Biblioteca Publică “Onisifor Ghibu” a fost fondată la sugestia Bibliotecii Metropolitane din Bucureşti: doi oameni ai cărţii, dr. Florin Rotaru şi dr. Gheorghe Buluţă, au propus numele lui Onisifor Ghibu. Ulterior, fiul lui, Octavian Ghibu, a susţinut biblioteca până la moartea sa. Inaugurarea a avut loc la data de 15 ianuarie 1992, astfel, biblioteca devenise prima instituţie românească din Republica Moldova,
Pe lângă marele avantaj de a fi situată într-un spaţiul Centrului elitar al Chişinăului, biblioteca dispune şi de o colecţie de publicaţii valoroase, în exclusivitate de carte românească, care, în continuare, se completează cu ediţii noi, graţie donaţiilor din partea Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti şi altor beneficiari. În present, patrimoniul bibliotecii cuprinde circa 53 de mii de titluri de diverse publicaţii. Este mereu onorată cu prezenţa oamenilor de cultură iluştri: Lidia Kulikovski, director general al B.M. ,,B.P. Hasdeu’’; academicianul Mihai Cimpoi; Florin Rotaru, director Biblioteca Metropolitană din Bucureşti; istoricii Iurie Colesnic, Ion Negrei; scriitorii Vlad Pohilă, Ion Constantin (Bucureşti); Vladimir Beşleagă; Iulian Filip; Leo Botnaru, Arcadie Suceveanu, Ianoş Ţurcanu, Renata Verejanu, ex-ministrul Culturii Ion Ungureanu etc. Fiecare din ei a contribuit şi a adus la cunoştinţă publicului fapte, evenimente trecute din viaţa bibliotecii ,,Onisifor Ghibu’’.
La baza dezvoltării performanţelor şi calităţii serviciilor, în satisfacerea maximă a cerinţelor utilizatorilor; un instrument pentru implementarea mecanismelor reale de sporire a eficienţei lecturii de carte şi alocative în sistemul tehnologiei informaţionale, de motivare şi prestare a serviciilor în cadrul ei: sunt profesioniştii echipei tinere de bibliotecari BP „O. Ghibu”, în frunte, cu scriitorul şi publicistul Vitalie Răileanu: Şontea Diana, Marişceac Ludmila, Musteaţă Tatiana, Tahrina Cristina, Stăvila Corina, Leşan Ana - o echipă de menţiune, care, organizează şi creează evenimente culturale cu un enorm efect de imagine pentru diferite categorii de cititori, gama lor fiind diversificată şi ca formă, dar şi conţinut. Astfel, Biblioteca rămâne, cu certitudine, o gazdă desavârşită în organizarea a numeroaselor conferinţe, simpozioane, mese rotunde, ateliere profesionale şi de dezbateri, de creaţie, concursuri, Zile şi expoziţii tematice, recitaluri, întâlniri şi dialoguri cu personalităţi literare, politice, culturale, ştiinţifice, multiple expoziţii de carte, dar şi de pictură, de fotografii, de documente, la care vin numeroşi participanţi, tineri şi adulţi din toate domeniile vieţii sociale. Bine de menţionat şi pe cei, care au pus baza filialei „O.Ghibu”, din „temelii”, facându-şi serviciul timp de 20 de ani, şi care, în continuare activează în reţeaua BP „B.P.Hasdeu”, sau, au părăsit biblioteca, din diferite motive; după vârstă, fie, pentru a depune experienţa utilă, şi în alte biblioteci sau sfere culturale: Elena Vulpe, Romela Osoianu, Rodica Martin, Svetlana Vizitiu, Eudochia Olaru, Lia Zaharia, Saida Oancea, în continuare, Valentina Mitrofan-Moşneagu, Mariana Haheu, Natalia Madan, Galina Chirvaş, Irina Tutun, Savela Starciuc, Aliona Vârlan, Inga Cojocaru, Lucia Balan etc. În special, se evidenţiază, doamna Elena Vulpe, directoare de onoare şi manager al bibliotecii; cavaler al ordinului Steaua României şi a medaliei „M.Eminescu”: o persoana, doldora de sugestii: nevoie de mit, mentalitate şi sentiment; unica bibliotecară, care a rămas fidelă pe parcurs de 20 de ani de activitate a bibliotecii, cu rezistenţă şi duritate, pe baza tuturor proiectelor speciale de dezvoltare profesională şi de multiple manifestări ale instituţiei. Personalitatea lui Elena Vulpe este una neordinară, impetuoasă şi polivalentă, care îmbină în mod original, imaginaţia poetului, deducţiile omului de ştiinţă şi viziunea filosofului, în stare de simbioze şi, irepetabile şi captivante sinteze. Aparţine acelei categorii rare de oameni, a cărei prezenţă şi acţiune, multiple energizează la maxim. Excelentă ca manager, cu o atitudine intelectuală, pune mereu întrebări, şi nu se sfieşte să remarce pe cineva: ici-colo, unde, alţii s-ar fi eschivat şi ar fi trecut sub tăcere; ilustrând posibilitaea de a replica, cu firea ei de polemist, denotă o lume a nonconformismului. Nu are nicio importanţă, de este o persoană severă, uneori, arogantă, cert, că managementul în cadrul bibliotecii şi lectura articolelor dânsei, ramân în continuare o experienţă dură, şi este indreptaţit, să fie considerată o personalitate, cu o prestaţie academică pe măsură, şi care, şi-a înscris ferm numele său în istoria activităţii BP „O. Ghibu”. Cu lista premiselor şi pulsul estetic; iar miza oricărei relaţii cu cartea, lectura ei aplicată, aptă să distingă adâncimea cuprinsului: a citi e un act obligatoriu şi purificator; dar şi să continue prin discuţii şi scrierea propriilor articole, expunerea şi revoluţionarea conţinuturilor, cu un specific subînţeles al său: asta este povestea învingătorului Elena Vulpe. Cum îi şi place să traiască, mereu cu idei şi în căutare, găseşte timp pentru toate! Iar biblioteca, devenise a doua casă, in care, dânsa revenea, mereu pentru a se reîncărca spiritual, precum şi de tot ce e frumos, bun şi constructiv., dar şi muncind, ca şi cum „şi-ar fi dat şi sufletul” pentru binele şi onoarea bibliotecii. Aprecia, la fel de mult, bibliotecarele, care asemeni ei, ramâneau să lucreze până-n noapte. Era foarte strictă, cerând mult profesionalism din partea fiecărui. Biblioteca pentru ea era mai presus de familie, fără îndoială. Şi acum, văd clar, imaginându-mi-o pe Elena Vulpe, zi de zi, uneori uitând şi de ţigară, care se stingea printre degetele ei reci de frigul încăperii, scuturând firişoare de scrum pe foi de hârtie, zeci de cafele amare băute pe zi, şi ea, în acel birou, aplecată asupra unui şir enorm de articole scrise, printre o grămadă de cărţi filosofice, opere româneşti; fie, tastând, cu grijă, fiecare buchie, în faţa calculatorului, crearea de alte opere şi proiecte pentru activitaţile bibliotecii. Nu voi înşira, aici, toate creaţiile şi onorurile Elenei Vulpe: la dorinţă, le puteţi vedea personal, pe blogul bibliotecii „O.Ghibu”: http://onisifor-ghibu.blogspot.com/ , de altfel, e mult mai interesant, sa veniţi în acest spaţiu, nedescris de frumos şi apreciat de mii de utilizatori; asemeni, unui muzeu-relicvă, pentru o lectură de suflet, - pe strada N. Iorga, 21. Responsabilitatea este o alta calitate, pe care şi-o asumă; luptă pentru libertate, pentru puritatea limbii române şi împotriva celor care încearcă s-o îngrădească, la fel, ca şi pentru fiecare colţişor al bibliotecii şi pentru o ordine impecabilă. N-are cum să fie altfel. Obosea, dar nu şi divulga. Urgenţa este un sentiment pe care o posedă: mereu aveai impresia, că suntem în stare de urgenţă, că trebuie să ajungem în mai multe direcţii de odată, să salvăm, să dezamorsăm bombe... Amuzant, dar, salvând cartea, salvăm lumea! – ar fi o deducţie foarte importantă şi corectă, dintre toate activităţile Elenei Vulpe! Pe-o clipa, mi-a apărut un gând, că această râvnă a doamnei respective, a fost totuşi, impulsionată de momente de criză a bibliotecii, din timpuri istorice, pe când exista riscul sa se închidă instituţia, fie, şi din cauza unor probleme din activitatea şi relaţia interbibliotecară. La cârma instituţiei au fost mai mulţi pretendenţi, şi dumneaei, a dovedit, ca doar ea poate şi trebuie să rămână în funcţie!
Dr. Lidia Kulikovski a fost cea, care a instituit-o pe post de director; la fel, şi a menţionat în revista BiblioPolis (nr.44, 2012), într-un mod deosebit, atitudinea Elenei Vulpe pentru meseria sa: „... a fost omul potrivit, la locul potrivit. Ca director al acestei emergenţe instituţii de cultură, s-a identificat cu Biblioteca pe care o conducea şi a ridicat-o în fruntea Sistemului Naţional de Biblioteci, ca prestaţie profesională, ca diversitate a serviciilor, ca abordare inovativa, a practicii biblioteconomice, ca standard al românismului. Pasiunea cu care conducea această bibliotecă a ajuns de legendă, poate fi lecţie pentru mulţi bibliotecari şi va rămâne în istoria Bibliotecii Municipale, ca exemplu de devotament, de profesionalism, de inovare, de dragoste de carte şi bibliotecă”.
Îşi poartă destinul ca pe un blazon, nu ca pe o cruce. În general, fiecare are ceea ce merită. Dar plecarea ei din bibliotecă, din motivul de pensionare, e o acţiune riscantă pentru activitatea de mai departe a bibliotecii Ghibu; timpul ne va demonstra, ce a fost bine şi ce nu; oarecum, la baza bibliotecii rămân tinerii... E Legea vieţii din timpuri străvechi
Svetlana VIZITIU
