Aventurile lui Huckleberry Finn / Mark Twain .- Bucureşti ; Chişinău:David ; Litera ,1997.- 345 p.
Prima ediţie:1885. Titlul original:The Adventures of Huckleberry Finn
Cartea a fost tradusă în română şi engleză şi poate fi gasită in Bibliteca Municipală “B.P. Hasdeu” cu denumirea The Adventures of Huckleberry Finn tradusă în Moscova de editura Foreign Languages publishing House în 1956.
Ca multe alte tipuri din secţiunea Aventurile lui Huckleberry Finn nu este o carte pentru copii, în accepâiunea actuală. Nu este deci surprinzător că adaptări pentru copii ale acestei opere sunt masiv reditate. Huck este, alături de Tom Sowyer (1876), un tablou plin de viaţă al orăşelelor de pe Mississippi, ce abundă în personaje pline de culoare, superstiţii, argou şi lecţii despre fluviu, dar aventurile sunt diferite de cele din Tom. Contrastul devine clar aproape de la bun început , cînd jocul de-a “tîlharul la drumul mare” şi răscumpărarea, organizat de Tom, este imitat de Huck în încercarea de a fugi de tatăl beţiv şi violent. Pentru a nu fiurmărit, Huck îşi înscenează propria moarte. El se întovărăşeşte cu Jim , un sclav fugar, şi călătoresc împreună în josul fluviului Mississippi. Pe drum , întîlnesc diverşi localnici, oameni ai apei, buni sau răi, şi se înhaită cu o pereche de escroci. Multe aventuri sunt comice, iar naivitatea cu care Huck le descrie este folosită în scop umoristic. Totuşi, caracterul direct al relatărilor lui Huck permite naraţiunii să se mişte rapid de la absurd către zone mult mai întunecate, ca atunci când Huck este martorul morţiiunui băiat de vîrsta lui, după o ceartă inutilă şi ridicolă cu o altă familie.
Cartea este mai mult decît un roman de aventuri, tocmai datorită acestor schimbări bruşte şi a contrastului pe care îl produc. Huck nu este chiar inocent, dar tinde să ia drept bune morala convenţională şi relaţiile sociale. Astfel, el le conferă o onestitate morală prin care ipocrita, nedreptatea, falsitatea şi cruzimea sunt dezvăluite mai subtil şi mai distrugător decât în orce satiră directă.
Rubrică susţinută de Daniela GORINCIOI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu