joi, 31 martie 2011

MEDALION LITERAR ARTISTIC “ODĂ POEZIEI”

Elena VULPE, director al Filialei “O. Ghibu”


Ad initio, trebuie să recunoaştem că această acţiune nu a fost programată. De Ziua Mondială a Poeziei, biblioteca a preconizat o activitate de promovare a fondului liric prin vernisarea unei expoziţiei de carte tematică, având scopul să îndemne fiecare cititor, de a se pătrunde de profundul ei mesaj: “Poezia- sărbătoare a intelectului”- un ambient cu adevărat festiv, creat prin efortul bibliotecarilor ce au expus cele mai reprezentative poezii şi poeţi români şi universali, din care abundă colecţia bibliotecii, având cu certitudine primatul printre Filialele BM. Multe din volumele expuse poartă autograful poeţilor care şi-au lansat opera în cadrul manifestărilor organizate de filială, fiind un prilej şi argument convingător pentru demersul cultural şi de imagine al bibliotecii noastre. Totul s-ar fi redus la această activitate, dacă în momentul când prezentam expoziţia în faţa elevilor de la LT “M. Eliade” şi “M. Sadoveanu”, ghidaţi de profesorii de română V. Postolachi şi E. Baluţel, un cititor din Sala de lectură (căruia îi păstrăm confidenţialitatea), n-ar fi aruncat replica “Poezia. La ce bun ?”. Am rămas stupefiaţi. Cum?. În această zi, când inima întregii Planete este plină de poezie, iar oamenii sunt împătimiţi de versul înaripat, dând glas celor mai în vogă şi iluştri poeţi, în sufletul unui tânăr basarabean nu este loc pentru metaforă. Am rugat profesoarele şi elevii, care se aprinsese şi ei, să mai discutăm asupra anevoioasei zăbave a lecturii. Ceea ce s-a produs mai apoi a fost cu adevărat un medalion literar artistic, intitulat ad-hoc “Odă Poeziei”, în care protagoniştii au fost cei 41 de participanţi, iar publicul-un singur spectator cu sufletul gol de poezie. Ghidaţi de colecţia “Cele mai frumoase poezii”, de antologia de ”Poezie” din Basarabia în secolul XX, cu volumul poeţilor contemporani “Poezia acasă”, am parcurs itinerarul poetic, prezentând “O constelaţie a poeziei române moderne”(D. Pilat), “Poezia românească contemporană” (A. Piru), cu incursiuni în “Poezia românească în epoca romantică”, “Poezia veche românească”, “Poezia religioasă a creştinilor români”, “Poezia naturii”, finalizând cu splendida antologie “O mie şi una de poezii româneşti” de L.Ulici. Un eseu despre importanţa, menirea şi esenţa poeziei, a artei în general, a prezentat dr. V. Postolachi, invocând întrebarea metafizică a poetului german F. Holderlin “La ce bun poeţii în vremuri secetoase?”, care acoperă o multitudine de sensuri, motivând că, în aceste vremuri de restrişte, tocmai poezia ne-ar ajuta să găsim un reper, să-i dăm un sens vieţii şi existenţei noastre plenare pe acest pământ. Prof. E.Buluţă a amintit în acest context despre întrebarea retorică a lui I. Vatamanu “Ce vor scriitorii?”, aducând un pios omagiui “poeţilor ce ne-au lăsat lumina, spre a găsi şi Sufletul şi Drumul”, exprimat prin metafora sugestivă a poetului postmodernist L. Botnaru, completată de elevii care au recitat poezii din cei mai îndrăgiţi poeţi, cât şi din creaţia proprie, iar adolescentele V. Răilean, V. Brânză au intonat melodii pe versurile lui Eminescu şi Vieru. Vorbind de numărul mare de poeţi, care s-au lansat la biblioteca noastră, selecţia s-a raportat la unii scriitorii consacraţi, care au fost prezenţi în acest spaţiu sacru al cărţii, bucurând inima cititorilor cu versurile lor. Subsemnata a readus ecoul unor reverberaţii de suflet şi comuniune spirituală cu personalităţi proeminente, dezvăluind momente de neuitat ale unor impresionante întâlniri cu poetul Ioan Alexandru, care a susţinut prelegerea biblică “Ce este omul?”, cu poeta Ana Blandiana, care a a lansat antologia poetică “La cules de îngeri”, cu poetul ultrasentimentelor Adrian Păunescu şi grupul muzical “Totuşi Iubirea” care au prezentat recitaluri poetice, cu regretatul nostru poet naţional G.Vieru, care a lansat în premieră ultimul său volum din opera poetică “Taina care mă apără”. În cadrul medalionului, au fost citite şi comentate de către elevi mai multe poezii din creaţia acestor poeţi consacraţi, care au avut o relaţie aparte cu biblioteca, evocată cu admiraţie şi recunoştinţă de către bibliotecari. În final, când vibraţia versului armoniza cu sufletul fiecărui participant, a răsunat întrebarea adresată singurului nostru spectator: Acum poţi defini ce este Poezia?. Răspunsul ne-a surprins: “Da. Este vocea îngerilor”. Impactul acestui medalion literar-artistic a fost enorm. Publicul formator al bibliotecii noastre a avut marea revelaţie de a transplanta universul poeziei în inima unui tânăr văduvit de ea, care a plecat de la manifestare, ţinând strâns la piept un volumaş de poezie...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu