luni, 23 aprilie 2012

CE ÎMI OFERĂ MIE BIBLIOTECA?

Biblioteca pentru mine este locul de întâlnire al sufletului, al cugetului, al viziunilor, puterilor, ideilor şi oamenilor dornici de a cunoaşte. E o Biserică unde Părintele e Cartea, unde icoanele sunt rafturi, unde cititorul e un slujitor credincios, fidel şi plin de speranţe.

Lăsând la o parte metafora şi comparaţia, marcăm importanţa deosebită a bibliotecii în viaţa umană, care joaca un rol social, ştiinţific, didactic şi recreativ. Pentru unii, biblioteca e un Taboo, ce confirmă importanţa promordială a tehnologiilor moderne. Pentru alţii, biblioteca e locul în care mîina şi gândul aleargă împreună.

Din cele mai arhaice timpuri, rolul bibliotecii viza nişte laturi punctate în calitate de studiu cu cartea, care avanseaza în „era digitală” - o activitate relaxantă, intimă, plăcută, în care cartea tinuta în mînă, devine regizorul acţiunii, tu creezi personaje.

În aceasta „eră digitală” eu ma gândesc cu durere la ziua când venirea unui copil la bibliotecă va deveni o raritate! Şi ne vom mira de această minune! Şocant e faptul, mă gândesc la copiii de mîine, care nu vor mai fi atât de capabili în procesul de creativitate. În copiii de mîine calculatorul va distruge încet-încet imaginaţia, creativitatea, hărnicia, dragul faţă de carte, lectura, biblioteca. Este oare în acest sumbru viitor, în imaginaţia mea, şi o parte din greşelilor noastre? Cred că da, şi din păcate, ireparabile... E momentul în care trebuie să sune clopoţelul trezirii.

Eu pledez pentru traditionalism. Unde mai găseşti un loc atât de plăcut, care ţi-ar demonstra că, lectura tradiţională e imortală? Unde mai stai cu colegii la o vorbă cu tâlc? Unde mai vii să dai o mînă de ajutor, să mai primeşti şi caâe un certificat de voluntar, să admiri zîmbetele copiilor care încă mai au o mare sete de carte. La bibliotecă, în casa cărţilor, în casa prietenilor dragi...

Biblioteca, în evoluţia spirituală are şi un segment de promovare profesională. De pe băncile şcolii, cu scumpii profesori, veneam la Biblioteca “Alba Iulia” din cartierul meu, ca să exprim un cuvânt de opinie proprie, să-mi ascult colegii, să recit o poezie, să audiez cuvintele scriitorilor contemporani, să ne reamintim de cei, care au lăsat autografe pe paginile cărţilor. Deseori vin la bibliotecă nu doar pentru a răsfoi cărţi, ci şi pentru a sta la sfat cu scriitorii Ion Hadârcă, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Claudia Partole, Sergiu Sumcă, Iulian Filip şi alţii. Iar faptul că, bibliotecarii ne sunt o călăuza în această oază spirituala şi plină de lumină, ne marchează în permanenţă. Sprijinul lor în căutarea informaţiei necesare, în străduinţa de a ne oferi cât mai multe şi diverse ore de spiritulitate culturală şi informaţională este asemenea unui ghid, care te însoţeşte într-o călătorie plăcută în jurul lumii. Apreciez în mod special faptul că, biblioteca ne oferă şi ne implică în programe şi manifestări culturale: dezbateri intelectuale, prezentări şi lansări de carte, promovări şi evaluări a unor tematici actuale, ne oferă acces gratuit la Internet şi numai, ne învaţă, ne ajută să devenim OAMENI.

Pereţii bibliotecilor, în special ai Bibliotecii Alba Iulia”, pe care o frecventez mai des, sunt îmbibaţi cu un spirit al “creşei sufleteşti”. E regretabil faptul că noi, părinţii, încă îi mai lăsăm pe micuţii noştri în voia prietenului “rece” - calculatorul. Cărţile din bibliotecile personale, uneori rămân uitate în dulapuri, chiar colbăite, neatinse de nimeni. De ce? Nu avem timp... Dar  ne gândim noi oare de ce  scade potenţialul intelectual al societăţii? Şi din cauza acestei lipse de timp. Consider că, accesul la raftul cu cărţi, diverse documente, surse video, presă – ar trebui sa fie un imbold important pentru cei care ne ajung din urmă, să pentru cei care au abandonat, temporar, să credem, cartea, lectura.

Frecventând mai mult de 15 ani bibliotecile din oras am învăţat multe lucruri importante şi cred că am avut un mare noroc descoperind aceste oaze de lumină lină. Personal, voi face tot posibilul pentru a educa în copii mei ideea că, cartea, biblioteca este cel mai dulce prieten al unei societăţi sănătoase.

Deci, Ce îmi oferă mie biblioteca? Totul – educaţie, instruire, dezvoltare spirituală şi morală, linişte şi confort sufletesc, promovare în plan profesional, psihologic şi duhovnicesc, un gând bun, un răspuns sincer la o intrebare delicată, o alinare când îmi lipseşte mama...

Sunt mai mult decât recunoscătoare Bibliotecii “Alba Iulia” pentru tot ce îmi oferă din copilărie şi până în prezent. Vin aici de la grădiniţă. Adolescentă fiind  cuprindeam căldura acestui loc cu ambele braţe, şi acum, în anii de studenţie,  acest loc fascinant nu-l schimb pe absolut nimic în lume.

Ce îmi oferă mie biblioteca? - O traistă plină de prieteni buni, un imens ocean de pagini citite, o cale sigură spre cele mai înalte puncte geografice al intelectului şi file memorabile, întipărite în minte pentru intreaga viaţă. Nu am plecat să pun ţara la cale, am venit aici, la bibliotecă, ca să ajung acolo, unde alţii doar visează.
                                                                                            
  Ana Botoşanu,
studentă ULIM