miercuri, 26 octombrie 2011

ACTRIŢA PAULINA ZAVTONI: SECRETELE MĂIESTRIEI ŞI NU NUMAI ... (aniversarea de 70 de ani)


Este o doamnă sclipitoare, inteligentă, frumoasă. Posedă un simţ deosebit  al umorului, ştie să se descurce în orice situaţie complicată. Activează în teatru deja de 50 de ani! Artistă a Poporului, actriţa Paulina Zavtoni s-a dovedit a fi atât de simplă în conversaţie, dialogul fiind un adevărat moment de a afla lucruri inedited de suflet, de viaţă.
Vine dintr-o familie modestă. Îţi aminteşte cu tristeţe de anii din copilărie, când ţineau în şură câţiva saci cu pesmeţi pentru zile negre. Mama ei, Ana Zavtoni, a rămas văduvă când era însărcinată cu Paulina. Tatăl a murit pe front. “Amintirile scumpe din copilărie sunt mereu cu mine” – zice ea cu nostalgie.
Întotdeauna i-a mers la oameni buni, pentru care simte o atracţie intuitivă. Contactul viu cu oamenii, iată secretul ei.
Era mică, dar avea sentimentul că acele momente, pe care le petrecea în scenă, erau cele mai fericite pentru ea. Şi-a creat, astfel, o dependenţă de teatru, de trăirile inedite, ceea ce a determinat-o să aleagă teatrul. Pedagogii de la şcoala nr.1 (în prezent, Liceul „Gh, Asachi”), au fost primii ei susţinători. Profesoara de limbă rusă, Tatiana Cuzminicina, sub conducerea căreia Paulina a interpretat primele roluri din dramaturgia rusă, i-a cultivat dragostea faţă de teatru.
          Prin anii ’60 a depus actele la Conservatorul „Gavriil Muzicescu”, la catedra Arta actorului, cu specialitatea Actor de Teatru şi Cinema. L-a avut conducător pe Artistul Poporului din RSSM, Arcadie Plaţânda, un om minunat şi cu har. Pedagogi i-au fost şi Artiştii Poporului: Eugeniu Platon, Valeriu Cupcea... Colegi i-au fost actorii care au creat file în istoria teatrului autohton: Spiru Haret, Victor Ciutac, Vitalie Rusu, Veniamin Apostol, Damian Dimitrov, Mihail Curagău, Viorica Chircă, Dina Cocea, Margareta Ureche etc. Inimile lor băteau la unison, erau darnici şi plini de speranţă...
Paulina era studentă când a fost marcată de Nadejda Aroneţkaia, care conducea studioul de pe lângă „Moldova-film”. Anume Aroneţkaia a sfătuit-o să meargă la actorie. Fiind regizoare la Teatrul „Luceafărul”, a inclus-o pe Paulina în trupa sa de actori. „Am avut noroc. Orice actriţă începătoare visează la un asemenea început de carieră scenică, cum a fost al meu, zice ea. Îndată mi s-au propus roluri în spectacole – „Intrigă şi iubire”, „Costumul de nuntă” şi „Flori de câmp” - spectacole pregătite la Moscova pe parcursul studiilor şi care au fost timp de mai mulţi ani cap de afiş al repertoriului trupei, bucurându-se de mare succes”. De asemenea, Aroneţkaia a montat şi „Copilul nimănui” după I. Şkvarkin, cu Paulina Zavtoni în rolul principal. Astfel, Paulina Zavtoni slujeşte scena Teatrului „Luceafărul” de 50 de ani, reprezentând prima generaţie a teatrului.
„Astăzi, noi suntem temelia”, glumeşte actriţa. Model i-au slujit: Domnica Darienco, Ecaterina Cazimirova. Dintre actori ruşi: Iulia Borisova, Vasile Lanovoi, Iurie Iakovlev şi alţi actori, cu care făceau schimb de experienţă în timpul deplasărilor la şcoala vahtangovistă”.
          Spiru Haret... A fost oare vorba despre un destin prestabilit?! 
Când a văzut-o pe tânăra cu două cosiţe în curtea Conservatorului, Spiru a renunţat la visul său de a deveni agronom şi a urmat-o pe ea, Paulina. „Profesia e ca şi dragostea, se alege o singură dată în viaţă. Dacă nu te căsătoreşti cu persoana iubită vei fi nefericit”, spune actriţa. Au fost un cuplu armonios – atât familial, cât şi scenic. Au jucat împreună în „Trei surori” de A. Cehov, „Pe-un picior de plai” şi „Ce frumoasă este viaţa” de Ion Podoleanu. În piesa „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri au fost extraordinarii Loluţa şi Leonaş.
Despre cuplul Paulina Zavtoni - Spiru Haret, Alexandru Grecu, Maestru în Artă, a spus că „este una din legendele scenei basarabene. Am fost „furat” de jocul lor scenic, de personajele acestor actori inconfundabili încă din copilărie. Nu mi-a scăpat niciun spectacol în care să fi jucat aceşti valoroşi artişti. Acest cuplu a dat naştere unei veritabile dinastii artistice...”.
Spiru Haret a fost o fiinţă caldă cu suflet de copil, iar în scenă – un actor splendid. Casa lor era un laborator de creaţie, unde doar în orele de somn nu se vorbea despre teatru… „Eu am avut noroc, afirmă fiul Constantin. Părinţii mei sunt – doi Actori şi doi Părinţi – cu literă mare. Un cuplu tandru şi un ghem de iubire. Au fost toată viaţa împreună: acasă şi pe scena teatrului. Alături şi la bine şi la rău. Lecţiile de dragoste, de fidelitate a părinţilor mei stau şi acum la baza vieţii mele”.
Cu părere de rău, în septembrie ’99, Spiru Haret a plecat... în ceruri, iar soţia sa iubită, Paulina, a fost cea care i-a ţinut de mână şi i-a citit „Tatăl Nostru” până şi-a dat sufletul. A fost o despărţire grea, dar până şi în ultimele clipe ei au ştiut să fie alături „înlănţuiţi” de dragostea şi respectul ce-l aveau unul faţă de celălalt.
„Suntem o casă de artişti... Feciorul Constantin Haret şi nora, Ala Tuz-Haret, sunt actori la Teatrul „A. Cehov”; fiica Lucia Galac, este profesoară la Academia de Arte; cuscrii, Ivan şi Svetlana Tuz, sunt actori şi ei, iar nepotul Anatol Galac studiază la Liceul de Arte... Probabil, destinul ne-a hărăzit, ca eu şi cu Spiru să stăm la temelia dinastiei noastre”.
Sunt momente în viaţă, când simţi un gol imens...
„E ceva firesc, mai cu seamă, în present. Nu te poţi aştepta doar la succes. Munca actorului înseamnă suflet. Te macină îndoielile: te acceptă regizorul, vei putea să interpretezi roul, ai procedat corect, publicul te va înţelege, te va aproba?... Ca urmare, uneori, eşti indispusă. Totuşi, optimismul, dragostea pentru teatru, le tratează pe toate”. Actriţa se străduieşte să fie în formă, să arăte corespunzător, să zâmbească. Nu-i place, când cineva, fie dintre colegii săi, fie alţi oameni, se plâng de starea precară, consideră, că astfel omul transmite energia sa negativă celuilalt. La fel, nu apreciază când o actriţă la vârsta a treia o face pe „tinerica” şi invers. Realitatea fizică, vârsta actorului modifică radical lectura piesei.
Spectacolul pune spectatorul pe gânduri, cum ar fi procedat el în astfel de situaţii... E ceea ce se cere de la Teatru! „Când joci un rol negativ, te gândeşti, de unde atâta răutate în acest om? Oare de la naştere e determinat să ajungă în „acea stare”? interesant e, că rolul negativ are mai multă priză la spectatori, îi dă actorului posibilitatea să se manifeste neaşteptat pentru public. Un actor trebuie să se evidenţieze în diferite ipostaze”. Actriţei Zavtoni i-au plăcut rolurile de caracter, cum ar fi, de exemplu, Fekla Ivanovna din „Căsătoria”... Nu acceptă teatrul ieftin. Recunoaşte că comedia e genul care aduce o sală plină de spectatori, deoarece e mai acceptabilă, mai înţeleasă. Totuşi, tragediile şi dramele sunt şi ele bine primite de spectatori, în special, cele jucate de actori buni.
 Corelaţia: actor – regizor şi cum se face un spectacol reuşit. Rezultatele vor fi benefice, dacă relaţiile dintre regizori şi actori - sunt armonioase, calde. Un spectacol e muncă în echipă. Rar se întâmplă, când dintr-un material slab iese un spectacol cu priză la public. Valoarea unui spectacol depinde de piesă; determinată de un material bun, de regizor talentat şi de trupă extraordinară de actori, care să lucreze zi şi noapte. Profesia nu întotdeauna asigură un trai bogat actorului. „Le spun şi copiilor mei, că actorii n-au fost, nu sunt şi nici nu vor fi bogaţi finaciar. Ceea ce contează, e spiritul, bogăţia sufletească.” De fapt, în zilele noastre, pentru tineri, factorul financiar contează, doar că doamna Paulina se mulţumeşte cu ce are. Altfel, propune să fie reduse preţurile biletelor la teatru, pentru ca fiecare copil să aibă acces la spectacole. Teatrul trebuie să participe la educaţia copilului.
Oricum, şansele tinerilor actori de a se afirma profesional, şi anume, la Teatrul „Luceafărul”, sunt foarte mari. Aici activează mulţi absolvenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Paulina Zavtoni încurajează tinerii. Cu ei actriţa vorbeşte de la egal la egal. E tânără sufleteşte! - o zic chiar studenţii. Este simbolul Tinereţei! „Nepoţii o numesc drăgăstos „Mica”, ne relatează fiica actriţei, Lucia Galac, lector superior la Academia de Arte. Energia ei fulminantă nu se potriveşte cu imaginea unei bunicuţe obişnuite. „Mica” este consultantul principal în procesul de pregătire pentru manifestările artistice, la care i-au parte copiii. Mă bucur că este în continuare solicitată şi antrenată în multiple activităţi. Iar nepoţii, ca şi noi cu fratele cândva, îi duc dorul şi se bucură mult, când au norocul să le fie alături... Cu cât devin mai matură, tot mai mult o înţeleg pe mămica. La ea venim după un sfat, cu ea împărtăşim gândurile, bune şi triste”. Viaţa familiei este îndrumată subtil de Paulina Zavtoni, pilonul spiritual al casei. Ea îi adună la toate sărbătorile. Ii place să-şi vadă nepoţii împreună. „Îmi pare rău că trec anii şi eu îmbătrânesc. Trec anii, mă trec şi eu... Dar m-am conformat!”
Spectatorii o iubesc, colegii se mândresc că o au alături!
Cu siguranţă, actorii Teatrului „Luceafărul” au spectatorii lor, care îi iubesc. Artistă al Poporului, Paulina Zavtoni îi are pe ai săi. Uneori spectatorii o întâlnesc pe străzile oraşului şi-i exprimă dragostea şi respectul. Îi recunosc şi vocea care sună la radioul naţional, cu care colaborează şi în prezent. „Unii spectatori îşi imaginează, că actorul este identic cu personajul din scenă. Teatrul e un miracol! Ei iubesc miracolele, la fel şi pe actori. Iar o părticică mică din dragostea lor, rămâne cu mine, cu modesta mea persoană!” E convinsă că experienţa e importantă pentru un actor, dar nu întotdeauna. Actorul n-are vârstă, el trebuie să uite, că este artist al poporului, că a fost aplaudat, difuzat la radio şi TV etc.
Actriţa se consideră fericită şi împlinită, deoarece Dumnezeu i-a dat sănătate. În teatru e respectată şi utilă. A lucrat cu foarte mulţi regizori şi a fost distribuită în roluri minunate. Le iubeşte pe toate şi susţine că nu s-ar fi lipsit nici de unul, precum nu te poţi lipsi nici de-un deget de la mână. Nu ştie, cât va mai juca pe scenă, dar ar dori ca la clipa despărţirii să ajungă cât mai târziu... Iar spectatorii să vină la Teatrul „Luceafărul” continuu. Cărarea aceasta să nu se termine...
„Am avut norocul să fiu partenera Paulinei în scenă, spune cu mândrie artista emerită şi prietenă, Ninela Caranfil. Zic norocul, pentru că această actriţă este înzestrată de la Dumnezeu cu mult har, trăieşte în scenă incandescent, până la lacrimi, astfel, impunând spectatorii să simtă şi să trăiască la fel ca personajul jucat de ea...”

                                                                                      Svetlana VIZITIU