Elena VULPE, director,
Filiala “O.Ghibu”
Sub auspiciile mileniului trei, luminând în timp şi spaţiu, Eminescu continuă să anime şi să agite spiritele, fiind o permanenţă constantă în istoria şi cultura neamului nostru. Un argument în acest sens a fost demonstrat prin manifestarea comemorativă din 15 iunie curent, care a întrunit mai mulţi admiratori ai Luceafărului, mai întâi pe Aleea Clasicilor, apoi sub umbra Arborelui Eminescu de Aurel David, ce străjuieşte spaţiul mirific al poetului din incinta Bibliotecii “O. Ghibu”. Împodobit cu jerbe de flori şi cununi împletite din flori de tei, chipul Poetului îndrăgit a palpitat în unison cu aspiraţiile unei generaţii, care, sub flamura eminesciană, are (şi în acest secol grăbit) opera sa pe rol de “biblie lucrătoare”, aşa cum menţiona sugestiv acad. M. Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Cei prezenţi la Eminesciana 2010 au avut parte de un splendid Recital poetic-muzical cu genericul “Eminescu-el-însuşi”, eliberat de clişee, de superlative, de euforia aniversară, receptat ca scriitor cu o operă vie, raportată la modul de înţelegere şi pătrundere individuală a fiecărui participant. Elevii de la liceele "M. Eliade" şi "Prometeu" au recitat versuri, poezii, ode, scrisori, selectate pe potriva sensibilităţii lor, maturii au intonat cântece şi romanţe cunoscute de toţi şi atât de dragi inimii (Mai am un singur dor, De ce nu-mi vii, Pe lângă plopii fără soţ , La steaua, O, mamă, dulce mamă, Floare albastră, La umbra nucului bătrân). Scriitori, interpreţi, profesori, editori, jurnalişti şi bibliotecari, între care C.Partole, M.Mardare, V.Postolache, M.Saharneanu, M.Mocanu ş.a, au făcut comentarii şi referinţe privind exegeza operei eminesciene, expuse în sinteza unei expoziţii din bibliografia eminesciană, contextualizând statutul şi imaginea poetului nepereche.
A fost o manifestare de omagiu, dar şi de relaxare morală, în care Eminescu a fost prezent, menţinând treaz interesul pentru opera sa, motivând gustul pentru lectură şi re-apropiere de text. Publicul a remarcat faptul că într-o societate arhimediatică şi bulversată Eminescu, cel care ne-a salvat şi proiectat în eternitate, mai interesează, fiind un revelator al fiinţei. Evident, generaţia actuală receptează un “nou Eminescu”şi-l înţelege altfel. Pentru unii provoacă exaltări, pentru alţii diminuări, rangul de Poet Naţional şi povara Mitului demonstrează că testul Eminescu rămâne a fi o obsesie şi o piatră de încercare în ascensiunea spirituală a fiecăruia, care doreşte să parcurgă o cale atât de lungă spre devenire. Aşa cum remarca N. Iorga, pe Eminescu nu-l putem măsura prin cuvânt, ci cu mirare. Această mirare şi admiraţie a publicului a fost justificată atât prin prezenţă, cât şi prin împrumutul bogat de publicaţii, care presupune în egală măsură efortul iniţierii şi cunoaşterii creaţiei eminesciene pentru fiecare din participanti, fiind astfel pătrunşi de datoria de a urca spre înănlţimea şi profunzimea universului eminescian.
Acţiunea omagială de la Ghibu a fost o manifestare de revigorare a celui mai important mit românesc, care fascinează şi deschide porţile spiritului prin reverberaţii de splendidă şi măiastră liră. Mascota manifestării a întruchipat simbolul unei crenguţe cu flori de tei, amintind de afirmaţia lui L. Blaga că Eminescu este marele copac, din care toţi ne tragem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu