CORNOVENII REVIN MEREU LA BAŞTINĂ

Valeriu RAŢĂ,

bibliotecar

E miez de iunie, e caniculă, dar ea a fost învinsă de cei care s-au prezentat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” să se întîlnească cu doi veri drepţi – prof. univ. dr. Zamfira Mihail de la  Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române şi  prof. univ. dr. Dimitrie Ursu de la Universitatea de Stat din Odesa. În drum spre comuna Cornova din preajma Unghenilor, sat de unde li se trage obîrşia, au făcut un popas la Chişinău ca să ţină în localul străjuit de sabia şi crucea lui Ştefan cal Mare şi Sfînt o conferinţă omagială intitulată Revenirea la rădăcini. Dna dr. conf. univ. Lidia Kulikovski, director general al BM „B.P. Hasdeu”, gazdă şi moderatoare a manifestării, prezentînd oaspeţii veniţi – unul din Vest, iar altul din Est – a spus că asistăm la o frumoasă reîntoarcere acasă, în Basarabia, a consîngenilor noştri, plecaţi de la baştină nu din propria voinţă. Zamfira Mihail s-a născut pe 15 iunie 1937, la Chişinău, e cercetător ştiinţific în domeniul lingvisticii comparate şi al slavisticii, etnolog, bibliolog, doctor în filologie, profesor universitar. Sub îndrumarea tatălui ei, Paul Mihail (originar din Cornova), preot, teolog şi istoric, se specializează în cercetarea culturii vechi româneşti. E cercetător ştiinţific la faimosul Institut de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române (fondat de Nicolae Iorga), predă la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, apoi e profesor universitar, şefa Catedrei de filologie la Universitatea „Spiru Haret” din capitala României. A scris peste 400 de articole, studii, lucrări monografice. Din 2007 e Cetăţean de Onoare al comunei Cornova, Ungheni. Dimitrie (Dinu) Ursu s-a născut pe 22 mai 1935, în comuna Cornova, pe atunci judeţul Orhei. Tatăl, Pavel Ursu, se trăgea dintr-o veche dinastie de răzeşi; mama, Nadejda, era sora cunoscutului cărturar Paul Mihail. După 1945 pe Dinu soarta l-a purtat prin Basarabia, Ucraina, Rusia. În 1958 absolveşte Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Odesa, iar în 1965 face studii de doctorat la Catedra de istorie modernă şi contemporană a aceleiaşi universităţi. Ulterior se specializează în africanistică, aceasta constituind obiectul viitoarei teze de doctor habilitat. O perioadă lucrează ca şef al Catedrei de istorie modernă şi contemporană a Universităţii Naţionale „Taurida” din Simferopol, iar din 2005 revine la Universitatea de Stat din Odesa.

Dr. în economie Vasile Şoimaru, şi el de viţă cornoveană, a mărturisit unele momente din viaţa celor doi protagonişti, a vorbit despre legăturile pe care le întreţine permanent cu ei. Pe cînd jurnalistul şi omul de litere Vlad Pohilă s-a referit, în special, asupra volumului 155 de cărţi într-o carte de prof. univ. dr. Zamfira Mihail, apărut recent la Editura „Prometeu” (director: Raisa Sochircă) din Chişinău, şi care se lansa, spre aprecierea publicului cititor, la această întrunire de suflet. Munca la carte nu a fost chiar atît de simplă, dar datorită spiritului mobilizator al dlui V. Şoimaru o vedem scoasă la lumină. E o culegere excelentă de articole apărute pe parcursul a cinci decenii în diverse publicaţii de prestigiu din ţară şi din străinătate (Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Revue des études sud-est européennes, Analele Universităţii „Spiru Haret”. Seria Filologie. Limba şi Literatura Română ş.a.).  Orice filă este pătrunsă de spiritualitate românească, stilul e distins, delicat, frazele sînt construite cu o corectitudine maximă, încît lectura te absoarbe de la prima pînă la ultima pagină. Z. Mihail recenzează studii, tratate, dicţionare ale lingviştilor şi filologilor români şi din străinătate, pune în discuţie problemele relaţiilor interetnice, nu a uitat să descrie nici situaţia limbii şi literaturii române din Basarabia. E „un volum dens”, de sinteză, cu valoare enciclopedică, în care persistă ideea de continuitate, de veşnicie. „Se vede că protagonista noastră a fost ajutată şi susţinută în munca sa de Preabunul nostru Mîntuitor,” a conchis Vl. Pohilă.

Dimitrie Ursu în prelegerea sa Mihai Eminescu la Odesa (în baza materialelor inedite din arhivele oraşului Odesa) a adus la cunoştinţa ascultătorilor din sală unele momente din viaţa şi activitatea celui mai mare poet român, dar, mai ales, din perioada tratamentului la liman, la Kuialnik, la medicul-curant Felician Iahimowicz.  D. Ursu îl vede pe Mihai Eminescu ca fondator al limbii şi literaturii române moderne, ca profet (proroc – a prevăzut unele fapte, evenimente ce s-au adeverit) şi ca martir, care are afinităţi cu marii scriitori G.G. Byron, A. Puşkin, T. Şevcenko. Dar pentru profesorul universitar de la Odesa poetul român e, în primul rînd, un geniu incontestabil, un filozof cu un spectru larg de interese (de la spiritualitatea popoarelor antice şi moderne din Occident pînă la cultura indiană) şi, mai ales, e un gînditor politic, care a criticat fără cruţare societatea în care a trăit şi a indicat calea ieşirii românilor din impas, din sărăcie şi alte suferinţe ce s-au lăsat pe umerii lor. Oaspetele îşi aduce adesea aminte cum mama lui, pe cînd el era încă un puşti, îngîna romanţe pe versurile lui Eminescu. Au urmat ani grei de pribegie pe meleaguri străine, dar iată că în ultimii ani dumnealui se reîntoarce la Eminescu, la istoria poporului român, la limba română, pe care a uitat-o, dar nu de tot – se reîntoarce „ca cititor şi ca istoric”. Prof. dr. D. Ursu a mai indicat pentru cercetătorii creaţiei şi vieţii autorului Luceafărului şi Scrisorilor locurile unde pot, după toate probabilităţile, să se mai afle în prezent încă nedescoperite documente, materiale despre poet la Iaşi, Kiev, Sankt Petersburg, Moscova. De mult folos pentru cititorii BM „B.P. Hasdeu” vor fi cărţile şi publicaţiile periodice tipărite la Odesa şi dăruite cu multă amabilitate de către savant bibliotecii.

Poetul, prozatorul şi publicistul Nicolae Dabija a remarcat că Zamfira Mihail e cea mai de seamă cunoscătoare a literaturii vechi româneşti, iar Dimitrie Ursu e un mare cîştig spiritual al nostru, al românilor din Basarabia. „Bun venit acasă, în naţiune!”, iată adresarea autorului Temei de acasă către domnul profesor de la Odesa. Actriţa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” Ninela Caranfil s-a destăinuit că, ascultând prin cîte greutăţi trec conaţionalii noştri fiind departe de baştină, au podidit-o lacrimile. De aceea, ca să ne transfere în universul miraculos al poeziei, actriţa a recitat, pornită din inimă, cunoscută de toată lumea romanţa De ce nu-mi vii. „Simt cum se construieşte un pod durabil între sufletele noastre... Vreau să avem credinţă în izbîndă...”, cu aceste cuvinte a venit în fata ascultătorilor octogenarul Constantin Bobeică, pedagog prin vocaţie, publicist şi patriot care înţelege bine lucrurile, căci a avut de suferit şi el nişte ani de deportare în gulagurile siberiene.

În luarea sa de cuvînt Zamfira Mihail, povestind „aventura cărţii” sale, a reiterat că volumul proaspăt apărut e un fel de raport al activităţii ei de peste o jumătate de secol, la proiectul dat i-a avut drept coordonatori pe L. Kulikovski, Vl. Pohilă şi V. Şoimaru. Lui V. Şoimaru îi aparţine şi imaginea de pe copertă (rîul de munte Ceremuş), precum şi unele fotografii de la diverse evenimente culturale sau pur şi simplu întîlniri prieteneşti, amiabile. Cartea „are greutate”, e scrisă pe nota 10, cuprinde o arie geografică foarte variată, plus la asta include un bogat instrumentar bibliografic (Bibliografia lucrărilor tipărite şi a referinţelor la ele, Repere biografice, Iconografie) – e concluzia dnei L. Kulikovski. Tot dumneaei în prefaţa cărţii scrie: „Prezenta carte a dnei dr. prof. univ. Zamfira Mihail poate fi comparată cu un stejar secular dacă îi analizăm conţinutul, care impresionează prin vastitatea abordărilor, adîncimea cronologică a subiectelor cercetate, diversitatea valorilor culturale, literare, lingvistice prezente în volum. Dacă însă ne gîndim la conceptul volumului, ne dăm seama că este o carte despre cărţi, este o enormă forţă de zidire, de creare a memoriei.”

Parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Chişinău Petru Buburuz, magistru în teologie, consilier administrativ şi bisericesc al Mitropoliei Basarabiei, s-a referit la relaţiile de rudenie a protagoniştilor, scoţînd în evidenţă figura eminentă a lui Paul Mihail, care era, după părerea lui, un model de a ţine legătura prin corespondenţă, de a împărtăşi părerile privind evenimentele desfăşurate în ţară, iar fiica lui – Zamfira Mihail – a moştenit toate aceste calităţi, avînd o mare dragoste de ştiinţă.

Nu pot ascunde bucuria şi admiraţia faţă de cele petrecute pe 18 iunie 2010 în Sala de lectură a BM „B.P. Hasdeu”. Cei prezenţi – profesori, ziarişti, scriitori, oameni de ştiinţă, de artă şi cultură, bibliotecari, studenţi şi elevi, cetăţeni din Cornova, Ungheni, Iaşi, Bucureşti, Odesa – au fost pe parcursul a circa trei ore cu cugetul în unire, au fost cu aceeaşi simţire de Ţară, de Neam, de baştină. Basarabia îşi vindecă rănile – la vatră se reîntorc feciorii şi fiicele ei. Sufletele oamenilor – cîndva expulzaţi de la rădăcini, de la izvoare în toate direcţiile celor patru puncte cardinale – în sfîrşit se apropie, se contopesc şi apare speranţa reîntregirii netăgăduite a Neamului. Facă duşmanii ce o vrea – sîngele apă nu se face.

A doua zi după această întrunire Dimitrie Ursu, Zamfira Mihail,  împreună cu Vasile Şoimaru, au fost oaspeţii comunei Cornova, unde au înmînat celor mai buni absolvenţi ai Gimnaziului „Paul Mihail” din localitate premii de excelenţă (pe anul 2010), premii ce poartă acelaşi nume al ilustrului lor consătean.