Elena VULPE, director al Filialei «O. Ghibu»
În 2011, la Filiala O. Ghibu, a fost inaugurat un nou club - Clubul prelegerilor filosofice “Agora”, care vine să răspundă solicitărilor unor tineri de a reflecta asupra problemelor actuale, ce frământă noua generaţie, din perspectiva interpretărilor profund filosofice. Acest proiect răspunde celor 2 direcţii de activitate, fixate în Planul strategic al BM (Bibloteca- serviciu public comunitar, Tinerii- prioritatea Chişinăului), prin însuşi genericul clubului. Cuvântul “Agora”, etimologic, semnifică o “piaţă publică în oraşele antice greceşti”, iar prin extensie, o “adunare a poporului ţinută în această piaţă”, fiind atât de sensibil apropiată de menirea unei biblioteci care, prin caracterul ei de instituţie publică şi prin misiunea sa, este destinată dialogului cu cititorii şi serveşte comunitatea. Aşa cum s-a menţionat, clubul pe interese este adresat tinerilor, în cadrul căruia vor fi organizate diverse şedinţe filosofice.
Scopul clibului urmăreşte trei direcţii generale:
1. Cultivarea găndirii filosofice în câmpul cognitiv al personalităţii.
2. Dezvoltarea intelectuală şi stimularea gândirii critice.
3. Valorificarea şi materializarea potenţialului filosofic al membrilor clubului.
În data de 11 februarie, a fost organizată prima şedinţă în cadrul unei mesei rotunde cu tema “Mândria- între gheenă şi elevare”, moderată de preşedintele clubului Ştefan Popov, care a invitat mai mulţi colegi de la USM, fac. Istorie şi filosofie, precum şi studenţi de la alte instituţii superioare de învăţământ din Chişinău: UTM, IMI-NOVA şi Politehnica, Bucureşti. Problematica discuţiei s-a axat pe trei subiecte, dezvoltate prin următoarele comunicări: “Delimitarea conceptelor de mândrie şi demnitate”, “Natura şi esenţa mândriei”, “Determinarea sensului mândriei între gheenă şi elevare”, dezbaterile cărora au stârnit opinii şi interpretări diferite. Asfel, în viziunea tinerilor S. Bejenaru, T.Soroceanu, A.Dumitraş, există o delimitare riguroasă între conceptul de mândrie(care îşi atribuie unele merite ce le poate avea sau nu) şi demnitate (care este un dat de la sine şi nu poate fi dobândită prin careva merite). Alte păreri au fost împărtăşite de studenţii C. Bucătaru şi V. Nicolai care plasează conceptele sub semnul egalităţii, demnitatea şi mândria fiind sentimente identice, exprimate doar în moduri diferite. Cu totul alte păreri au expus D.Roşu şi C.Cucoş, afirmând că, deşi aceste concepte sunt diferite, există un imperativ ce le leagă prin dictonul: eu sunt cineva care merit respect! Referitor la natura şi esenţa mândriei, părerile s-au împarţit între D.Roşu şi A.Cracico, primul considerând mândria ca un atribut indispensabil naturii umane şi avănd un caracter natural, al doilea pledând pentru originea ei socială, dobândită prin educaţie şi relaţii sociale, fiind o afirmare de sine a personalităţii în raport cu alţii. Asfel, s-a ajuns la cele două sensuri ale mândriei - gheenă şi elevare. Gheena reprezintă un rău fundamental, de la invidie şi ură, până la conflicte şi războaie, iar elevarea are o funcţie construnctivă, întrucât mândria este legată de anumite scopuri şi idealuri, este o motivaţie a individului spre realizarea unor obiective care aduc împlinire şi fericire. În concluzie, s-a constatat că mândria are un aspect multidimensional, oscilând între gheenă şi elevare, în funcţie de abordare şi context. Menţionăm faptul că bibliotecarii s-au implicat activ în crearea unui spaţiu informaţional adecvat, oferind mai multe surse bibliografice în dezvăluirea subiectului, având în plus recompensa unor discursuri filosofice care stimulează şi dezvoltă gândirea filosofică a tinerilor asupra unei teme atăt de necesare şi utile în societatea noastră, care apelează la sentimentul demnităţii şi al mândriei, cultivarea cărora trebuie să devină un deziderat sine qua non al naţiunii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu