Margareta CEBOTARI,
bibliotecar principal, filiala „Ovidius”
Proaspăt apărută la editura „Ancestrala”, cartea „O soartă şi un vis” are pe copertă doi autori, deoarece este alcătuită din două părţi. Autoarea primei părţi – File de jurnal: Amintiri ale unei sorţi – se numeşte Ecaterina Drotenco, una din miile de persoane nevoite să plece la muncă peste hotarele ţării, să-şi abandoneze pentru un timp îndelungat familia, pentru însăşi binele acestei familii. Editarea acestui jurnal este un strigăt al sufletului său chinuit de munci grele, dar bucuros că a reuşit să susţină în viaţă timp de zece ani alt suflet al unui om bolnav, pe care l-a îngrijit cu toată milostenia acolo, în Italia, chiar dacă a fost supusă unei rele atitudini din partea familiei acestuia şi a fost mistuită de dorul celor de acasă. Scriitorul Dumitru Mircea, cel care a susţinut ideea şi a redactat amintirile dnei Drotenco pentru tipar, în a doua parte a cărţii intitulată sugestiv „Rai sau iad la muncă peste hotare” ne povesteşte despre colaborarea pe care au avut-o, ne vorbeşte mai multe despre familia ei, despre soarta celor patru fete, de dragul cărora a şi ales acest drum greu al suferinţei de a fi departe de ele. Şi la lansarea cărţii scriitorul Dumitru Mircea a reiterat că ea este exponentul unei bune părţi a populaţiei din ţara noastră, care au ales calea exodului pentru a întreţine starea materială bună a familiilor lor.
Pavel Buza, editorul cărţii, a ţinut să menţioneze că a rămas impresionat de soarta oamenilor nevoiţi să plece din ţara lor, chiar de când a citit manuscrisul dnei E. Drotenco. Despre viaţa lor grea se merită a scrie o carte. Autoarea poate fi un model de sacrificiu al unui suflet creştin, care a dus Crucea Suferinţelor până la capăt, a declarat scriitoarea Raisa Plăieşu, apreciind atât conţinutul cât şi prezentarea grafică excelentă a cărţii: acei doi ochi ce ne privesc de pe copertă sunt vii. Ea le-a dorit tinerilor aflaţi în sala bibliotecii să lase să pătrundă mesajul acestei cărţi şi în sufletele lor, pentru că trebuie să înţeleagă care e firul vieţii lor, care drum o să aleagă să-l parcurgă în viitor.
Scrisă succint, autoarea a reuşit totuşi să prezinte viaţa grea a oamenilor care îşi dăruiesc viaţa lor altor oameni bolnavi, cât şi calvarul prin care sunt nevoiţi să treacă, consideră dna Eugenia David, traducătoare, redactor de carte, reprezentantă a unei strălucite generaţii de oameni ai culturii din Moldova, care a adresat un apel către aceşti oameni de a se întoarce acasă, de a ne iubi plaiul nostru natal aşa cum este, pentru ca familiile să fie întregite.
La lansarea cărţii au fost prezenţi în sala bibliotecii „Ovidius” şi consătenii dnei Drotenco, veniţi din satul Tigheci, raionul Leova, fiica ei, Tatiana şi alte rude care au dorit să se bucure împreună cu ea pentru realizarea visului: editarea unei cărţi. Foarte emoţionant a fost discursul dnei Elena Butnaru, profesoară de limba şi literatura română din acest sat, care s-a referit la puterea de jertfire a acestor mame care pleacă de acasă, suferă, dar totuşi îşi dăruiesc sufletul celor care au nevoie de ajutor. În ochii copiilor a căror părinţi sunt plecaţi se remarcă tristeţea, i-a văzut deseori răvăşiţi sufleteşte. Şi ea a adresat celor prezenţi un apel de a fi mai buni cu părinţii, prietenii, oamenii din jurul nostru. Poate copiii ar trebuie să aprecieze puţinul pe care îl au şi atunci părinţii nu vor fi nevoiţi să plece de lângă ei.
Dna Ecaterina Drotenco a adus multe mulţumiri celor care au ajutat-o să deschidă uşa visului său – să scrie o carte despre soarta oamenilor plecaţi din ţara natală, în care să povestească despre cei zece ani de comunicare cu doar doi ochi vii, aceasta fiind starea bolnavului de care a îngrijit, despre cei zece ani mistuită de dorul familiei.
