, Doctor Honoris Cauza, ex-ministrul culturii Ion Ungureanu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor, academicianul Mihai Cimpoi, artişti ai poporului – Paulina Zaftoni, Ninela Caranfil, Vladimir Cobasnean, Pavel Darie, distinşi profesori de pictură şi muzică din ţara şi de peste hotare.
Recent, în cadrul Săptămânii Cărţii pentru Copii şi Tineret, în colaborare cu membrii Clubului «Sub steaua copilăriei» şi elevii Liceului român-spaniol «Miguel de Cervantes», a avut loc întâlnirea cu poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul şi traducătorul Andrei Burac. Publicul a fost profund entuziasmat de originalitatea, cultura şi afinităţile estetice care cu certitudine puteau fi sesizate pe parcursul dialogului dintre generaţii susţinut de distinsul scriitor. Încadrându-se în categoria cumularzilor, scriitor ce îşi face apariţia pe arena literară dintr-un domeniu ce nu este adiacent filologiei, ne impresionează prin abnegaţia de a se dedica definitiv activităţii literare.
Prin jocul de cuvinte încrustat în flacăra creaţiei, scriitorul rosteşte cu o deosebită simplitate adevăruri existenţiale, dezvăluind subtilitatea valorilor spirituale şi existenţa efemeră a omului singur în univers. Strigătul interior este vădit în piesele sale prin sintagmele aforistice şi mijloacelor specifice stilului distinctiv. 
Datorită atât cadenţei şi creaţiei literare, cât şi activităţii culturale sunt bine meritate: Premiul pentru poezie al USM (1998), Premiul UNESCO – Pentru propagarea Binelui şi a Culturii (2002), în 2004 Premiul de Excelenţă pentru contribuţia la dezvoltarea dramaturgiei naţionale, este deţinător al medaliei „Mihai Eminescu”, precum şi multe alte aprecieri.
Iniţial creaţia literară fiind tratată ca un hobby, Andrei Burac şi-a manifestat profesionalismul şi dragostea faţă de medicină încă de la vârsta de 17 ani, activând în calitate de felcer, ulterior medic chirurg.
Experienţa acumulată pe parcursul acestei perioade la motivat sa se simtă fericit, «cineva are nev
oie de mine, pot să contribui şi la sănătatea sufletească a pacienţilor», afirmă cu nostalgie scriitorul. Fiind întrebat de către tineri, de ce s-a dezis de medicină, maestrul recunoaşte că a fost pătruns de calitatea sa de creator autentic, iar spiritul novator l-a transformat în om al scrisului, adorator al vieţii de mare excepţie. Au urmat mai apoi zeci de întrebări, la care stăpânitor al cuvintelor fiind, răspundea fie prin vers sau simplu, sugerând prin fiece răspuns acel strigăt lăuntric care luminează în profunzime înţelesuri filosofice, comunicând elevilor îndemnul de-a ne încrede numai în noi înşine şi de a trăi în aşa mod viaţa, ca moartea să ne găsească pregătiţi.
Deşi autorul nu consideră că ar fi atins perfecţiunea: «sap şi scot mai multe straturi de pulbere /de pe fiinţa mea», mulţumeşte cititorului astfel: Îţi sunt recunoscător/ Pentru unghiul/ De unde se vede mai mult/ Decât cele patru puncte cardinale.
Datorită atât cadenţei şi creaţiei literare, cât şi activităţii culturale sunt bine meritate: Premiul pentru poezie al USM (1998), Premiul UNESCO – Pentru propagarea Binelui şi a Culturii (2002), în 2004 Premiul de Excelenţă pentru contribuţia la dezvoltarea dramaturgiei naţionale, este deţinător al medaliei „Mihai Eminescu”, precum şi multe alte aprecieri.
Iniţial creaţia literară fiind tratată ca un hobby, Andrei Burac şi-a manifestat profesionalismul şi dragostea faţă de medicină încă de la vârsta de 17 ani, activând în calitate de felcer, ulterior medic chirurg.
Experienţa acumulată pe parcursul acestei perioade la motivat sa se simtă fericit, «cineva are nev
oie de mine, pot să contribui şi la sănătatea sufletească a pacienţilor», afirmă cu nostalgie scriitorul. Fiind întrebat de către tineri, de ce s-a dezis de medicină, maestrul recunoaşte că a fost pătruns de calitatea sa de creator autentic, iar spiritul novator l-a transformat în om al scrisului, adorator al vieţii de mare excepţie. Au urmat mai apoi zeci de întrebări, la care stăpânitor al cuvintelor fiind, răspundea fie prin vers sau simplu, sugerând prin fiece răspuns acel strigăt lăuntric care luminează în profunzime înţelesuri filosofice, comunicând elevilor îndemnul de-a ne încrede numai în noi înşine şi de a trăi în aşa mod viaţa, ca moartea să ne găsească pregătiţi.
Deşi autorul nu consideră că ar fi atins perfecţiunea: «sap şi scot mai multe straturi de pulbere /de pe fiinţa mea», mulţumeşte cititorului astfel: Îţi sunt recunoscător/ Pentru unghiul/ De unde se vede mai mult/ Decât cele patru puncte cardinale. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu