luni, 10 octombrie 2011

„TRANSILVANIA” - BIBLIOTECĂ HĂRĂZITĂ CU NUME DE ISTORIE, ŢARĂ ŞI DOR


Elena VULPE, director al Filialei “O. Ghibu”

De două decenii, Biblioteca “Transilvania”, străjuită de nimbul voievodal al lui Mircea cel Bătrân, îşi profilează, prin cartea neamului, conturul ei fiinţial, potolindu-ne setea şi dorul nemărginit de Ţară. Templu al spiritului, Sanctuar al Cuvântului ce umanizează spaţiul nostru cultural , “Transilvania” este biblioteca predestinată cu mandatul de a procrea un nou tip de instituţie de informare şi cunoaştere, combinând tradiţiile gestionării patrimoniului, a extraordinarelor sale colecţii ce le deţine, cu noile tehnologii în procesele de colecţionare, prezervare şi diseminare a informaţiei. Noua administrare a informaţiei ce oferă sinergia colecţiilor, serviciilor şi publicului, implimentată cu succes de-a lungul anilor, a fost un proces destul de complex al activităţii de bibliotecă. Având mulţi susţinători şi ghidată de responsabilitatea echipei, Biblioteca vine la aniversare cu o nouă imagine - una transparentă şi pozitivă, axată pe modernizarea bazei sale tehnico - materiale, îmbunătăţirea imobilului, renovarea designului interior, cu noi echipamente şi mobilier de bibliotecă, funcţionalitate şi programe adecvate nevoilor şi cerinţelor publicului. Construită special, pentru a fi o interfaţă între memorie şi generaţiile următoare, este chemată a păstra, a transmite şi a produce cunoaşterea. Această biblioteca şi-a înţeles exact menirea, văzându-şi misiunea în antrenarea minţii spre cunoaştere a miilor de utilizatori care apelează la serviciile ei, având convingerea că, în faţa acestor grandori, care sunt viaţa şi universul, “un om nu e nimic altceva decât ceea ce cunoaşte” (Francis Bacon). Făcând recurs la istoricul ei, despre aniversarea Bibliotecii ”Transilvania” nu poţi vorbi decât la superlativ, cuprins de emoţia acelor clipe măreţe, de neuitat, ale evenimentelor importante, produse pe arena istoriei noastre moderne. Deschiderea primei biblioteci de carte română a fost consfinţită de două evenimente importante cu profunde semnificaţii naţionale: 31 august - Ziua Limbii Române, precedată de alt act istoric - Ziua proclamării independenţei Republicii Moldova. Nu se vor uita niciodată aceste clipe înălţătoare de renaştere naţională, acel înalt sentiment patriotic, ce a cuprins întreaga capitală - oamenii veniţi din toate părţile, de toate vârstele şi categoriile sociale, începând cu instanţele superioare de conducere, miniştri, parlamentari, reprezentanţi ai sferelor academice, ai elitelor culturale şi ştiinţifice, până la cei mai simpli cititori, dornici de carte în grafie latină şi entuziasmaţi de şansa de a fi conectaţi la valorile naţionale. Întreaga suflare românească a Chişinăului, alături de confraţii ardeleni, sosiţi cu “batalioane” de cărţi, se adunase pentru a se bucura şi a asista la acest act curajos de cultură, uniţi prin credinţa că adevărul va triumfa, că oamenii acestui pământ au dreptul la independenţă,  suveranitate, la simbolurile naţionale, că aparţin unei naţiuni şi au o istorie comună  cu fraţii noştri de peste Prut. Acest mesaj al unităţii de limbă şi cultură, de istorie şi tradiţii milenare, de mândrie că avem aceleaşi origini a răsunat în toate luările de cuvânt, fiind în unison cu trăirile sufleteşti ale fiecărui participant la această Sărbătoare de zile mari. Exuberanţa şi accentele euforice erau îndreptăţite, pentru că reclamau un nou curs politic al R. Moldova, o nouă abordare a relaţiilor noastre, o nouă treaptă a integrării spirituale prin cultură. Onorarea acestor promisiuni, care au demarat procesul de integrare a basarabenilor în circuitul valorilor naţionale, îi aparţine unei biblioteci cu nume de dor şi istorie - “Transilvania”, inaugurarea căreia i-a conferit statutul de înaintemergător pe frontul spiritualităţii româneşti. Această realizare de excepţie a fost posibilă prin intermediul Proiectului iniţiat sub egida Bibliotecii Judeţene” Octavian Goga” din Cluj-Napoca şi BM “B. P. Hasdeu” prin străduinţa neobosiţilor directori Traian Brad şi Lidia Kulikovski. Acum 20 de ani, în zorii deşteptării noastre naţionale, inaugurarea Bibliotecii “Transilvania” a echivalat cu un dar divin. O Bibliotecă de carte română venea să completeze golurile istoriei, dărâmate abuziv de-a lungul unor secole, aducând speranţa în inimile basarabenilor, care îşi resuscitau identitatea şi valorile naţionale, retrase în tenebrele unei orânduiri nedrepte. Această acţiune de pionierat a fost nu doar o voinţă politică, dar şi împlinirea unui crez profesional, animat de cei mai buni dintre bibliotecari. O izbândă care a transfigurat viziunile şi interpretările noastre despre misiunea bibliotecii şi filosofia profesiei, devenind o transfuzie ancestrală, o punte de spirit între două maluri de Prut, menite să consolideze harta cunoaşterii în timp şi spaţiu. O carte în plus înseamnă o speranţă în plus, o altă poartă deschisă spre orizonturi noi, care să cimenteze temeliile durabilităţii unui popor, garantate prin limbă, istorie, cultură, datini şi tradiţii. Prin toată activitatea ei, biblioteca s-a identificat cu aspiraţiile vremurilor în care a luat naştere, a  justificat aşteptările publicului pentru care Transilvania istorică a rămas fereastra spre Europa, apropiind acest hotar de Basarabia răstignită pe Golgota comunistă. Prin achiziţionarea permanentă a titlurilor de carte, a donaţiilor succesive de noutăţi editoriale, biblioteca organizează, cu neîntrecută grijă, fondul de carte, datorită căruia cititorii au privilegiul de a se ataşa la marile idealuri ale românilor de pretutindeni, dar şi la valorile universale. Specialiştii calificaţi facilitează posibilitatea publicului de a se informa, de a ajunge mai lesne la informaţia şi cartea dorită. Acest simbol al românismului îşi asigură permanenţa prin organizarea sistematică a fierberii cotidiene: saloane, festivaluri, simpozioane, colocvii, conferinţe tematice, mese rotunde, dezbateri, lansări de carte, întâlniri cu autorii, diverse expoziţii, transformând biblioteca într-un “altar de lumină”(A. Vlahuţă). În acest fel, avem certitudinea că Bibloteca “Transilvania” nu va deveni niciodată o “galaxie îndepărtându-se” (Ion Hadârcă) de continentul uman al iubitorului de carte, al căutătorului de adevăr şi înţelepciune. În cartierul Ciocana, avem un ambasador  spiritual al Ardealului, alimentat de sufletul mereu de veghe al lui Traian, nume voievodal în cultură, purtând trăinicia şi vivacitatea Bradului secular al neamului. Biblioteca lucrează prin El la cote maxime de afirmare în timp şi spaţiu: obiective îndrăzneţe, practici de succes, proiecte inovaţionale, servicii diversificate, cercetări constante ale bibliografiei locale, parteneriate durabile cu instituţiile educaţionale, culturale şi ştiinţifice, cu organele locale şi decidenţii, cu personalităţile, cu socieatea civilă, cu întreaga comunitate de cititori, pe care şi-a creat-o de-a lungul anilor. Parascovia Onciu, directorul şi managerul iscusit, diriguieşte un colectiv în care profesionalismul, competenţa, responsabilitatea şi dăruirea au transformat biblioteca într-un for profesional de înaltă anvergură,  într-un Centru spiritual, informaţional şi educaţional important pe scena vieţii culturale a capitalei.  Constatăm că însăşi providenţa, alături de spiritul vizionar al directorului general Lidia Kulikovski, au lucrat îngemănându-se, pentru a remarca personalitatea neordinară şi individualitatea de excepţie a Parascoviei Onciu - un om al cărţii şi al bibliotecii, care poartă în suflet atât devotament profesiei cum rar mai întâlneşti.Poate doar profetul cu chipul Bradului, venit din inima Carpaţilor, îi simte afinitatea şi-i dă tărie şi sevă, pentru a face din bibliotecă o instituţie vie, modernă, deschisă, accesibilă. La ceas aniversar, îţi urăm “La trecutu-ţi mare – mare viitor”. Bucură-te din plin de dragostea, admiraţia şi recunoştinţa tuturor, Bibliotecă hărăzită  cu nume de istorie, ţară şi dor, flacără a speranţei şi a reânvierii noastre.